Pasivitatea naște alternative: AUR și Georgescu
Noii lideri suveranisti si anti U.E. – acești populiști cu mască creștin-autoritară, nu sunt o surpriză de campanie. Ei s-au construit în timp, picătură cu picătură, profitând de frici reale și transformându-le în paranoia, resentimente și promisiuni simpliste.
Problema nu e doar discursul lor, ci faptul că au fost lăsați să crească.
Tabăra pro-occidentală a repetat, ani de zile, că suveraniștii se vor dezumfla singuri, ca nu sunt un pericol real pentru democratie. Dar nu a existat o strategie reală de contracarare.
Nicio campanie de informare, nicio construcție de lideri alternativi, nicio prezență puternică în teren. Pasivitatea a hrănit exact virusul care părea inofensiv.
România: cazuri care vorbesc de la sine
Un exemplu este ascensiunea lui Călin Georgescu.
În noiembrie 2024, Georgescu a reușit să câștige primul tur al prezidențialelor cu peste 22 % din voturi, după o campanie alimentată de rețelele sociale și susținută de grupuri religioase și media alternative (AP News).
O mare parte din succes a venit din TikTok, unde clipurile sale au adunat milioane de vizualizări – unele bazate pe afirmații false, precum comparația dintre alocațiile copiilor din Ucraina și România. Acest video a strâns peste 5,1 milioane de vizualizări și peste 200.000 de aprecieri (RFE/RL).
Mai mult, platforma a identificat o rețea de 4.453 de conturi false care amplificau mesajele AUR și Georgescu, blocând în total peste 22.000 de conturi inautentice legate de această campanie (TikTok Newsroom).
În același registru, AUR a trecut de la statutul de formațiune marginală la a doua forță politică a țării, cu aproape 18 % în parlamentarele din 2024 (Wikipedia).
Mișcarea lor este adesea comparată cu fenomenul MAGA al lui Donald Trump – ambele mizează pe un naționalism radical, discurs religios și o retorică anti-sistem (The Conversation).
Strategia AUR-Georgescu a fost simplă și eficientă: un mix de patriotism, religie și teama de străini, livrat printr-un marketing digital agresiv – direct către un electorat dezamăgit de partidele clasice.
Ce am făcut între timp?
În loc să combată aceste tendințe, partidele tradiționale au preferat să ignore trend-urile.
Rezultatul e vizibil: astăzi, sondajele și discursurile confirmă că axa politică se mută spre zona suveranistă. Și nu e nevoie de mare analiză ca să vezi cum aceste voci devin tot mai influente.
Dar adevărul incomod este altul: lucrurile trebuiau făcute acum cinci ani.
- Fiecare lună care trece fără o strategie coerentă, fără lideri credibili și fără o prezență reală în societate, e o lună pierdută în marele război dintre occidentali și suveraniști.
România riscă să fie din nou spectator
Pentru a câta oară, România se mulțumește să rămână observatoarea propriei istorii.
În loc să contracareze populismul prin proiecte serioase și lideri credibili, clasa politică a preferat să ignore fenomenul. Rezultatul? Astăzi, partidele suveraniste sunt pe locul doi în sondaje, iar discursul lor domină rețelele sociale.
Virusul populist nu dispare de la sine.
Se hrănește din frustrarea oamenilor, din inegalități și din lipsa de răspunsuri a celor care ar trebui să conducă.
Ce ar trebui făcut
Populismul nu se dezumflă singur. Îl contracarăm doar cu:
lideri credibili, care spun clar ce vor și fac ce promit;
proiecte vizibile în comunități, nu doar în programe pe hârtie;
prezență reală în online, cu mesaje simple, constante și pe limba oamenilor;
educație civică și informare, ca să eliminam pe cat posibil dezinformarea.
Nu e magie, e muncă zi de zi.
Dacă nu o facem noi, o vor face alții – mai zgomotos și mai periculos.
