Trump și Nobelul pentru Pace, obsesia unui imbecil narcisist ajuns a doua oară președinte al SUA
Donald Trump, omul care a redefinit logica politică în termenii unui spectacol de stand-up prost repetat, și-a amintit recent că pe lista sa de cumpărături există și un Premiu Nobel pentru Pace. Cum se obține? Foarte simplu: suni în Norvegia, dai de primul oficial disponibil și întrebi dacă Nobelul se ridică de la ghișeu sau se primește prin DHL.
Așa s-a trezit Jens Stoltenberg, fost șef al NATO și actual ministru de finanțe al Norvegiei, cu un apel bizar pe telefon. Într-o clipă era pe străzile din Oslo, gândindu-se probabil la TVA, în următoarea vorbea cu cel mai stabil geniu al Americii despre… Nobel. Trump și Nobelul, povestea de dragoste neconsumată, își mai adaugă un capitol ridicol.
Cum a început saga Trump și Nobelul
Trump și Nobelul pentru Pace nu sunt un cuplu nou. Din 2016, actualul președinte al SUA s-a plâns că lumea nu recunoaște „măreția” faptelor sale. Dacă a semnat un acord comercial, Nobelul trebuia să vină automat, ca un bonus de loialitate. Dacă s-a întâlnit cu Kim Jong-un și nu a izbucnit un război nuclear, Nobelul era practic pe drum. Dacă a postat pe Twitter fără să jignească trei continente în același mesaj, iarăși Nobel.
Pentru Trump, Nobelul este o monedă de schimb în același fel în care pentru un copil o jucărie Kinder este dovada supremă a iubirii părintești. Și pentru că Obama a primit unul în 2009 „fără să facă nimic” (după cum repetă Trump la fiecare miting), obsesia s-a transformat într-o rană narcisică eternă.
Bineînteles, imbecilul narcisist uită de promisiunea sa că va face pace în Ucraina, pace în 24 de ore de la învestirea sa. Ceea ce, evident, nu s-a întâmplat.
Apelul: Trump și Nobelul la ora de finanțe
Așadar, în iulie 2025, actualul președinte al SUA a ridicat telefonul și a sunat la Oslo. Subiect oficial: tarife comerciale și relații economice. Subiect real: Trump și Nobelul.
„Jens, unde țineți Nobelul? E la minister? Ai tu cheia?”, pare să fi întrebat Donald cu aerul unui om care confundă un premiu internațional cu o cutie de biscuiți uitată în dulap.
Stoltenberg, obișnuit să gestioneze situații cu Putin sau Erdogan, s-a trezit acum în postura ridicolă de a explica unui președinte american în exercițiu că Nobelul nu e un premiu de tombola bisericii. Politicos, a confirmat că nu are nicio putere asupra Comitetului Nobel. Dar, cum știm, realitatea are impact asupra lui Trump cam cât un glonț de cauciuc asupra unui tanc.
Trump și Nobelul: confuzia instituțională
Ceea ce scapă lui Trump este că Nobelul pentru Pace este decis de un comitet independent, format din cinci persoane numite de Parlamentul Norvegiei. Guvernul norvegian nu are niciun cuvânt de spus. Nici Stoltenberg, nici regele Harald, nici măcar vikingii din morminte nu pot livra un Nobel pe bandă rulantă.
Dar, pentru Trump, instituțiile nu există decât ca obstacole. În mintea sa, dacă sună destul de tare și repetă destul de mult, lumea se conformează. Așa s-a întâmplat și în politică, așa se întâmplă acum cu Nobelul.
Trump și Nobelul: lista premiilor imaginare
Dacă ar exista o ediție specială a premiilor Nobel, după logica trumpiană, categoriile ar fi:
- Nobelul pentru Pace prin Twitter: se acordă pentru fiecare mesaj șters înainte de a provoca un război mondial.
- Nobelul pentru Chimie: pentru combinația revoluționară de ketchup cu friptură de vită well-done.
- Nobelul pentru Fizică: pentru demonstrarea faptului că părul poate sfida gravitația prin spray fixativ.
- Nobelul pentru Literatură: pentru cele mai multe fraze neterminate pe Truth Social.
- Nobelul pentru Economie: pentru descoperirea că falimentul de șase ori e, de fapt, o strategie genială de business.
Trump și Nobelul vs. Obama și Nobelul
Totul revine, inevitabil, la Obama. Președintele Democrat a primit Nobelul în 2009, la început de mandat. Trump nu a iertat niciodată acest afront cosmic. Pentru el, nu contează că Obama nu ceruse premiul, că decizia fusese controversată sau că lumea a privit-o cu scepticism. Ceea ce contează e că Obama are medalia și el nu.
Astfel, Trump și Nobelul au devenit un roman de gelozie politică. În fiecare miting, Donald pomenește de „nedreptatea istorică” și sugerează că ar fi fost mai merituos să primească premiul pentru că „nu a început niciun război mondial”. Ca și cum absența unei catastrofe ar fi, în sine, un act eroic.
Trump și Nobelul în presa globală
Episodul a fost preluat rapid de presa internațională. The Guardian l-a descris drept un apel „out of the blue”. Reuters a confirmat discuția și mențiunea Nobelului. The Daily Beast a ironizat momentul, numindu-l o „cold call desperate”.
Astfel, Trump și Nobelul au devenit trending nu printr-un gest de pace istoric, ci printr-o conversație telefonică absurdă. Dacă Nobelul s-ar acorda pentru umor involuntar, Trump ar fi deja laureat multiplu.
Trump și Nobelul: ce spun criticii
Criticii au văzut în acest episod o dovadă a:
- Lipsei de protocol – Trump amestecă politica internațională cu capriciile personale.
- Obsesiei personale – Premiul nu este despre fapte, ci despre validarea ego-ului său.
- Ignoranței instituționale – Nu înțelege sau refuză să înțeleagă cum funcționează Comitetul Nobel.
- Ridicolului diplomatic – Norvegia e pusă într-o poziție incomodă, fără a avea vreo vină.
Trump și Nobelul: cum justifică susținătorii imbecilului narcisist această prostie?
Evident, susținătorii lui Trump văd altfel lucrurile. Pentru ei, apelul arată că liderul lor „luptă” pentru recunoaștere. Unii susțin că Trump merită Nobelul pentru că a negociat acorduri comerciale, alții pentru că „a adus pacea” în Orientul Mijlociu. Realitatea e mai nuanțată: acordurile au fost fragile, multe s-au destrămat rapid, iar „pacea” a fost mai degrabă o pauză temporară între conflicte.
Dar când ești fan Trump, nu te uiți la detalii. Contează doar că idolul tău cere ceea ce „i se cuvine”.
Trump și Nobelul: proiecții de viitor
Ce urmează? Dacă apelul către Stoltenberg nu dă roade, e ușor de imaginat că Trump va încerca alte variante:
- Va suna la Ikea, convins că Nobelul se distribuie la casierie, lângă hot-dogi.
- Va trimite un email la Comitetul Olimpic, întrebând dacă nu pot „face un schimb de premii”.
- Va publica pe Truth Social: „Am câștigat Nobelul, toată lumea știe. Fake news dacă spune altceva.”
Trump și Nobelul: ipoteza grotescă
Să presupunem, absurd, că Trump chiar ar primi Nobelul. Ceremonia ar arăta așa: el pe scenă, cu statuia lui Alfred Nobel transformată în suport pentru ketchup, mulțumind lui însuși pentru că este „cel mai mare pacificator din istorie, poate chiar mai mare decât Iisus, dar să nu exagerăm, eu doar am clădit turnuri mai înalte.”
Aplauze ironice, proteste internaționale și o combustie spontană al bunului-simț.
Trump și Nobelul, o farsă globală
În final, povestea Trump și Nobelul este mai mult decât o glumă. Este simbolul unui mod de a face politică în care prestigiul se confundă cu marketingul, în care premiile nu se câștigă prin fapte, ci se cer prin telefon.
Trump și Nobelul a devenit sinonim cu ridicolul, iar apelul către Stoltenberg va rămâne ca una dintre cele mai bizare episoade de amatorism diplomatic. În loc să rămână în istorie pentru pace, Trump riscă să rămână doar pentru glumele negre pe care le inspiră.
Până la următorul apel telefonic, probabil către Dalai Lama sau către Papa, un lucru e sigur: dacă vrei un Nobel, poate e mai bine să faci ceva pentru omenire. Dacă vrei doar să faci lumea să râdă amar, atunci sună la Oslo și întreabă unde se ridică premiile.