La Paștele Cailor

Din direcția opusă, se auzeau niște pași. Coti la stânga. Tunelu-i părea a fi labirint. Făcu la dreapta și nimeri într-o încăpere luminată, unde găsi niște mâncare și apă. Sub farfurie, un bilețel în care scria să-și numere pașii. Până când? Se întrebă, nedumerit. Nu era timp de pierdut. Se ridică și ieși, numărând fiecare pas. Mai e un pic, simt că sunt aproape de ieșire. Își tot repeta în gând, de vreo doi ani. Ce joc stupid, mă simt precum un șoarece-n cursă. Lipsa predictibilități, îl scoate din minți.