Ziua în care Constanța a căzut. Ocupația bulgară a Dobrogei și umbrele istoriei uitate
Istoria României Mari este plină de eroism, dar și de capitole sumbre, pe care fie le-am uitat, fie am fost obligați să le trecem sub tăcere. Un astfel de capitol nescris, ascuns sub preșul alianțelor politice, este cel al ocupației bulgare a Dobrogei (1916-1918) în timpul Primului Război Mondial.
Răzbunarea pentru umilința din 1913
Intrarea României în Marele Război, în 1916, a oferit Bulgariei – aliată a Puterilor Centrale – ocazia perfectă de a se răzbuna pentru înfrângerea suferită în Al Doilea Război Balcanic (1913), când a fost forțată să cedeze teritoriul Cadrilaterului. Dorința de răzbunare și ambițiile expansioniste s-au tradus rapid într-o campanie brutală în Dobrogea.
9 octombrie 1916 a rămas o dată neagră în memoria locală. Atunci, coloane de trupe germano-bulgare și-au făcut intrarea în Constanța, oraș devastat de bombardamente. Ocuparea vechii cetăți a Tomisului a marcat începutul unei perioade de doi ani de suferință pentru dobrogeni.
Vandalism, teroare și tăcere
Constanța, cel mai mare port comercial al României la Marea Neagră, a avut de suferit în mod deosebit. Soldații bulgari, în ciuda regulilor războiului și a acordurilor internaționale în vigoare, s-au dedat la acte de o cruzime deosebită față de populația civilă. Agresiunea nu s-a limitat la jefuirea și deposedarea de bunuri, ci a degenerat în acte de teroare:
Jefuirea bisericilor din oraș.
Interzicerea funcționării școlilor românești.
S-a recurs la uciderea brutală a numeroșilor cetățeni români, la violarea femeilor și la torturarea copiilor, fapte care definesc o campanie de teroare împotriva populației civile.
Distrugeri culturale: Statuia lui Ovidius a fost dărâmată de pe soclu, fiind repusă doar la intervenția superiorilor militari germani.
În scurt timp, limba bulgară a fost declarată limbă oficială în Dobrogea, iar denumirile toponimice au fost modificate în sens favorabil intereselor Regatului Bulgar.
De ce a tăcut istoria?
Orașul Constanța și întreaga regiune a Dobrogei au rămas sub această grea ocupație timp de doi ani. 
Cu toate acestea, numeroase file din istoria Dobrogei au fost trecute sub tăcere în manualele regimului comunist, instaurat după Al Doilea Război Mondial. Motivul este atribuit intereselor politice: pentru a nu afecta relațiile cu „statul frate” comunist bulgar, istoricii „epocii de aur” au omis să dezbată această perioadă tragică. Interesele ideologice și de alianță au prevalat în fața adevărului istoric național.
Reîntoarcerea la patrie
Deși Armistițiul de la Focșani (decembrie 1917) și Pacea de la Buftea (mai 1918), impuse României după ieșirea Rusiei din război, păreau să consfințească ocupația, victoria finală a fost a noastră.
Vara anului 1917 adusese deja speranța prin victoriile românești de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Când, în toamna lui 1918, balanța victoriei a înclinat definitiv de partea Antantei, conducerea României a acționat decisiv, reintrând în război.
În urma înfrângerii decisive a Bulgariei în septembrie 1918, Dobrogea a revenit rapid între granițele națiunii române, iar armistițiul general cu Puterile Centrale a găsit România în stăpânirea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră, pregătită pentru împlinirea marelui ideal – Marea Unire.
Recuperarea completă a acestei istorii, cu luminile și umbrele ei, este o datorie morală față de suferința îndurată de dobrogeni.