Descoperă cum idiotul util Călin Georgescu visează Pacea de la București și cum susținătorii săi sunt prizonierii propriei naivități
Într-o Românie care se credea deja imună la absurdități, iată că ni se servește, pe tavă, spectacolul grotesc al unui idiot util care se autointitulează salvator al lumii. Numele lui? Călin Georgescu. Da, acel individ care pare să fi luat manualul de propagandă rusească și să-l fi rescris cu pixul roșu, pentru uz propriu și al celor câțiva susținători care încă cred că lumea e o scenă de teatru la care ei sunt VIP-uri.
În mod normal, când un personaj public își imaginează că poate aduce un lider cu mandat internațional de arestare în România pentru a negocia pacea mondială, ar trebui să ne uităm în jur și să ne întrebăm dacă mai avem nevoie de un IQ minim ca să supraviețuim. Dar nu, în cazul nostru, idiotul util Georgescu nu doar că visează, ci și strigă în gura mare că „Pacea de la București” ar fi fost cel mai nobil gest al umanității.
Să facem un exercițiu de logică simplă, care, evident, depășește capacitatea medie a unui idiot util: Vladimir Putin, omul pe care Georgescu voia să-l aducă în România, are mandat de arestare internațional. Dacă ar păși pe pământ românesc, autoritățile ar fi obligate să-l rețină. Chiar și într-un univers paralel unde Georgescu are vreo putere, realitatea nu se supune dorințelor sale naïve. Dar, bineînțeles, idiotul util nu vede asta. Pentru el, logica e doar un moft al științei și al diplomației.
Apoi vin susținătorii, sugeraniștii, acești eroi anonimi care, prin simpla credință că un personaj cu discursuri anti-NATO, anti-UE și complet în ton cu retorica Kremlinului poate salva lumea, au devenit pionii perfecți ai unui joc geopolitic pe care nu îl înțeleg. Cei care îi dau like-uri pe TikTok și distribuie clipuri motivaționale cu Georgescu, fără să realizeze că exact asta îl transformă în idiotul util, care servește interese externe sub masca unui altruism inexistent.
Nu putem să nu remarcăm ironia: în timp ce Georgescu își imaginează o lume în care el este mediatorul suprem între SUA și Rusia, restul lumii se uită la televizor și întreabă: „Cine e idiotul util?” Evident, răspunsul e simplu: cel care a confundat România cu un platou de filme în care realitatea nu contează și unde fiecare discurs grandios trebuie luat în serios, doar pentru că sună pompos.
Dar haideți să nu ne oprim aici. Dacă ne uităm la discursul lui Georgescu, găsim fraze de genul „înălțarea ființei umane” și „cel mai important gest nobil”. Aici intervine partea cea mai savuroasă: idiotul util nu înțelege că nobletea se măsoară prin fapte, nu prin proclamații emoționale sau prin hashtag-uri. În lumea reală, a aduce în țară un lider acuzat de crime de război nu este „gest nobil”, ci o invitație la ridicol și, eventual, la război diplomatic.
Cine sunt acești susținători care îl ridică pe Georgescu pe un piedestal? Sunt oameni care cred că anti-UE și anti-NATO înseamnă automat patriotism, că propagandă rusească înseamnă „alternative de gândire” și că orice mesaj viral de pe TikTok sau Telegram trebuie luat ca adevăr absolut. Ei sunt dovada vie că un idiot util poate aduna o mulțime în jurul său fără să producă nimic altceva decât confuzie și amuzament involuntar.
Să ne gândim puțin la simbolistica „Păcii de la București”. Denumirea însăși sună ca un titlu de roman SF prost scris. În timp ce Georgescu o pronunță cu solemnitate, întreaga Europă democratică probabil face ochii mari și întreabă: „Cine a scris scenariul ăsta?” În fond, doar un idiot util ar putea crede că discursurile grandioase și afișarea intențiilor nobile în fața camerei de filmat pot substitui diplomația reală și legislația internațională.
Nu lipsesc nici elementele de umor negru: imaginați-vă scena în care Georgescu, cu ochii plini de pasiune, întâmpină la București un lider cu mandat de arestare internațional. În mod normal, poliția ar interveni, NATO ar fi alarmat, iar restul lumii ar râde amar. Totuși, în universul lui Georgescu, aceasta ar fi „cea mai importantă demonstrație de altruism geopolitic”. Cine altcineva decât un idiot util ar putea transforma o situație de risc diplomatic imens într-un spectacol de PR personal?
Partea tragicomică este că unii oameni chiar îi dau credit. Acești sugeraniști (cum îi putem numi elegant) par să fi uitat că realitatea nu se supune dorințelor unui individ cu delir megalomanic. Ei îl ridică pe Georgescu la rang de erou, uitând complet că exact asta îl transformă în idiotul util perfect: unul care se laudă cu fapte imposibile și devine, fără să vrea, instrumentul altora.
Dar să nu uităm că absurdul nu se termină aici. În România, în 2025, cineva poate să vorbească serios despre „Pacea de la București” în timp ce oamenii mor la granița cu Ucraina, iar societatea încearcă să supraviețuiască crizelor energetice și economice. Aceasta este genialitatea macabră a unui idiot util: să transforme o tragedie reală într-un spectacol personal, în care singura victorie contează pe TikTok și în videoclipurile virale.
Mai există și dimensiunea filosofică. Georgescu vorbește despre „înălțarea ființei umane”, dar uită complet că oamenii de rând sunt cei care fac pacea posibilă, nu cei care visează la titluri grandioase. Idiotul util se crede arhitectul lumii, dar nu realizează că este doar o piesă de teatru prost regizată, menită să amuze și să înspăimânte în același timp.
Vasăzică, spectacolul Georgescu este o lecție despre cât de departe poate ajunge un idiot util atunci când visează prea mult și gândește prea puțin. Este un circ geopolitic în care România, fără să știe, devine platou de filmare, iar susținătorii săi sunt aplauzele într-un teatru al absurdului. Fiecare declarație, fiecare hashtag, fiecare video viral este o confirmare că prostia combinată cu ambiția poate fi extrem de amuzantă pentru restul lumii, dar devastatoare pentru cei care încă cred că „Pacea de la București” este posibilă.
Dar să nu ne oprim la simpla constatare că idiotul util Georgescu este un diliu. Să explorăm, cu aceeași luciditate cinică, ce înseamnă această titulatură în viața reală, în societate și, mai ales, în politică. Pentru că nimic nu este mai amuzant decât să vezi cum prostia organizată devine agenție de PR geopolitic. Așadar, imaginează-ți următorul scenariu: un bărbat cu discursuri grandioase, ridicat pe soclu de câțiva simpatizanți care încă nu au înțeles diferența între TikTok și diplomație, pretinde că va aduce lideri mondiali în România pentru a negocia pacea. Nimic din ceea ce spune nu are legătură cu realitatea, dar fiecare frază sună incredibil de înălțător pentru urechile celor care adoră conspirațiile și narațiunile simpliste. Acesta este idiotul util în acțiune: cineva care poate transforma absurdul într-o operă de artă fără să știe că întreaga lume râde de el.
Să luăm în calcul reacțiile susținătorilor. Acești oameni, sărmanii, sunt convinși că fiecare clip, fiecare declarație, fiecare proclamație grandioasă e o lecție de moralitate și strategie geopolitică. Ei sunt aplauzele perfecte pentru idiotul util, fără să realizeze că exact asta îl menține în topul absurdului. Fără acești naivi devotați, idiotul util Georgescu ar fi doar un individ care vorbește singur în fața oglinzii și se consideră mediator mondial. Dar ei există, iar fiecare share sau like îl transformă într-un instrument al propriului ridicol.
Să fim sinceri, ce poate fi mai delicios decât să vezi cum cineva se autoproclamă salvator al lumii, ignorând complet realitățile politice și juridice? Mandatul de arestare internațional pentru Putin, opoziția NATO, rigorile UE, toate acestea sunt doar detalii pentru idiotul util. Pentru el, lumea e o scenă, iar el este protagonistul unei piese care ar fi demnă de Shakespeare… dacă Shakespeare ar fi scris comedii negre cu ironie satirică la adresa prostiei umane.
Trebuie să ne gândim și la dimensiunea simbolică a „Păcii de la București”. Sună poetic, nu? Aproape ca un vers de poezie romantică, dar în realitate este un titlu de comedie neagră. Orice diplomat cu un minim de experiență ar înțelege că ideea este ridicolă, periculoasă și complet irealistă. Dar pentru idiotul util, aceasta este misiunea vieții: să facă imposibilul posibil și să transforme România într-un hub de negociere mondială… în timp ce Europa întreagă își freacă fruntea și se întreabă dacă nu cumva trebuie să verifice dacă nu cumva avem o breșă în timp-spațiu.
Și să nu uităm umorul negru: în imaginile din mintea sa, idiotul util Georgescu trebuie să fie ceva demențial. Probabil se vede așezat pe un tron simbolic, cu lideri mondiali la picioarele sale, semnând acorduri istorice și mulțumindu-i pentru curajul său. În realitate, scenariul ar arăta mai degrabă ca un episod prost regizat de Monty Python: polițiști care intră, presa care ridică sprâncenele, NATO care intervine și întreaga Europă care râde amar. Aceasta este geniul tragic al idiotului util: să transforme fantezia personală în un spectacol grotesc, amuzant și periculos în același timp.
Ce fac susținătorii? Ei continuă să-l aclame. În lumea lor, idiotul util Georgescu este eroul care „înălță ființa umană” și „face pace în lume”, în timp ce realitatea bate la ușă și se uită la ei cu un zâmbet ironic. Aplauzele lor nu fac decât să amplifice ridicolul: fiecare share, fiecare comentariu, fiecare postare pe social media îl transformă pe idiotul util într-un simbol al prostiei organizate, dar și al efectului pe care îl poate avea un individ complet rupt de realitate asupra opiniei publice.
Dar să nu uităm nici de lecția finală: nimic din toate acestea nu ar fi posibil fără o doză uriașă de credulitate colectivă. Susținătorii lui Georgescu sunt martorii propriei naivități, aplauzele lor sunt ecoul unei fantezii care nu va deveni niciodată realitate. Și aici intervine ironia supremă: exact acest ecou îi transformă pe acești oameni în părți ale unui joc pe care nu îl înțeleg, iar Georgescu, idiotul util, se află în centrul scenei, convins că lumea îl admiră pentru măreția sa, când de fapt toată Europa se amuză.
În final, spectacolul este complet: avem un personaj care crede că poate dicta pacea mondială din București, susținători care îl consideră salvator și o lume întreagă care înțelege absurdul situației. Aceasta este, în esență, definiția perfectă a unui idiot util: cineva care, fără să vrea, servește interesele altora, care crede că este protagonistul unei epopei eroice și care, în realitate, este doar piesa centrală într-un circ geopolitic grotesc.
Așadar, când data viitoare cineva se întreabă cine este idiotul util al zilelor noastre, nu căutați departe. Uitați-vă în jur, citiți titlurile de știri, ascultați discursurile și vedeți cum prostia combinată cu ambiția și cu lipsa totală de simț al realității creează un spectacol care este atât comic, cât și tragic. Pentru că în lumea lui Călin Georgescu, fiecare gest grandios, fiecare frază pompoasă, fiecare videoclip viral este o dovadă că absurditatea poate fi măreție, iar idiotul util poate fi erou… cel puțin în propria lui fantezie.
Aici se încheie lecția: absurdul are un chip, iar numele lui este Călin Georgescu. Susținătorii săi îl văd ca pe un salvator, restul lumii îl vede ca pe un idiot util, iar realitatea… ea râde amar, în timp ce teatrul grotesc continuă să ruleze în fața ochilor noștri.