L-ați văzut cumva pe Zdreanță, „cel cu ochii de faianță”?
Ei bine, nu despre el este vorba, ci despre o altă „vedetă autohtonă” – Barbie de România, domnișoara Deagușanca. Asemănarea dintre ea și păpușa originală este absolut uluitoare, până într-acolo încât inclusiv creierul acesteia pare a fi turnat în același mulaj cu cel al blondei din Petroșani.
Are atâta plastic în ea, încât supermarket-urile din București au propus deja un contract de colaborare post-mortem, pentru a asigura stocul de pungi de plastic pe următorii trei ani. Într-o lume dominată de reciclare și sustenabilitate, Deagușanca pare să fie singura resursă regenerabilă de polietilenă cu ADN uman.
Cu un IQ comparabil cu temperatura camerei și o pasiune sinceră pentru filtrele Instagram, domnișoara a reușit performanța de a transforma prostul gust într-o carieră și ignoranța într-un brand. În timp ce restul lumii se chinuie să evolueze, ea reușește, printr-un miracol al siliconului, să rămână neschimbată — la propriu și la figurat.
Dar poate că într-o țară unde kitsch-ul are certificat de naștere și prostia se dă cu gloss, Barbie de România e doar oglinda fidelă a vremurilor noastre: lucioasă, goală pe dinăuntru și mereu pregătită să dea interviuri despre „valoare”.