Era dimineață. Încă buimac, dau iama-n bucătărie. Voiam să mănânc ceva consistent. În frigider nu era nimic care să-mi inspire încredere. L-am botezat Paul McCartney, iar acum îmi predică despre tofu, semințe de chia și sucuri verzi. Salamul a dispărut, ouăle fac greva foamei, brânza a fugit la vecini, morcovii îmi fac scandal că nu au voie să se întâlnească cu cârnații și mațele-mi fac greva foamei, în timp ce simt batăi de linguri în stomac. Mă întreb cine-i șef, eu sau frigiderul meu care s-a decis să fie vegan?