De vreo două zile, nu-i mai tace ciocul. Strigă, fluieră, se dă de ceasul morții, apoi plânge cu sughițuri și suspină. Are o mină plouată, se enervează, fluieră și înjură motanul, în limba lui maternă. Poli e poliglot. Ce-ți veni? Îl întreb. Ce ți-a făcut Tom, de-l înjuri? Se uită-n ochii mei, apoi îmi indică bolul lui Sushi, peștișorul auriu. Bolul e spart. Peștele nu-i de găsit. Tom intră și-i aruncă priviri tăioase lui Poli. Criminalule, mânca-mi-ai. Îl apostrofează papagalul. E clar. Îl duc la psiholog.