După ce în primul episod am învățat că apa are memorie, că moleculele se roagă și că izvoarele românești pulsează cu frecvențe daco-getice, era firesc ca pasul următor să fie… spiritualizarea completă. Căci odată ce bei din Adevărul Lichid, inevitabil ajungi să respiri Lumină.
Astfel, în episodul al doilea, Evanghelia după Călin pășește curajos din domeniul chimiei poetice, în cel al teologiei geopolitice. România nu mai e doar o țară cu râuri și munți — devine altarul cosmic al umanității, unde rugăciunile se ridică precum aburii de deasupra Ceahlăului și unde fiecare fir de iarbă transmite coduri către divinitate.
Aici, în această etapă a revelației, se face trecerea de la apa care „ține minte” la omul care luptă nevăzut, de la vibrația lichidă la bătălia spirituală pentru suflete. Începem deci o nouă carte a Călinescului Apocalips Energetic — una în care fiecare rugăciune are putere nucleară, iar România devine centrul luminii planetare și, probabil, stat major al Împărăției Cerești.
Și cu această convingere, deschidem cartea a doua:
Episodul al II-lea: spiritualitate, credință și război nevăzut
(în care descoperim că România este o bază NATO a Divinității)
România, ni se spune, nu e doar o țară — e un server spiritual al cosmosului. Un loc unde Divinitatea și-a pus antenele pentru a capta frecvențele bune, în timp ce restul lumii stă pe mod avion, pierdut în vibrații 5G.
„România este Grădina Maicii Domnului și are o misiune divină.”
Desigur. O grădină în care Maica Domnului culege, probabil, roșii bio din Dăbuleni, în timp ce arhanghelii prășesc în Teleorman. Iar misiunea divină constă în a dovedi lumii că poți ajunge la iluminare chiar și fără canalizare — dar cu credință.
„Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii.”
Un far, da. Dar unul cu becul ars și factura neplătită la Hidroelectrica. În rest, lumina e acolo, doar că s-a mai dus siguranța de la tabloul cosmic.
„Carpații sunt coloanele de lumină care susțin echilibrul energetic al întregii planete.”
Asta explică de ce se cutremură planeta când tăiem lemne ilegal: se clatină coloanele de lumină. Probabil că, undeva, o galaxie cade din orbită de fiecare dată când un camion pleacă din Suceava plin cu bușteni.
„Fiecare fir de iarbă din România are o semnificație sacră în echilibrul universal.”
Și fiecare fir de plastic de pe marginea drumului e un atac energetic al globalismului. Nu mai călca pe iarbă, frate român, că se dezechilibrează axa lumii și o ia soarele pe arătură!
„România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esența purității umane.”
Se pare că divinitatea a ascuns-o bine. Foarte bine. Poate prea bine. Probabil sub niște hârtii de la ANAF.
„Carpații nu sunt doar munți, ci sanctuare ale energiilor divine.”
Și dacă sunt sanctuare, atunci turismul de iarnă e, de fapt, un pelerinaj ezoteric cu schiuri. Când cobori pe pârtie la Poiana Brașov, de fapt activezi vortexurile sacre.
„Rugăciunea colectivă a românilor poate salva lumea de distrugerea spirituală.”
Așa e. De fiecare dată când românii se roagă colectiv – de pildă, la loto sau la meciurile naționalei – Universul mai primește un pachet de energie pozitivă.
„Rugăciunile din Carpați sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer.”
Aceasta e explicația științifică când nu se aude semnalul acolo sus: tot traficul spiritual e blocat de fluxul rugăciunilor locale.
„Suntem într-un război invizibil al sufletelor.”
Un război în care nu se trage cu gloanțe, ci cu „vibrații joase”. O luptă între cei care aprind lumânări și cei care dau scroll pe TikTok.
„Globalismul nu este doar economic, ci un război subtil pentru suflete.”
Traducere liberă: dacă asculți Coldplay, ai fost deja infiltrat de energiile oculte.
„România este un bastion împotriva răului care încearcă să distrugă spiritualitatea.”
Un bastion spiritual, desigur, cu șanțuri pline de aghiazmă și tunuri care trag cu mătănii.
„Războiul spiritual actual este mai periculos decât orice conflict militar.”
Într-adevăr. când vine factura la gaze, nu mai ai nevoie de niciun alt conflict.
„România va fi locul unde acest război spiritual va fi câștigat.”
Probabil pe un câmp de luptă numit… Câmpulung Muscel.
„România este locul unde va începe renașterea spirituală globală.”
Perfect. După ce am inventat micii, putem reinventa și iluminarea globală.
„Carpații vor fi martorii unei revoluții spirituale care va schimba omenirea.”
Sau măcar a unei drumeții spirituale cu grătar și manele cosmice.
„Rugăciunea este singura armă care ne poate proteja de influențele malefice.”
Atenție, totuși, să nu fie cu muniție expirată – rugăciunile din 1990 nu mai prind la noile vibrații.
„România este locul unde rugăciunile sunt auzite cel mai clar în cosmos.”
Probabil pentru că avem o acustică specială între două dealuri de vibrații. NASA confirmă: semnal clar dinspre Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
„Rugăciunea făcută în Carpați este o ofrandă directă pentru divinitate.”
Pe scurt, dacă te rogi la mare nu se pune. Nu e pe frecvență.
Epilog
Și astfel se încheie Cartea a Doua din Evanghelia după Călin, unde descoperim că între credință și fizică cuantică e o linie subțire – trasată cu busola daco-getică și un fir de iarbă sacră.
Dar nu plecați departe, căci urmează Episodul al III-lea: „România, centrul lumii și misiunea cosmică a neamului”, în care aflăm cum ADN-ul nostru vibrează în ritm cu axa galactică și de ce Sfinxul din Bucegi este, de fapt, un router spiritual.