Descoperă peripețiile amuzante și absurde ale unor pelerini rătăciți prin mulțime, la Catedrala Mântuirii Neamului, între sarmale, vibrații și revelații false
Drumul pierdut printre umbre și clopote
Gică și Lenuța se strecurau prin mulțimea care se întindea cât vedeai cu ochii, fiecare cu traista plină și cu un entuziasm exagerat, fiecare dintre ei neavând habar de unde vine și încotro se îndreaptă, întrocmai precum Dihania Șoșoacă în pelerinaj la moaștele Sfintei Parascheva, când, de religioasă ce e, tuta nu știa pe unde se face accesul în curtea Catedralei Mitropolitane din Iași. Acești pelerini rătăciți erau exact cum se simțeau: pierduți în spațiu, dar convinși că urmau o misiune sacră.
– Lenuțo, cred că am luat-o pe o stradă greșită. De vreo oră ne tot învârtim în jurul aceluiași chioșc cu gogoși – spuse Gică cu un aer solemn, ca și cum rătăcirea lor ar fi fost o încercare divină.
– Gicule, drumul ăsta e doar un test al vibrației noastre cosmice. Nu te uita la hărți sau Google Maps. Acolo e conspirația globalistă. Noi trebuie să simțim energia străzii și să ascultăm chemarea inimii. Doar așa ne-a învățat al nostru guru mesia Călin Georgescu.
Gică ridică sprâncenele, confuz, dar încercă să pară inspirat.
– Hm… cred că vibrația asta e mai mult… cum să spun… de la micii cu muștar pe care ni i-au dat AiURiștii în piață?
– Nu, nu! E semn divin! Vezi? Noi suntem niște pelerini rătăciți, dar cu sufletele deschise!
O bătrânică, care trecea pe lângă ei cu o sacoșă plină de lumânări, îi privi ciudat.
– Dacă sunteți atât de pierduți, poate ar trebui să vă opriți și să vă rugați înainte să mai simțiți vibrația aia… sau muștarul.
– Exact! – spuse Lenuța, cu un zâmbet conspirativ. Fiecare pelerin rătăcit trebuie să experimenteze vibrațiile muștarului!
Taraba magică cu sarmale
La câțiva pași mai departe, o tarabă cu sarmale îi captură complet. Lenuța se aplecă și gustă o sarma cu sfeclă murată, inspirând profund.
– Gicule, simți energia asta? Nu e doar de la sfeclă, e… pură! Și are vibrație națională!
– Așa zice și dom’ Călin că numai cei care mănâncă sarmale cu suflet pot simți adevărata energie a neamului – zise Gică solemn.
– Uite, suntem pelerini rătăciți, dar avem noroc! Energia dacică ne înconjoară și ne protejează de sistem.
– Și dacă nu simți energia? – întrebă Gică. Poate înseamnă că am luat-o pe strada greșită sau că… am mâncat prea mult muștar?
– Nu! Numai niște pelerini rătăciți care se hrănesc corect, cu hrană, apă și energie, pot simți adevărul – spuse Lenuța. Trebuie să continuăm, pentru că vibrația ne ghidează din umbră, o simt înfiptă adânc în c*r.
Gică oftă.
– Ei bine, atunci să mergem. Suntem pelerini rătăciți, dar neînvinsi!
Coada la mici sau la mântuire?
În curând, ajunseră într-o coadă care părea să nu se mai termine. Gică întrebă:
– Lenuțo, tu ești sigură că asta e intrarea?
– Nu, Gicule… asta e coada la mici. Răspunse Lenuța, privind spre mulțime. Dar e sfântă! Poporul se hrănește spiritual și proteic în același timp. Noi suntem pelerini rătăciți și totul are sens! Sau nu.
– Dar dacă pierdem calea? – întrebă Gică, cu un fior de panică.
– Nimic nu se mai poate pierde, deja suntem rătăciți. Tot ce se întâmplă e parte din călătoria noastră.
Un grup de copii trecu pe lângă ei, râzând și strigând:
– Uite niște pelerini rătăciți! Umblă bezmetici pe aici de zici că-s rude cu Șoșoacă!
Viziuni printre icoane și selfie-uri
În sfârșit, ajunseră aproape de Catedrală. Lenuța scoase telefonul:
– Trebuie să facem selfie. E obligatoriu, altfel energia nu se activează!
Gică, mai precaut:
– Simt că icoanele ne privesc… și poate dacă murmurăm fraze dintr-un live, primim revelația.
– Ah, Gicule, pentru niște pelerini rătăciți, nu contează ce zice lumea. Energia e aici! Simt vibrația sacră… sau poate e digestia mea sau am diaree.
– Nu contează, Lenuțo. Important e să credem!
Printre râsete, împingeri și șoapte misterioase, cei doi înaintau. Alți pelerini îi priveau ciudat, dar ai noștri pelerini rătăciți nu se lăsau niciodată deraiați, ei erau derutați din naștere.
– Știi, Gicule, cred că dacă facem trei pași înapoi și ne închinăm în fața clopotelor, primim mesajul celest.
– Sigur, Lenuțo… suntem pelerini rătăciți, dar isteți… nevoie mare – spuse Gică, și se închină dramatic, ca Gigi Becali văzând că-i filmat.
Conversații absurde cu trecătorii
Un trecător se opri lângă ei:
– Salut! Ce faceți pe aici?
– Suntem pelerini rătăciți în căutarea adevărului și a sarmalelor sacre – răspunse Lenuța.
– Ah, da? Și vibrațiile? – întrebă trecătorul, zâmbind ironic, dându-și seama ce hram purtau cei doi.
– Vibrațiile sunt totul! Spuse Gică. Fără ele, pelerinajul e doar o plimbare.
– Și apa? continuă Lenuța. Să nu uităm de apa care este informație!
Trecătorul chicoti și plecă. Gică oftă:
– Lenuțo… suntem pelerini rătăciți, dar și ignoranți… o combinație rară și… mistică.
Revelația falsă a pelerinilor rătăciți
În fața ușii mari a Catedralei, clopotele sunau ca pentru ei singuri. Lenuța ridică brațele:
– Gicule, simți asta? Suntem conectați la trecut, prezent și, poate, următorul live al doamnei senator!
– Da… pelerini rătăciți, dar aproape mântuiți! În sfârșit înțeleg că adevărul stă în combinația dintre muștar, sarmale și vibrația icoanelor! Sau o fi duhoarea de la subrațul tău, că nu te-ai spalat de la ultima ploaie. A fost și secetă, în ultima vreme.
În acel moment, un copil scăpă un balon roșu, care se prinsese de o lumânare aprinsă, stârnind o scânteie. Gică și Lenuța priviră fascinați.
– Asta… asta e revelația! – șopti Lenuța.
Mulțimea chicoti, dar ei nu observau. Pentru acești pelerini rătăciți, orice c***t era semn divin.
– Gicule… dacă e semn, poate e și pentru că port chiloții pe dos? – întrebă Lenuța, cu un zâmbet conspirativ.
– Nu contează. Suntem pelerini rătăciți și acum avem adevăruri noi: apa, sarmalele și vibrația spirituală. Eu nu port chiloți, se observă? M-am scăpat în ei și i-am aruncat. O fi fost muștarul expirat.
Pelerinajul continuă
Ieșind din Catedrală, Gică și Lenuța simțeau că întreaga lume se deschide în fața lor. Pelerini rătăciți, dar cu inimile pline și traista goală, au pornit spre următoarea aventură: tarabe, clopote, vibrații și, cine știe, poate chiar alte revelații absurde.
– Lenuțo, e clar: pelerini rătăciți… dar spirituali și proteici! – zise Gică, cu aerul lui Călin Georgescu atunci când debitează inepții și are pretenția de a fi luate drept filozofii profunde.
– Exact, Gicule. Pelerini rătăciți, dar niciodată pierduți complet! – răspunse Lenuța, în timp ce se amestecau în mulțimea plină de lumânări și strigăte care cereau turul doi înapoi.
Și astfel, printre râsete, aghiazmă expirată și vibrații cosmice, cei doi pelerini rătăciți au înțeles că adevărata revelație stă în confuzia comico-mistică a drumului, nu doar în intrarea în Catedrală.