Și bătrânul criminal a încercat să se adreseze plenului reunit, moment în care un fapt fără precedent s-a întâmplat. Aproape toată sala s-a ridicat și a plecat lăsând doar reprezentanții SUA și o mână de alți diplomați să se expună la tribulațiile lui Bibi.
Al cărui discurs a fost cel dintotdeauna, povestea cu teroriștii și hotărârea omului acesta de a duce război cu oricine, câtă vreme nu găsește yala schimbată la el la guvern. Hotărârea lui de a nu vorbi niciodată despre pace și negocieri.
Doua chestii
Prima ar fi izolarea în care statul condus de Netanyahu a ajuns. Disprețul, oprobiul și atitudinea de dezgust a unei lumi din ce în ce mai unită în fața crimelor și a dezgustătoarelor tentative ale criminalilor de a le justifica, eventual de a le transforma în rezoluții obligatorii pentru umanitate.
Pare ca toată propaganda cu teroriștii, cu ostaticii, 7 octombrie și nevoile de a se apăra ucigând și înfometând copii nevinovați, a fost în fine dezmembrată.
Pare că lumea reacționează în fine adecvat la un regim criminal.
A doua chestie, mai profundă, este responsabilitatea poporului israelian.
Va fi prea ușor ca la sfârșitul masacrului, al genocidului și al înmormântărilor, când perdeaua de minciuni va fi ridicată și criminalii vor fi trași la răspundere de către justiție, opinie publică și istorie, poporul evreu să o facă pe inocentul.
Să pretexteze faptul că a fost vorba doar de un nebun și de clica lui politică. Că ei nu au fost întrebați și nu au avut ce face.
Au fost întrebați. Trei sferturi dintre ei susțin genocidul și doresc doar să fie mai intens.
Au ce face, că doar pretind că la ei este singura democrație funcțională din Orient.
Sunt singurii care ar avea ce face. Singurii de a căror voce eventual Bibi ar asculta. Singurii a căror eventuală acțiune ar opri prompt genocidul.
Dacă poporul german din perioada Holocaustului poate pretinde într-o oarecare măsură ignoranța privind amploarea monstruozității, poporul evreu al zilelor noastre nu mai poate pretinde asta. Nu cu toate imaginile răzbătând prin toate mediile de informare. Nu cu toate zgomotele, mirosurile și imaginile de carnaj de care îi despart doar câțiva kilometri.
Din păcate nu doar lui Bibi îi întoarce spatele zilele astea comunitatea mondială și omul nu este singurul criminal.
