Explozie și indolență: Rahova, un bloc prăbușit sub greutatea birocrației
București, 17 Octombrie 2025 — Vineri dimineață, Calea Rahovei s-a transformat în zona zero. O explozie devastatoare, cauzată de o acumulare de gaze, a spulberat două etaje dintr-un bloc de locuințe, lăsând în urmă trei morți (inclusiv o tânără însărcinată) și peste 13 răniți. Deși autoritățile au activat Planul Roșu, adevărata dramă nu a început vineri, ci cu 24 de ore înainte, când locatarii au semnalat un miros puternic de gaz.
Această tragedie nu este un simplu accident; este consecința directă a unui sistem de distribuție a gazelor care prioritizează protecția legală a monopolului în fața siguranței cetățenilor.
Sigiliul: Un garant al siguranței sau un transfer legal de risc?
Conform relatărilor, deși scurgerea fusese semnalată, singura măsură luată de distribuitorul de gaze a fost tăierea alimentării la nivelul întregului bloc și aplicarea unui sigiliu. Acțiunea este rapidă și legală, dar, în esență, este o măsură de „bifat intervenția” care transferă instantaneu costurile, efortul și timpul de remediere integral pe umerii proprietarilor.
Problema nu este că distribuitorul nu poate detecta rapid defecțiunea — dotarea tehnică există. Problema este că legislația îi scutește complet de responsabilitate dincolo de punctul de demarcație al contorului. Au închis robinetul și gata.
Asociațiile de proprietari evită să sune la Distrigaz exact pentru că oamenii nu vin să repare, vin să-ți taie gazul la tot blocul. Asta nu e protecție, e abuz legalizat. Compania are monopol pe distribuție și încasează banii, dar este obligată doar să taie gazul, nu să localizeze și să remedieze defecțiunea. Restul cade integral pe proprietari.
Coșmarul birocratic care descurajează raportarea
Odată ce gazul este tăiat, începe calvarul birocratic. Pentru repunerea în funcțiune, locatarii sunt obligați să apeleze la o serie de „firme autorizate ANRE” (cu tarife de lux) care să efectueze inspecții, să oblige la schimbarea de țevi și să emită hârtii. Acest proces poate dura luni întregi, timp în care proprietarii stau fără gaz, fiind complet la mâna unei companii care nu se grăbește, deoarece profitul îi intră oricum.
Acest mecanism pervers creează o dilemă mortală pentru asociații: este mai „sigur” din punct de vedere financiar să te prefaci că nu miroase nimic, decât să chemi „francezul cu cheia de la robinet” și să condamni blocul la o iarnă fără căldură și la costuri neprevăzute.
Gazul metan nu stă în beci ca vinul
Întrebarea care planează este: „Cum a sărit în aer un apartament de la etajul 5 dacă scurgerea era în subsol?”
Explicația este simplă și fizică, dar ignorată de sistem: gazul metan urcă. Nu stă jos, se infiltrează prin structura blocului, prin tubulaturi și casa scării, până găsește un apartament nelocuit sau perfect etanșat cu termopane. Acolo se acumulează în concentrație explozivă, așteptând doar o scânteie pentru a declanșa deflagrația.
Soluția: Prioritizarea vieții, nu a profitului
Tragedia din Rahova ne arată că sistemul actual este „perfect” doar pentru compania de distribuție. El își protejează legal spatele, taie gazul instant, dar nu repară.
Legislația trebuie schimbată urgent:
Responsabilitate extinsă: Companiile de distribuție trebuie obligate, în caz de urgență, să localizeze și să remedieze defecțiunea în cel mai scurt timp, nu doar să sisteze serviciul.
Fond de urgență: Ar trebui creat un fond de urgență (alimentat din profitul distribuitorilor) pentru a acoperi costul inspecțiilor și reparațiilor de urgență în rețelele interne vechi, evitând astfel șantajul birocratic la care sunt supuși cetățenii.
Până când ANRE și legiuitorii nu vor pune viața și siguranța cetățenilor înaintea liniștii birocratice și a profitului, Rahova va rămâne o tragică dovadă că orice scurgere de gaz într-un bloc vechi este o catastrofă anunțată.