Larmă mare-n păsăret, o cioară-și ceartă puii, de ochii lumii și ai buhăi. Buha-i bătrână, de mult rămasă văduvioară, stă-n cuibu-i ponosit și veghează tot ce se întâmplă pe afară. Amu, cică, dis de dimineață, văzut-a puii cei de cioară cum se zbenguiau pe afară și pretinde, fără pic de îndoială, că i-ar fi zărit ciordind din cașul falnicului corb. Puii se vaită și se jură, pe viața și pe mama lor, că ei în viața lor nu fură. Numai vulpea cea șireată, chicotind de prin tufari, știe ce n-a văzut buha fără ochelari.