Marian Godină reacționează tăios după atacul xenofob al unui tânăr; ironii la adresa AUR, Simion și Tanasă, cu umor negru și sarcasm
În România, țara în care te-ai putea trezi cu vecinul care îți fură ghiveciul de mușcate doar ca să-l pună la el în balcon și apoi să spună că e „al lui din moși-strămoși”, iată că mai apare câte un exemplu strălucit de prostie agresivă. De data asta, un june cu prea mult testosteron și prea puține sinapse a decis că soluția pentru frustrările lui existențiale e să dea un pumn unui livrator asiatic. Ba, ca bonus de prostie pură, și-a filmat fapta, convins probabil că va fi aplaudat de grupul de WhatsApp „Naționaliști cu IQ-ul sub temperatura camerei”.
Și fix când România părea să intre într-un apogeu al ridicolului violent, Marian Godină, polițistul devenit reper de luciditate în peisajul nostru de bufonadă politică, a reacționat. Ironic, tăios, dar și cu acea urmă de umanitate care face diferența între un om normal și o caricatură ambulantă de tip George Simion sau Dan Tanasă.
De aici începe povestea noastră – un amestec de tragedie mică, comedie mare și circ politic ieftin.
Pumnul lui prostănac și palma realității
Să recapitulăm scena, că merită revizionată de mai multe ori, asemenea unui film prost care devine cult doar prin ridicolul lui:
– Personaj principal: un băiat de 20 de ani, care se crede combinația dintre Bruce Lee și Chuck Norris, dar în realitate e doar o replică ieftină de figurant într-o telenovelă turcească ratată.
– Victima: un livrator asiatic, venit probabil cu speranța că România nu e chiar vestul sălbatic, ci o țară europeană unde munca e respectată. Spoiler alert: s-a înșelat.
– Decor: o stradă banală din București, unde drama balcanică întâlnește sitcom-ul prost regizat.
– Momentul culminant: prostănacul dă un pumn și strigă „Du-te înapoi în țara ta!”. Se filmează. Genial, nu? Să-ți faci autodenunțul video în timp ce-ți arăți măiestria de maimuțoi violent.
Și fix când credea că momentul lui de glorie va deveni viral printre băieții de cartier care încă mai cred că Iliescu e viu și conduce lumea dintr-un beci secret, apare Marian Godină. Nu în carne și oase pe teren, ci în spațiul public, unde are un obicei sănătos: pune oglinda în fața prostiei. Dar, cum era de așteptat, prostia nu arată niciodată bine reflectată.
Marian Godină și sarcasmul ca armă legală
Când prostia devine agresiune, ai nevoie de două lucruri: un polițist în timpul liber (care a și prins individul) și un Marian Godină în online. Pentru că, să fim sinceri, fără vocea lui Godină, cazul ar fi fost doar încă o știre tristă care se stinge după două zile. Dar cu Marian Godină, avem ceva mai mult: o lecție despre cât de adâncă poate fi prăpastia între normalitate și AUR.
Marian Godină a postat clipul și a aruncat ironia acolo unde doare: „Sper să vadă și dl. Tanasă”. Aparent simplu, dar letal. Pentru că în subtext, mesajul era clar: „Uite, bă, ce se întâmplă când bagi prostii xenofobe în capul oamenilor fără filtru logic”.
Și aici începe dansul cinic al ridicolului: pe de o parte, un agresor care credea că e un erou; pe de altă parte, politicieni ca George Simion și Dan Tanasă, care au făcut din discursul împotriva străinilor un fel de karaoke de bodegă, unde toți cântă fals, dar urlă tare.
George Simion, liderul cu gura mare și logica mică
Când vine vorba de George Simion, ironia e aproape redundantă. Omul e deja o caricatură care se scrie singură. Dacă ar fi un personaj de desene animate, ar fi vecinul enervant din Tom & Jerry, care apare doar ca să facă gălăgie și să nu rezolve nimic.
În tot contextul ăsta, Simion nu putea lipsi. Nu, nu pentru că ar fi intervenit, Doamne ferește! Ci pentru că e parte din corul care cântă refrenul „străinii ne fură țara, paiele și joburile de livrator”. Și ce se întâmplă când un tânăr prost ia de bună această melodie? Ia pumnul și-l transformă în argument. Exact așa cum un papagal repetă ce aude, fără să știe ce înseamnă.
Diferența e că papagalul e simpatic. Simion, nu.
Dan Tanasă, specialist în inflamat neuronii inexistenți
Dacă Simion e clovnul circului AUR, Dan Tanasă e toboșarul care dă ritmul. El a ieșit cu ideea „Nu comandați de la livratori străini!”. Un apel atât de absurd încât și frigiderul din bucătărie ar fi roșit de rușine dacă l-ar fi auzit.
Și fix după astfel de declarații, apare băiatul cu pumnul, convins că face act de patriotism. Asta e problema: prostia e contagioasă. Și când oameni ca Tanasă suflă în trompeta urii, inevitabil găsești pe cineva dispus să danseze pe ritmul lor prostesc.
Marian Godină a sesizat rapid legătura. Și n-a stat să o îmbrace în metafore politicoase. A făcut plângere penală pe numele lui Tanasă. Simplu, eficient, cu ironia de rigoare. Pentru că uneori, cel mai mare act de curaj e să nu lași prostia să se creadă genială.
Pumnul ca argument politic: România 2025
Cazul nu e doar despre un individ frustrat care confundă boxul cu patriotismul. E despre o atmosferă socială cultivată cu grijă de partide care trăiesc din scandal și ură. Când liderii politici promovează ideea că străinii sunt dușmani, nu te mira că apare câte un „eroi” cu pumnul care să aplice programul de guvernare la scară micro.
Marian Godină, prin reacția lui, a pus reflectorul pe acest mecanism. Nu e doar despre băiatul care a dat cu pumnul. E despre cei care i-au dat ideea. Și aici sarcasmul devine medicament: pentru că uneori, să râzi de prostie e mai puternic decât să o ignori.
Lecția lui Marian Godină
Ce învață România din episodul ăsta?
1. Că prostia, atunci când e combinată cu xenofobia, devine explozivă.
2. Că există încă polițiști care intervin, chiar și în timpul liber. Bravo lui Andrei Jianu.
3. Că Marian Godină e vocea rațiunii și ironiei, într-o țară unde ambele lipsesc cronic din spațiul public.
4. Că AUR reușește performanța de a transforma ura în politică, iar asta produce monștri.
Marian Godină nu doar că a reacționat. A arătat, prin sarcasmul lui, că România încă mai are anticorpi. Și, sincer, avem nevoie de fiecare doză de ironie, altfel ne trezim conduși de un partid care ar face legi împotriva folosirii bețișoarelor chinezești.
Prostia la putere
Imaginează-ți un viitor apropiat în care George Simion ajunge la guvernare. Prima lege? Obligatoriu să pui „tricolor” pe pizza livrată de străini. A doua lege? Toți asiaticii care fac delivery să cânte „Treceți batalioane române Carpații” înainte de a-ți aduce burgerul. A treia lege? Dan Tanasă să aibă dreptul să verifice cutia fiecărei comenzi Glovo, ca să nu conțină sushi, căci sushi-ul subminează tradițiile noastre strămoșești de shaorma cu de toate.
Într-o astfel de distopie balcanică, Marian Godină ar fi probabil ultimul Mohican al ironiei, scriind pe Facebook cronici amare despre cum România a devenit statul în care prostia are pașaport diplomatic.
Și partea frumoasă e că, deși pare exagerat, deja trăim mici fragmente din acest scenariu. AUR urlă, Tanasă instigă, Simion mimează patriotismul cu intensitatea unui actor de telenovelă, iar cetățeanul de rând rămâne prins între sărăcie și prostie. Iar când cineva îndrăznește să gândească, imediat e acuzat că „n-are sânge de român”.
România între shaorma și box
Când ajungem să vorbim despre identitatea națională raportată la cine îți aduce shaorma acasă, înseamnă că am căzut foarte jos. Dar aici intervine umorul negru: băiatul cu pumnul n-a înțeles că atunci când îți lovești livratorul, nu doar că faci un gest de prostie pură, dar îți sabotezi singur cina. E ca și cum ai scuipa în supa pe care urmează s-o mănânci. Patriotism de doi bani.
Și dacă România ar fi o piesă de teatru absurd, scena asta ar fi apogeul: un tânăr bătând un livrator asiatic în numele iubirii de țară, în timp ce își filmează autodenunțul. Iar undeva, într-un colț al scenei, Marian Godină ridică din sprâncene și spune sec: „Sper să vadă și dl. Tanasă”. Cortina cade. Publicul aplaudă amar.
Concluzie cu umor negru
Dacă băiatul cu pumnul ar fi citit o carte în viața lui, poate descoperea că adevărații invadatori sunt cei care îți fură liniștea cu scandal politic, nu cei care îți aduc mâncarea acasă. Dar, cum cărțile ard neuronii deja puțini, el a preferat să-și filmeze prostia. Mulțumim pentru divertisment, dar acum du-te și învață ce înseamnă consecințele.
Iar pentru domnii Simion și Tanasă: poate că a venit momentul să înțelegeți că atunci când hrănești prostia cu ură, ea se întoarce și îți mușcă mâna. Și atunci nici măcar Marian Godină nu va mai fi dispus să râdă. Deși, sincer, dacă va râde, măcar noi vom râde cu el.