O vedeam trecând, mereu dezinvoltă, întorcând privirile tuturor bărbaților și provocând erecții. Purta rochițe care ne puneau imaginația la grea încercare, acoperindu-i formele ce se întrezăreau, voluptuoase. Învăluită-n mister, privea visătoare în zare, nicicând intersectând privirile pofticioase. Părea că știe ce face, ce provoacă în noi. Mereu încrezătoare, pășind cu pași vioi, trecea ca o boare printre noi. O pală de vânt, mult dorită de noi, venit-a-n sfârșit și văzurăm cu toții că fetei îi lipseau chiloții.