Mitică Dragomir, oracolul din Bălcești, simbol al grotescului din fotbalul românesc, între profeții apocaliptice, Gigi Becali și Horia Ivanovici
Mitică Dragomir, între oracol și glumă proastă
Dacă ar exista un muzeu al declarațiilor ridicole, Mitică Dragomir ar merita un pavilion propriu, cu bust la intrare și cu difuzoare care rulează în buclă toate predicțiile sale apocaliptice. Cunoscut drept „oracolul din Bălcești”, omul acesta a făcut din penibil un stil de viață. Nu există microfon pe care să nu-l fi poluat cu profeții sumbre despre fotbalul românesc, nu există talk-show unde să nu fi trântit o platitudine cu aer de revelație.
Dar, paradoxal, tocmai de aceea Mitică Dragomir este etern. E caricatura care refuză să dispară, vocea care urlă din fundal chiar și atunci când nimeni nu mai vrea să o asculte. Și, ca să fim sinceri, nimeni nu a știut să dea mai multă greutate prostiei decât Mitică.
Mitică Dragomir, profetul care a uitat predicțiile
De fiecare dată când se aprindea lumina roșie a camerei, Mitică Dragomir scotea din buzunar profețiile ca pe niște bilete de tramvai mototolite. „Fotbalul se duce la vale!” „Ăștia ne distrug!” „O să fie vai de mama noastră!” și, invariabil, avea dreptate doar pentru că în România, orice predicție negativă ajunge să se împlinească de la sine.
Problema e că „oracolul” n-a fost niciodată un Nostradamus, ci mai degrabă un Moș Gerilă beat care îți aduce daruri stricate. Din gura lui, „profeția” suna mai mult ca un banc prost. Dar presa îl adora. Pentru că nimic nu face mai mult rating decât un bătrânel care urlă isteric că se termină lumea, în timp ce lumea deja râde de el.
Aici intră în scenă Horia Ivanovici, lingăul suprem. În fiecare emisiune, cu vocea-i unsuroasă, Ivanovici îl prezenta pe Mitică Dragomir ca pe un înțelept antic, un Platon de Bălcești. Or, în realitate, publicul vedea doar un pensionar încruntat care arunca cuvinte mari ca să-și justifice locul la masă.
Mitică Dragomir și Gigi Becali, frați de circ
Când îl pui pe Mitică Dragomir lângă Gigi Becali, obții o piesă de teatru absurdă. Unul urlă că Dumnezeu decide primul 11, celălalt profețește că „ăștia ne fură” și că „fotbalul moare”. Și între ei, ca o lumânare care se stinge și se aprinde după cum bate vântul, stă Horia Ivanovici, eternul pupincurist, care spune „Extraordinar, șefu’!”.
De fapt, Gigi Becali și Mitică Dragomir sunt doi predicatori de mahala care au transformat fotbalul într-o sectă. Unul e Mesia cu vile, celălalt e profetul care vinde calendare cu predicții expirate. Și Ivanovici, cum altfel, e apostolul care bate din palme și își face cruci în direct.
Iar dacă mai era nevoie de dovada supremă că fotbalul românesc e o comedie neagră, celebrul conflict dintre Mitică Dragomir și Gigi Becali rămâne un reper grotesc. Într-un colț al ringului, Gigi, păstorul iluminat care confundă rugăciunea cu transferurile, a atacat cu rafinament medical de bodegă, spunand, cu alte cuvinte: „Mitică are priapism!”. În celălalt colț, Mitică Dragomir – autoproclamat oracol, dar cu diagnostice inventate pe loc – îl eticheta pe Gigi drept „oligofren”. Iar pentru ca scena să fie de antologie, Becali a adăugat cu inocența comică a unui clovn beat: „M-am certat și cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanță, dar nu ne-am insultat.” Exact asta e esența fotbalului românesc sub patronajul celor doi: o bătaie de stradă transformată în dialog filosofic, unde „oligofren” și „zdreanță” devin sinonime pentru „conversație civilizată”. Evident, Horia Ivanovici, eternul aplaudac de serviciu, era probabil încântat: ce poate fi mai bun pentru rating decât doi profeți de bodegă care se scuipă cu „diagnostice” și jură apoi că a fost un dialog decent?
Mitică Dragomir și umbra corupției
Numele lui Mitică Dragomir e sinonim nu doar cu „oracolul din Bălcești”, ci și cu imaginea șefului de Ligă care a condus fotbalul ca pe un SRL de provincie, supranumit și „Mitică de la Ligă”. „Șmecheria” era lege, iar „băieții deștepți” făceau jocurile. Totul era o combinație de afaceri, interese și plicuri ascunse în buzunare prea largi.
Când îl vezi cum se laudă la televizor cu „milioanele” făcute și cu „știința” lui de businessman, îți vine să crezi că România a inventat capitalismul la cârciumă. Și cine crezi că îi dădea dreptate, că îl ridica în slăvi și îi spunea „extraordinar”? Exact, Horia Ivanovici.
Eternul comic involuntar
Mitică Dragomir nu a fost niciodată amuzant intenționat. Dar a fost mereu o sursă de umor involuntar. De la predicții care s-au dovedit false în proporție de 99%, până la ieșiri isterice care păreau mai degrabă sketchuri de stand-up, Mitică a fost (și este) un spectacol în sine.
În timp ce el se credea Socrate, publicul îl vedea ca pe un bunic guraliv care nu mai știe când să se oprească. Și aici e ironia: deși absurd, deși obositor, deși inutil, Mitică Dragomir a rămas în conștiința colectivă, ca o mască râioasă de carnaval, imposibil de dat jos.
Mitică Dragomir, oracolul din Bălcești și eterna comedie
Într-o lume normală, Mitică Dragomir ar fi fost o notă de subsol într-o carte de istorie a fotbalului. În România, e încă pe scenă, încă vorbind, încă profețind. Între „zdreanță” și „oligofren”, între Gigi Becali și Horia Ivanovici, Mitică și-a construit un monument al ridicolului.
Și poate că asta e tragedia și comedia fotbalului românesc: nu se poate desprinde de profeți falși, de mesia de carton și de oracole de bodegă.
