Văzându-te reîntoarsă cu inima-ți spartă, ca un păsăroi țesător, m-am apucat să-ți construiesc una nouă, cu cioburi de gheață din pieptu-ți adunate. Le-am împletit la loc, cu grijă, topindu-le cu fire fierbinți din inima-mi deșirată-n grabă. În zori, venit-au melci cu aripi de ceară, pășind cu greu prin boabe de rouă ce le ajungeau până la genunchi, aducând mărgăritare-n spinare, voind să m-ajute. Dimineața, când inima-ți a reînceput să-ți bată, privit-ai îndărăt, strâmbând din nas, ai făcut cale-ntoarsă și gata.