JD Vance promite viitorul Americii cu sarcasm, cinism și un zâmbet de antreprenor al apocalipsei, vopsind iadul în roșu, alb și albastru
JD Vance, noul Moise al Apocalipsei Made in USA
Există oameni care intră în politică pentru a schimba lumea. Există oameni care intră pentru bani, prestigiu, sau pentru a-și regăsi copilăria pierdută printre afișe electorale. Și apoi există JD Vance: combinația perfectă între un vânzător de enciclopedii la ușa bunicii și un predicator de televiziune care îți promite că Isus vine curând, dar numai dacă donezi tot ce ai în contul de economii. Diferența? JD Vance nu are nevoie de zece porunci. Îi ajunge una singură: eu sunt pregătit să iau locul lui Trump când moare.
Acum, nu că Donald Trump ar fi vreun bunic etern, dar a-l aștepta la cotitură cu aerul că ești „ucenicul perfect al tragediei” este o artă. Și JD Vance știe să facă din tragedie un plan de carieră. Dacă mâine s-ar prăbuși un asteroid peste Casa Albă, probabil primul lucru pe care l-ar face JD Vance ar fi să deschidă un cont TikTok cu titlul „Life after Trump” și să-și pună hashtag blessed.
JD Vance și miracolul de a transforma moartea în training
Să spui public, cu subiect și predicat, că moartea liderului tău ar fi „cea mai bună pregătire profesională” nu e doar o gafă. E echivalentul politic al unui chirurg care intră în sala de operație fredonând Another One Bites the Dust. JD Vance a reușit ceea ce puțini în istoria Americii au îndrăznit: să transforme necrologul în CV.
Cu un aer de seminarist care și-a pierdut credința, JD Vance îți explică senin că, da, tragediile există, dar ce experiență minunată acumulezi din ele! Dacă mâine ar fi invadată o țară vecină, ar spune: „E groaznic, dar și un training perfect pentru cum gestionezi relațiile internaționale.” Dacă un uragan ar distruge Coasta de Est, ar ridica din umeri: „E tragic, dar ce școală de leadership excepțională!”
În logica lui JD Vance, dacă vecinul îți dă foc la casă, important nu e că tu ai rămas pe drumuri, ci că ai învățat cum să construiești un garaj mai repede. Apocalipsa e doar un workshop.
JD Vance, acest Napoleon de provincie
De fapt, JD Vance e ceea ce s-ar întâmpla dacă Napoleon s-ar fi născut în Ohio, ar fi crescut cu cereale Frosted Flakes și ar fi învățat strategie militară de pe YouTube. Are aerul acela de mic general care își dorește să intre în istorie nu pentru bătălii câștigate, ci pentru cât de repede a reușit să transforme un moment de doliu național în discurs electoral.
Să nu uităm: Napoleon avea măcar stil. Îi plăcea să se îmbrace bine, să lase în urmă citate. J.D. Vance are doar fraze care sună a manual de dezvoltare personală scris de un contabil deprimat: „E tragic, dar e și o oportunitate.” Poți să-ți imaginezi cum ar arăta manualul lui de istorie: Războiul Civil – „o provocare logistică”. Marele Crac din 1929 – „o lecție antreprenorială”. Pandemia – „o șansă de a descoperi zoom-ul.”
J.D. Vance, influencerul de catastrofe
În lumea rețelelor sociale, JD Vance e exact tipul care ar face live de la marginea unui crater vulcanic, cu un zâmbet liniștit și hashtag LeadershipThroughLava. Omul are talentul să transforme orice dezastru într-un podcast motivațional. Dacă Titanic ar fi scufundat azi, Vance ar fi invitat special la CNN, explicând cum tragedia e o oportunitate excelentă pentru inovare în turism.
Și, între noi fie vorba, J.D. Vance nu e prost. Știe foarte bine ce face. Cinismul lui nu e o greșeală, e program. Pentru că nimic nu vinde mai bine decât frica, iar el o vinde cu discount de Black Friday. În timp ce alții fac campanie cu promisiuni de taxe mai mici sau drumuri mai bune, J.D. Vance îți promite supraviețuirea în iad – și o face cu garanția că iadul e brand american.
Cum arată iadul după J.D. Vance
Îți imaginezi iadul după J.D. Vance? Are forma unui mall de provincie. La intrare, un imens banner cu „Welcome to Hell – Sponsored by Freedom”. Înăuntru, standuri cu fast-food, fiecare meniu conținând câte o promisiune electorală. McDoom’s îți oferă „Big Tragedy Menu – cu extra training la locul de muncă”.
Pe culoarele largi, J.D. Vance te întâmpină personal cu un microfon, spunându-ți că nu trebuie să te temi: iadul e doar o provocare managerială. Diavolul? Nu e decât un partener de afaceri mai agresiv. Flăcările? O oportunitate de a testa noi materiale ignifuge.
Ceea ce fascinează la J.D. Vance nu e faptul că are acest discurs – ci că o parte din public îl aplaudă. Pentru că, în America, dacă reușești să vinzi un frigider unui eschimos, meriți respect. Dar să vinzi iadul ca program politic? Asta e deja premiu Nobel pentru marketing.
J.D. Vance, apostolul tragediei necesare
În viziunea lui J.D. Vance, suferința nu e ceva de evitat, ci o etapă necesară în carieră. Un fel de internship cu Satana. El nu se gândește la prevenirea dezastrului, ci la capitalizarea lui. Dacă mâine ar fi anunțată o pandemie nouă, ar organiza imediat o conferință de presă: „E tragic, dar și o oportunitate să ne dovedim reziliența.”
Și oamenii ar crede. Pentru că J.D. Vance are acel ton de predicator de parcare, care știe să-ți vândă cuvintele ca pe niște cutii de conserve: practice, reci, și cu termen de expirare necunoscut.
J.D. Vance vs. Trump: discipolul care așteaptă moartea maestrului
Nu e prima dată în istorie când discipolul așteaptă moartea maestrului. Dar rareori discipolul a spus-o cu atâta nonșalanță. Donald Trump e un narcisist cu aere de împărat roman. J.D. Vance e mai subtil: el e călugărul tânăr care își freacă mâinile în bibliotecă, așteptând ca abatele bătrân să crape, pentru a rescrie regulile mănăstirii.
Trump vindea visul măreției americane. J.D. Vance vinde visul supraviețuirii în mizerie. Dacă Trump spunea „Make America Great Again”, J.D. Vance ar putea spune „Make America Burn Again”. Diferența e de nuanță: unul voia să redea glorie, celălalt vrea să dea un sens catastrofei.
De ce prinde J.D. Vance la public
Simplu: pentru că oamenii s-au obișnuit să trăiască în frică. Și când frica devine naturală, vine cineva ca J.D. Vance și îți spune că e normal să suferi, dar că există un sens mai mare. Publicul oftează și aplaudă: „În sfârșit, un lider sincer!”
E sincer, da, dar în felul în care e sincer un consultant financiar care îți spune că nu mai ai bani, dar poți măcar să vinzi rinichiul. Îți dă impresia de transparență, dar tot el îți ia tot ce ai.
J.D. Vance, CEO-ul Apocalipsei
J.D. Vance nu e doar un politician. E un antreprenor de iad. Își imaginează lumea ca pe o firmă în faliment, unde tragediile sunt traininguri obligatorii, iar moartea șefului e doar un pas logic spre promovare. Are carisma unui agent imobiliar care vinde ruine drept „lofturi cu personalitate” și cinismul unui chirurg care face selfie-uri cu pacienții în timp ce îi operează.
Dacă viitorul Americii sună așa cum îl descrie J.D. Vance, atunci iadul nu mai e de temut. Pentru că iadul va veni la pachet cu un slogan electoral, un clip motivațional pe TikTok și, evident, cu reducere de Black Friday. Și oamenii vor cumpăra. Pentru că, la urma urmei, J.D. Vance știe cel mai bine: tragedia nu e sfârșitul, e doar începutul unei campanii publicitare.