Fanatismul (din latină fanaticus) este un termen prin care se caracterizează atașamentul necondiționat al unei persoane sau al unui grup la o idee, doctrină, opinie sau la un scop, animat de un zel orb, fără să se țină seamă de eventualele consecințe pentru sine sau pentru alții. Expresiile ,,necondiționat” sau ,,cu orice preț” definesc aceasta tipologie, a fanaticului.
Principalele trăsături ale fanatismului sunt:
• Dependență nelimitată de o idee, ideologie, religie, considerate de individul fanatic drept norme absolute pentru întreaga colectivitate.
• Intoleranță față de alte opinii sau alte puncte de vedere, chiar dacă sunt demonstrabil pozitive, când aparțin altor partide, altei religii sau altor grupe sociale considerate ostile, fără admiterea nici unui compromis, după principiul: ,,Cine nu este cu noi este împotriva noastră”. Adversarii nu sunt combătuți cu argumente raționale, ci aduși la tăcere prin teroare sau chiar nimiciți fizic.
• Pierderea simțului critic în ceea ce privește propriile opinii sau convingeri, de cele mai multe ori situate în afara realității. Fanaticul este adesea agresiv și impenetrabil la o argumentare logică.
Cu siguranță vă sună din ce în ce mai cunoscut. Vedem această categorie tot mai prezentă și mai vocală și mai agresivă atât în jurul nostru, cât și pe orice platformă de social media. Cu siguranță cel puțin o dată ați avut sau ați încercat să aveți vreo conversație cu cineva, despre care foarte repede ați simțit că e pur și simplu impenetrabil la orice argument, la orice demonstrație sau evidență.
Replicile, singurile replici pe care sunt capabili să le livreze sunt mereu aceleași, repetitive și din ce în ce mai agresive. Da, dacă ați întâlnit deja acest individ, să știți că aveți în față un potențial fanatic.
Fanatismul nu a prea făcut parte din spațial nostru european, cel puțin nu cel al ultimilor câțiva zeci de ani. E ceva ce noi de obicei vedem la știri că ar exista în lumea musulmana sau prin Asia, sau aflăm sporadic câte ceva despre fanatismul religios. Nu e ceva care să ne fie familiar și poate din acest motiv ne este greu să recunoaștem acest fenomen. Ei bine, îl trăim, e la noi în curte. Nu mai pun în discuție pe ce fond de lipsă de educație poate să apară și să se dezvolte și care este procesul prin care se realizează o astfel de manipulare până devine o psihoză de masă.
Din punctul meu de vedere, explozia internetului a contribuit mult la răspândirea acestui fenomen. Atunci când pui la dispoziția unor oameni care nu au un filtru bine definit și nici foarte multe noțiuni elementare, informații pre-gândite și livrate cu fundă roșie, nimeni nu își va pune întrebări. Cei mai mulți nici nu vor citi sau urmări țoață informația, va suna ceva bine, ceva care își doresc să audă și vor distribui imediat. Așa se fabrica fanatismul ideologic.
Nu există societate perfectă sau sistem politic perfect, nemulțumire și frustrare există pretutindeni. Dacă nu ne educăm și nu învățam să practicăm măcar cât de cât gândirea critică, vom aluneca spre extremism și fanatism, ne vom sui în copaci, ne vom tăia actele de identitate, ne vom rupe hainele de pe noi și vom urla în stradă cu icoane din mărgele în mâini.
Ideea e că avem de ales între o lume cu niste valori pe care le putem negocia sau un nou ev întunecat cu arderi pe rug și cu ghilotine.
Dacă nu vrem să ajungem acolo, chiar dacă ar fi într-o variantă modernă, am face bine să rămânem susținători și simpatizanți și să nu ne transfomăm în adepți. Să ne privim liderii cu încredere, dar și cu un ochi critic permanent și nu să-i trasformăm în mici Dumnezei pe Pământ la care să alergăm să le pupăm mâinile și picioarele.