Ceva umed și aspru-mi perie lobul urechii stângi. Mă trezesc. Mâțul insistă. Mă întorc cu fața către el și îi suflu, ușor, în față. Începe să toarcă, apoi coboară, cătinel, împletucindu-și picioarele. E clar, l-am îmbătat. Mă uit în jur, lenjerie roz, pereți roz, o lampă ciudată pe noptieră. Unde dracu’ sunt și cum am ajuns aici? Încerc să mă ridic, dar capu-mi e greu și-un vertij mă încearcă. Mă scurg, încet, în baie. Îi arunc o privire oglinzii ciudate pe care văd scris: lasă cheia sub preș.