Cum prostul semidoct amplifică haosul ideologic și ucide inteligența cu un zâmbet fals și multă șarlatanie
Prostul semidoct: eroul negativ al istoriei umane
Dacă prostia omului incult poate fi considerată, uneori, amuzantă și chiar inofensivă, prostia prostului semidoct nu doar că zguduie rațiunea, ci provoacă daune istorice și culturale. Prostul semidoct, acel individ care a citit două cărți, dar crede că a înțeles filosofia mondială, stă la baza tuturor catastrofelor ideologice. E ca un chef neinvitat la masă: nu doar că strică tot, dar îți și spune că a gătit el.
Să nu ne facem iluzii: dacă prostia ideologilor face victime, prostul semidoct vine și le amplifică efectele. De fapt, dacă aceste două tipuri de prostie se întâlnesc, rezultatul poate fi comparat doar cu un cocktail mortal, servit la o petrecere de proporții istorice. Prostul incult, speriat și naiv, urmează exemplul semidocților, iar împreună, aceste trei categorii de proști pot transforma orice idee rezonabilă într-un dezastru monumental.
Epoca Întunecării și prostul semidoct: festivalul catastrofelor
Să luăm un exemplu clasic: Epoca Întunecării. Acea perioadă frumoasă în care oamenii au considerat că distrugerea cunoștințelor și uciderea celor care gândeau diferit e o activitate recreativă. Prostul semidoct a fost prezent peste tot: explicațiile lor sofisticate, despre cum trebuie să fie arsă o bibliotecă sau cum trebuie să fie excomunicat un om de știință, sunt dovada clară că prostia poate fi elegant ambalată.
Dar, să fim sinceri, prostul semidoct de atunci ar fi fost excelent la LinkedIn: skill-uri în ,,managementul ereticilor”, ,,strategii de suprimare a culturii” și ,,public speaking la arderea cărților”. Însă, bineînțeles, totul făcut cu o față serioasă și cu citate pompoase din texte sacre, pe care nici el nu le înțelege.
Cruciadele și prostul semidoct: ghidul neoficial al masacrelor
Nu putem uita cruciadele. Acolo, prostul semidoct a strălucit în rolul de consultant ideologic: ,,Dacă omorâm suficienți musulmani, Dumnezeu va fi mulțumit și noi vom câștiga admirația posterității”. Planul a eșuat în mod epic, dar prostul semidoct și-a lăsat amprenta: încurajarea violenței ideologice, în timp ce pretindea că este un om educat și profund.
Ironic, acești semidocți au fost întotdeauna urmați de prostul incult, care a luat tot ce au spus ei drept literă de lege, fără să verifice măcar dacă un tabel sau o hartă a Țării Sfinte era corectă. Rezultatul? Mii de morți și o impresie generală că istoria Europei medievale a fost scrisă de niște consultanți ai prostiei.
Inchiziția și prostul semidoct: artă sau crimă?
Ah, inchiziția! Dacă prostia ideologilor creștini era un foc mic, prostul semidoct a fost benzina aruncată peste el. Tortura și uciderea ereticilor, vrăjitoarelor sau celor care pur și simplu gândeau diferit, a fost opera lor. Cu siguranță, prostul semidoct ar fi excelat și în show-uri de tip reality, explicând la televizor, cu aer intelectual, de ce arderea unei femei pe rug este ,,necesară pentru evoluția spirituală a societății”.
Și nu uita, prostul incult urma cu atenție toate lecțiile date de semidocți, astfel că efectele devastatoare s-au multiplicat geometric.
Colonialismul și prostul semidoct: cum să vinzi sclavie cu aer sofisticat
Colonialismul nu ar fi existat fără prostul semidoct. Ideile sale sofisticate despre rasă, religie și ierarhii sociale au fost vândute lumii cu un aer de respectabilitate academică. ,,Ne permitem să stăpânim alte continente pentru că așa ne spun cărțile pe care le-am citit pe fugă”, gândea prostul semidoct, în timp ce prostul incult deja scurma pământul altora în condiții inumane.
Umorul negru apare inevitabil: prostul semidoct putea să scrie eseuri despre moralitatea sclaviei în timp ce se răsfața cu ciocolată și coniac, ignorând complet milioanele de oameni distruși de ideile sale ,,briliante”.
Prostu’ semidoct în contemporaneitate: Jordan Peterson și alți impostori
Să aducem lucrurile în zilele noastre. Prostul semidoct nu poartă întotdeauna veșminte medievale sau mantii pompoase. Uneori, poartă costume și are cont de Instagram. Jordan Peterson, de exemplu, este un simbol modern al prostului semidoct: amestecă frânturi de idei, le vinde drept înțelepciune și atrage proștii inculti, care îl venerează ca pe un guru.
La fel stau lucrurile cu Mihail Neamțu sau Dan Puric: aceștia sunt prototipuri ale prostului semidoct care reușesc să își vândă propriul amestec de confuzie intelectuală și misticism scârbavnic. Fanii lor inculti se simt iluminați după ce citesc sau ascultă prostiile lor bine ambalate.
Prostu’ semidoct vs. prostul incult: o tragedie comică
Prostul semidoct nu acționează niciodată singur. El are în jurul său armate de proști inculți care îl urmăresc, îi repetă citatele și îl fac celebru. Prostul incult nu are capacitatea de a înțelege, dar are abilitatea de a imita, iar împreună cu prostul semidoct, formează un duo tragicomic: unul vorbește fără să înțeleagă, celălalt crede că înțelege și preia totul ca pe Biblie.
Acest tandem a creat, de-a lungul istoriei, situații de neimaginat: de la pandemii cauzate de uciderea pisicilor de către papi prost semidocți, până la războaie mondiale conduse de ideologi prost semidocți și prost inculti care aplicau ordinele lor cu zel.
Cum să recunoști prostul semidoct și să supraviețuiești
Cum recunoști prostul semidoct? Acesta este cel care citește, dar nu înțelege, vorbește și explică ceea ce nici el n-a înțeles, caută să te convingă de ceva despre care n-are nici el vreo idee și nici idei despre idei. El este eroul negativ al istoriei și dușmanul nedeclarat al realității.
Dacă îl vezi vorbind, râde, pentru că râsul e singura armă eficientă împotriva prostiei care se crede iluminată. Și nu uita: dacă îl ignori, prostul semidoct își va face treaba doar pentru sine; dar dacă îl urmezi, te vei trezi participant la tragedii istorice cu aer sofisticat, exact așa cum s-a întâmplat de-a lungul secolelor.