Un pamflet savuros, cu personajul Gigi Becali, nelipsit din centrul atenției opiniei publice, despre cărți, FCSB, religie, bani, politică și parada LGBT
Reporter: Bună ziua, stimați telespectatori ai Antenei 1! Ne aflăm aici, la moaștele Sfintei Parascheva, și în prima parte a reportajului nostru stăm de vorbă cu…?
Gigi: Cu mine, Gigi Becali, bă, hahaleră ce ești tu! Toată lumea știe cine e Becali…
Reporter: Domnule Gigi Becali, legat de prima parte, voiam să vă întreb…
Gigi: Legat de prima parte, îmi sugi p**a tu și Dan Voiculescu, și toata Antena 1, și toți muncitorii de acolo, și tu primul mi-o sugi. Așa să scrii, da!? Așa să spui, mânca-mi-ați p**a. Băga-mi-aș p**a în toată Antena voastră. Da? Inregistrează!
Băga-ți-ai p**a în mă-ta și băga-mi-aș p**a în toată familia lui Dan Voiculescu și a ta si la toată Antena 1. Băga-mi-aș p**a să-mi bag în toată familia voastră de zdrențe. F**u-vă neamu-n gură să vă f*t! Îmi sugeți p**a, voi toți, în frunte cu Dan Voiculescu, da?
Reporter: Domnu’ Becali, imi cer scuze…
Gigi: Îmi sugi p**a tu, băga-ți-ai p**a în mă-ta! Băga-mi-aș p**a în familia voastră, f**u-vă morții-n gură de zdrențe și de hoți!
Bă, ce p**a mea vreți, bă, comuniștilor, f**u-vă neamu’ în gură să vă f*t!? Bă, îmi sugeți p**a! Uite așa să-i spui lui Dan Voiculescu si lui Oancea, și lu’ toată Antena 1 de știri a voastră, și să-mi bag p**a în toți morții voștri!
Reporter: Nu știu de ce sunteți așa supărat. Dacă puteți să-mi răspundeți, eu v-am întrebat politicos și civilizat…
Gigi: Păi, tu ești politicos și civilzat și eu iți spun: îmi sugi p**a tu și Dan Voiculescu. Scrie la Antena 1, acolo: îmi sugi puncte-puncte Dan Voiculescu, tu și toata Antena 1. Și să-mi bag p**a-n toți morții voștri și-n toți morții lu’ Dan Voiculescu.
Reporter: Dar de ce mă înjurați, domnule Becali ? Eu nu am nici o treabă cu dumneavoastră.
Gigi: Ca să-mi bag p**a-n mă-ta. Dă-te că-mi bag p**a-n mă-ta și ție, da?
Reporter: Că vreau să-mi bag p**a-n mă-ta, d-aia! Tu nu mă-njuri, da’ eu îmi bag p**a-n mă-ta! Eu nu sunt civilizat. Vreau să-mi sugi p**a…
Reporter: Stimați telespectatori, ne cerem scuze pentru scăpările interlocutorului nostru, personajul Gigi Becali. Vom încerca să abordăm un alt subiect de discuție cu interlocutorul nostru, personajul Gigi Becali, în speranța că s-a mai calmat.
Reporter: Domnule Gigi. Mulțumim că ați acceptat interviul. Vă știm om de cultură, așa cum v-a prezentat însuși Mihail Neamțu, marele nostru intelectual creștin. Ați citit ultima carte premiată cu Nobel?
Gigi: Dom’le, eu am respect pentru Nobel, dar eu nu citesc cărți.
Reporter: Nu vă pasionează literatura?
Gigi: Ba mă pasionează… cum să zic… ideea de literatură. Dar la mine, dacă deschid o carte, primul capitol… pac! somn. E ca un somnifer. Numai că gratis.
Reporter: Poate găsim totuși ceva care să vă prindă.
Gigi: Nu, că eu știu tot ce e în cărți. Că oamenii le scriu, nu? Păi și eu vorbesc direct cu oamenii! E ca internetul, dar pe viu.
Reporter: Și nu v-ar ajuta să citiți, totuși?
Gigi: Dar de ce să citesc eu 300 de pagini, când pot suna un om care a citit cartea și-mi zice în 30 de secunde? E eficiență, frate!
Reporter: Unii spun că lectura dezvoltă imaginația.
Gigi: Eu nu am nevoie de imaginație. Eu am terenuri. Și dacă vreau un castel în poveste, îl construiesc direct. La ce să mi-l imaginez?
Reporter: Totuși, cititul e o plăcere…
Gigi: Plăcere? Plăcere e când dau eu gol la meciul de old-boys. Cartea, dacă o iau în mână, îmi cade pe piept înainte să apuc să știu cine-i personajul principal.
Reporter: Dar ați încercat audiobook?
Gigi: Ce, să mă adoarmă și vocea altuia? Mulțumesc frumos, am deja preotul la liturghie care mă relaxează complet.
Reporter: Știu că Biblia e cartea dvs. preferată… dar mai citiți și altceva?
Gigi: Dom’le, Biblia e de ajuns! Acolo e tot: economie, istorie, sport… numai că sportul e mai mult cu pietre și cu fugă prin pustiu.
Reporter: Și un roman, de exemplu?
Gigi: Roman? Păi roman a fost Pavel, apostolul! L-am citit. Adică nu l-am citit, dar îl știu pe de rost de la slujbă.
Reporter: Deci nu citiți romane?
Gigi: Eu, dacă deschid un roman, îmi vine să dorm. Nu din plictiseală, ci pentru că e dar de la Dumnezeu să mă odihnesc. Unii beau ceai, eu citesc un paragraf. Pac, am adormit.
Reporter: Dar nu pierdeți informații așa?
Gigi: Ce să pierd, dom’le? Că eu sunt ca Solomon: înțelepciunea o am direct, nu prin carte. Dacă vreau poveste, iau telefonul și îl întreb pe omul care știe. E Evanghelia versiunii scurte.
Reporter: Unii spun că cititul lărgește orizonturile.
Gigi: Orizonturile mele sunt deja late. Am terenuri de la Giurgiu până la mare. Nu trebuie să le lărgesc, trebuie doar să le împrejmuiesc.
Reporter: Și totuși, o carte bună vă poate purta în altă lume.
Gigi: Dacă vreau altă lume, iau avionul privat. Și e mai comod decât să stau să dau paginile.
Reporter: V-ați gândit să scrieți o carte?
Gigi: O scriu când vreau. Titlul e deja gata: „Gigi – Cuvântul care era la început”. Restul, las la secret… că așa face și Dumnezeu cu Apocalipsa.
Reporter: În pușcărie ați semnat câteva cărți. Cum a fost experiența?
Gigi: Legea e clară: scrii carte, ți se taie din pedeapsă. Eu am făcut economie de timp. Am scris vreo cinci.
Reporter: Despre ce erau?
Gigi: Primele trei – adevăr, dreptate și fotbal. Al patrulea era despre terenurile mele. Al cincilea, religios: „Psalmii lui Gigi”. Toate din inimă. Nu le-am citit, dar le știu!
Reporter: Cum adică nu le-ați citit?
Gigi: Păi dacă le citeam, adormeam și nu mai terminam niciodată! Eu le-am dictat. Moise nu s-a apucat el să scrie cu mâna lui, a avut scribi. Eu am avut colegi de celulă.
Reporter: Unii spun că n-au fost chiar… lucrări academice.
Gigi: Academice, neacademice, ce contează? Important e mesajul! Și mesajul meu e clar: „Gigi a ieșit mai repede”.
Reporter: Lumea vorbește despre ochelarii dvs. de soare…
Gigi: Da, sunt speciali. Nu sunt de firmă, sunt de credință. Lentilele mele nu filtrează doar lumina, filtrează și păcatul.
Reporter: Și culoarea aia aurie?
Gigi: Aurul e semn de împărăție. Eu când port ochelarii ăștia, e ca și cum m-aș uita din tron direct în Piața Victoriei. Plus că nu-mi vede nimeni ochii… și e bine. „Ochii sunt lumina trupului”. Eu nu vreau să orbească lumea de la atâta lumină.
Reporter: Vă ajută la citit?
Gigi: Nu. La citit îmi trebuie alt tip de ochelari: cu pleoape închise.
Reporter: Cum merge treaba la FCSB?
Gigi: La mine fotbalul e ca Biserica: dacă nu vii duminica la stadion, nu simți harul. Și harul la FCSB vine de la mine, că eu sunt și patron, și preot, și episcop dacă trebuie.
Reporter: Mulți spun că vă băgați prea mult peste antrenori.
Gigi: Eu nu mă bag, eu doar decid. Antrenorul e ca un apostol: predică în vestiar, dar cine scrie Evanghelia echipei sunt eu.
Reporter: Nu v-ar ajuta să aveți un antrenor independent?
Gigi: Independent de mine? E ca și cum Dumnezeu ar crea lumea și apoi ar zice „mergeți voi singuri”. Nu, frate! Eu țin totul sub control.
Reporter: Dar FCSB nu mai e Steaua, spun unii.
Gigi: Voci… și ce dacă? Și la turnul Babel erau multe voci. Eu știu una: FCSB e Steaua pentru că eu sunt Steaua.
Reporter: Să trecem la religie.
Gigi: Eu sunt omul lui Dumnezeu. Merg la biserică, fac pomeni, dau bani la săraci. Și nu pentru că trebuie, ci pentru că vreau să-mi fie bine mie.
Reporter: Unii spun că dumnezeul dvs. e banul…
Gigi: Banul nu e rău. Iubirea de bani e rădăcina relelor. Eu nu iubesc banii, eu îi ador… dar curat, creștinește.
Reporter: Nu e ipocrizie să vorbiți de smerenie și să afișați opulență?
Gigi: Nu afișez, trăiesc. Vila mea e ca templul. Piscina cu apă sfințită e pentru sănătate, nu lux.
Reporter: Politică?
Gigi: În Parlamentul European am vrut să dau lege să fie interzis minciuna. N-au vrut, m-au dat afară.
Reporter: Dacă ați fi președinte?
Gigi: Prima zi – sărbătoare națională. A doua zi – 1000 de euro la toată lumea. A treia – statuie la intrarea în București. Pac-pac, mă-nțelegi?
Reporter: Poziția față de parada LGBT?
Gigi: Eu fac marș pentru normalitate, cu popii, cu icoanele, cu tămâia. Dacă trece parada lor, trec și eu după și sfințesc tot.
Reporter: Nu e cam exagerat?
Gigi: Exagerat e ce fac ei. Eu doar repar.
Reporter: Unii spun că e discriminare.
Gigi: Nu, îi iubesc pe oameni, dar nu pot iubi păcatul, mă-nțelegi?
Reporter: Viitorul FCSB?
Gigi: Ca prezentul, dar mai scump. Iau tineri, îi cresc, îi vând. Ca pilda talanților, dar cu transferuri.
Reporter: Pentru final, aveți un mesaj pentru români?
Gigi: Să fiți buni, să mergeți la biserică, să țineți cu FCSB. Dacă pe Hristos l-au răstignit, pe mine măcar mă lasă cu vila mea din Pipera, cu palatu’…
Reporter: Încheiem aici acest interviu, cu speranța că nu v-a enervat prea tare personajul Gigi Becali, acest impostor, acest infractor care s-a îmbogățit de pe urma afacerilor cu terenurile care au aparținut armatei, statului romăn pe care l-a păgubit. Personajul Gigi Becali e grotesc. Personajul Gigi Becali e obsedat de atenția opiniei publice, atenție pe care o cumpără oferind sume enorme de bani televiziunilor pentru a-și face apariția. Personajul Gigi Becali e toxic, dar mass-media îl folosește pentru audiență. Personajul Gigi Becali e sinistru, dar a devenit astfel idolul unor oameni lipsiți de discernământ și de gândire critică.
Într-o lume normală, personajul Gigi Becali ar fi cufundat în anonimat. Într-o lume normală, personajul Gigi Becali ar înfunda pușcăria pentru tot restul vieții, muncind în folosul comunității căreia i-a adus grave prejudicii.
În România zilelor noastre, din păcate, personajul Gigi Becali e promovat de mass-media, personajul Gigi Becali e ignorat de justiție. În România zilelor noastre, personajul Gigi Becali e idolatrizat de românii lipsiți de educație, de discernământ, de spirit critic și votat totodată de aceștia din urmă să ne reprezinte în parlament și în parlamentul european.
În democrația originală creată de proaspătul defunct, tovarășul Ion Iliescu, indivizi precum personajul Gigi Becali duc o viață de huzur, pe spinarea cetățeanului de rând care muncește și plătește taxe și impozite.
Într-o lume normală, personajul Gigi Becali ar fi în lada de gunoi a societății.
În Romănia zilelor noastre, astfel de personaje, precum personajul Gigi Becali, ne conduc, din nefericire pentru toată lumea.
Personajul Gigi Becali e reprezentativ pentru societatea zilelor noastre, personajul Gigi Becali reprezintă majoritatea.