Ea i-a pus scutecul, cu grijă părintească, sărutându-l pe frunte. Cu mâinile-i tremurânde, un început de Parkinson, îi luă mâna ei dreaptă, o strânse, ușor, privind-o în ochi, întrebător și mulțumindu-i totodată. Se vedea, în privirea-i pierdută, că a uitat complet cine e și cine-i băbuța de lângă el, Alzsheimerul îi rapise aproape totul. S-a realăturat nepoților, continuând să se joace împreună cu ei. Un pârț, urmat de un miros specific, semn clar, un alt scutec murdar. De data aceasta n-a fost al lui.