Am descoperit-o într-o dimineață, când toamna abia începuse. Avea mușuroiul amplasat, strategic, sub prunul cel mare din fundul pomătului. Mi-a atras atenția faptul că fiecare furnicuță trudea de zor, inspectând prunele din jur și întorcându-se în mușuroi cu bucăți mult mai mari decât propriul corp. Unele cooperau și cărau bucăți uriașe, în timp ce vreo câțiva masculi leneveau mahmuri pe-o frunză uscată de sub o prună fermentată. Atunci am decis să duc acolo, zilnic, câte un pumn de firimituri de pâine.
Vizita la sinistrați: Călin Georgescu și George Simion
Vizita la sinistrați din Broșteni, între PR electoral, sarmale, live-uri și spectacol mediatic semnat de Călin Georgescu și George Simion
Potopul de PR: vizita la sinistrați a lui Călin Georgescu
Clopote și „daci” la vizita la sinistrați
Pe 1 august, în Broșteni, vizita la sinistrați a lui Călin Georgescu a avut mai mult iz de festival decât de operațiune de salvare. Dacă te uitai de la distanță, ai fi zis că urmează să fie tăiată panglica la inaugurarea unei stații de metrou subacvatic. Clopotele bisericii băteau vesele, de parcă nu era vorba de un dezastru, ci de venirea unui al doilea Moș Crăciun, unul care, în loc de sanie, vine cu mașina blindată și escortă. Din depărtare, părea că îndată apar „dacii” cu căciuli de blană, în plină vară, semn clar că la noi nu doar istoria e ciclică, ci și febra termică. Atmosfera? Un amestec între parada de Ziua Comunei și un episod de reality show rural.
Lopata lui Călin și sarmalele ca armă electorală
Ajuns în mijlocul apei și al noroiului, Călin preia o lopată și cum un politician nu ratează niciodată ocazia să mimeze munca, a început să mute mâl cu atenția cu care ai muta mobilă chinezească proaspăt montată, atent să nu se strice înainte sau să transpire cumva de poză. A dat trei lopeți, exact cât să fie surprins din toate unghiurile posibile. Dacă Noe avea nevoie de 40 de zile pentru potop, lui Călin i-au trebuit 40 de secunde pentru postare.
Între timp, soția lui oferea sarmale. Dar nu oricum, pe farfurii ca la pomană, cu un zâmbet de parcă ar fi distribuit bilete la concertul vieții. În Broșteni, sarmaua nu mai fost doar mâncare, ci monedă electorală, cine primea, primea și o binecuvântare tacită: „Să ne vedem la vot!”. Vizita la sinistrați a devenit astfel o împărtășanie civică: primești sarmaua, primești și promisiunea.
Cum a oprit vizita la sinistrați munca voluntarilor
Dar partea „de ajutor” a vizitei la sinistrați s-a transformat repede într-un blocaj logistic. Voluntarii care chiar lucrau au fost nevoiți să ia pauză, nu pentru odihnă, ci pentru a nu deranja ședința foto. Noroiul putea aștepta, cadrele nu. Posibil la modul „Nu dați cu lopata, stricați cadrele!”
Un localnic rezumă perfect:
-
„A venit mai mult de reclamă, cu toți dacii lui.”
Altul completează, cu un zâmbet amar:
-
„A oprit lucrările pentru o paradă electorală.”
Dacă Noe a salvat vieți, Călin a salvat… like-uri.
Show-ul live: vizita la sinistrați a lui George Simion
Cizme noi și lopată de decor la vizita la sinistrați
Cu o zi înainte de Călin, pe 31 iulie, a venit și George Simion, liderul AUR, cu propria sa vizita la sinistrați. În loc de „daci” cu căciuli, a adus echipă de filmare, doi fotografi și o lopată mai lucioasă decât un microfon de televiziune. Cizmele erau atât de curate încât păreau sponsorizate de o firmă de produse de curățenie.
Simion a intrat în curți, a început să dea la lopată, dar totul era coordonat cu regizorul nevăzut din spatele camerei. Fiecare mișcare părea calculată să fie „naturală” în fața publicului online.
Electrocasnice și promisiuni la vizita la sinistrați
În timp ce curățenia era filmată din toate unghiurile, Simion promitea localnicilor „trinitatea electrocasnică”: aragaz, frigider și mașină de spălat. Parcă era reclamă la Black Friday, nu vizita la sinistrați. Dacă ar fi rămas încă o zi, poate promitea și un sistem home cinema „ca să urmăriți cum vine apa data viitoare”.
Totul, desigur, transmis live pe Facebook, pentru ca fiecare like să fie o confirmare că noroiul a fost dat la o parte… măcar din imagine.
Donații cu CNP și scandalul de la vizita la sinistrați
Momentul memorabil al acestei vizite la sinistrați a fost apelul la donații: contul AUR, cu CNP și număr de telefon obligatoriu. Aparent, salvarea de la inundații vine cu formular completat.
Dar povestea nu se oprește aici. Voluntari de pe teren spun că oamenii lui Simion au încercat să ia mâncarea pregătită pentru pompieri. Când au fost refuzați, a izbucnit un scandal care ar fi meritat și el o transmisie live.
Jurnaliști precum Paul Palencsar l-au numit „impostor cu pretenții de salvator închipuit”, iar fotograful Cătălin Urdoi a scris că „exploatează suferința pentru voturi”. Dacă s-ar fi făcut un manual de „Cum să faci PR dintr-o tragedie”, vizita la sinistrați a lui Simion ar fi fost exemplul de pe copertă.
Călin vs. George: duelul vizitelor la sinistrați
PR folcloric vs. PR live în vizita la sinistrați
Călin Georgescu și George Simion au transformat Broșteniul într-o scenă de competiție politică. Călin a venit cu PR folcloric: clopote, „daci” cu căciuli și sarmale. George a venit cu PR digital: cizme noi, electrocasnice și transmisii live non-stop.
Ambii au folosit lopata, dar mai mult ca recuzită decât ca unealtă. Ambii au zâmbit larg când camera era pe ei. Și ambii au reușit să demonstreze că vizita la sinistrați poate fi mai mult despre imagine decât despre ajutor real.
Cine a câștigat cursa vizitelor la sinistrați
Dacă ar fi să jurizăm, Călin ar câștiga la categoria „Costum popular adaptat la PR”, iar George la „Cel mai lung live din nămol”. Publicul însă pierde în ambele cazuri. Noroiul a rămas, casele nu s-au reparat în direct, iar localnicii au primit, în loc de ajutor consistent, o lecție de marketing electoral.
Potopul ca scenă electorală
Broșteniul nu va uita nici potopul, nici vizitele la sinistrați care au urmat. Acolo unde oamenii aveau nevoie de pompe și echipe de intervenție, au primit lopeți pentru poză și promisiuni pentru vot.
Într-o țară în care tragedia e mereu fundal pentru imagine, apa se retrage, nămolul se curăță, dar urmele campaniei electorale rămân. Și poate, la următorul potop, clopotele vor bate nu pentru un politician, ci pentru voluntarii anonimi care chiar pun mâna să ajute, fără live-uri, fără sarmale, fără electrocasnice și, mai ales, fără să ceară CNP-ul în schimb.
În final, același gust amar
În România, vizita la sinistrați nu e despre sinistrați. E despre cine are cea mai lucioasă lopată, cele mai curate cizme și cel mai bun unghi pentru live pe Facebook. Apa poate să fie până la genunchi, important e să fie până la trending.
Politicienii apar ca niște supereroi de carton: vin, mută două lopeți de mâl ca să-și justifice prezența, apoi dispar în ceața electorală. Îți promit aragaz, frigider și mașină de spălat, dar pleacă înainte să-ți explice cum o să-ți ajungă curentul și gazul după ce casa ți-a luat-o apa.
Adevărul crud? Potopul trece, PR-ul rămâne. Noroiul se curăță, like-urile se păstrează. Iar la următoarea inundație, îi vei vedea din nou, poate cu altă lopată, dar cu același scenariu: poze, promisiuni și zâmbete largi.
Singura diferență e că sinistrații rămân sinistrați, iar politicienii… își spală imaginea, la propriu.
În România, potopul nu te îneacă în apă, ci în promisiuni reciclate. Și, dacă nu te salvează, măcar îți dau o poză cu ei, să ai ce pune pe perete după ce-ți reconstruiești casa.
Mie îmi e lehamite, sunt sătul de toți acelti impostori, fute-i-am pe toți în cutia limbii!
Acum, sunt curios: tu ce părere ai despre aceste vizite la sinistrați?
Crezi că e ajutor real sau doar o paradă electorală cu nămol la pachet? Scrie-mi în comentarii cum vezi tu diferența dintre un salvator și un actor politic în cizme noi. Nu de alta, dar s-ar putea ca la următorul potop să știm exact cine vine cu lopata… și cine vine cu fotograful.
Monstrul de sub pat
O știam de mititică. Fusesem repartizat să-i locuiesc sub pat. Noaptea, o speriam cu grijă, suficient cât să-și ude patul și s-o strige pe mă-sa, o milf. Îmi era drag s-o aud cântându-i micuței câte un cântec de leagăn. Așa adormeam amândoi, eu și copila. Părea că voi avea o misiune ușoară. Până într-o bună noapte, când, în timp ce mă pregăteam să ies, dau nas în nas cu bestia. Un ghemotoc de blană negru ca noaptea fără stele m-a ațintit cu privirea-i galeșă. Atât mi-a fost. De atunci n-am mai scăpat de el.
În podul casei
Un trosnet. Un foșnet. Un urlet. Un zumzet prelung. Un scârțâit. Un bocet cu sughițuri. Toate acestea par a se auzi din locul acela în care n-am voie să urc. E noapte, am cinci anișori și mă cac pe mine de frică. Dar curiozitatea învinge, îmi dă curaj. Iau o lumânare aprinsă cu mine și urc scara ce duce în locul interzis. Deschid ușa cu capul și mâța neagră-mi sare-n față și mă stuchește între ochi. I-am deranjat preludiul mâței sau Bau Bau se acunde de Zâna Măseluță? Asta-i dilema care nu mă lasă să adorm.
Faci Ce Spune Becali, naufragiul lui Gigi
Faci Ce Spune Becali se scufundă spectaculos, cu Gigi Becali la cârmă și jucători care trag în sens invers
Când FCSB joacă, râd rivalii, arbitrii și curcile
Există meciuri care rămân în istorie pentru frumusețea lor, pentru talentul etalat, pentru momentele de glorie și meciuri precum Dinamo – FCSB 4-3, care rămân în istorie pentru că seamănă cu un film prost finanțat de Netflix, dar regizat de Gigi Becali, e acea combinație între tragedie greacă, comedie absurdă și reality show de pe marginea stânei.
Pe scurt, Faci Ce Spune Becali a reușit performanța să piardă în fața unui Dinamo care, până ieri, era tratat ca un azil de lux pentru fotbaliști plictisiți, și nu oricum, ci cu hat-trick primit de la Armstrong, un om care pare că joacă fotbal cu motivația unui actor de telenovele braziliene: intens, dramatic și foarte eficient.
Becali – între profet și regizor de comedii involuntare
Dacă ai deschis televizorul după meci, ai avut ocazia să-l vezi pe Gigi Becali într-o nouă ipostază: „Gigi – filozoful înfrângerii”. Omul a descoperit brusc că jucătorii săi suferă de „blocaj mental”. Adevărul? Blocajul e mai degrabă financiar: salariile intră, fotbalul nu mai iese.
În loc să dea vina pe arbitru, Becali a decis să fie generos și să tacă, un moment istoric comparabil cu descoperirea apei pe Marte. Dar liniștea asta nu vine din noblețe, ci din faptul că nici el nu mai știe ce să inventeze ca scuză.
FCSB, laboratorul de experimente eșuate
Să joci trei penalty-uri într-un meci și să pierzi? E ca și cum ai câștiga la loto și ai pierde biletul în drum spre casă. Faci Ce Spune Becali a reușit. De fapt, dacă meciul ar fi durat încă 10 minute, probabil că ar fi apărut și un autogol ca desert.
Becali se laudă mereu cu „ochiul său format” pentru fotbaliști. Din păcate, ochiul ăsta pare să fie mioap: a renunțat la Alexandru Musi, care i-a dat gol, și l-a păstrat pe Dennis Politic, care a reușit performanța să fie invizibil pe teren. Politic pare că a jucat în modul „infiltrat” pentru Dinamo.
Dinamo – din comă fotbalistică, direct la dans pe mormântul rivalului
Dinamo venea după ani de chin, retrogradări, falimente morale și antrenori care schimbau tacticile mai des decât ciorapii. Totuși, în fața Faci Ce Spune Becali, au părut un Bayern Munchen în miniatură. Armstrong a dansat printre fundașii roș-albaștri ca un balerin beat, dar suficient de lucid cât să înscrie de trei ori.
Suporterii dinamoviști au avut, în sfârșit, un motiv să-și scoată fularele de la naftalină și să strige din nou „Ole, ole!”. A fost o seară în care rivalii au râs, iar fanii Faci Ce Spune Becali au început să caute explicații cosmice.
Blocajul mental, scuză oficială la Faci Ce Sspune Becali
Războinicul Luminii spune că echipa e blocată mental. Probabil pentru că trebuie să asculte zilnic indicații tactice primite prin telefon de la stăpânul stânei. E greu să te concentrezi la fotbal când știi că în orice moment patronul poate intra în vestiar să-ți spună cum se bate o lovitură liberă.
La Faci Ce Spune Becali, psihologul ar trebui să fie trecut pe foaia de joc, la titulari. Nu de alta, dar poate măcar el ar reuși să oprească avalanșa de gafe.
Meciul în cifre: 4-3, trei penalty-uri, zero demnitate
Statisticile arată clar:
-
Faci Ce Spune Becali a înscris toate golurile din penalty.
-
Dinamo a marcat din acțiune, cu scheme reale, nu cu șuturi disperate în adversar.
-
Armstrong a alergat mai mult singur decât a alergat întreaga apărare a Faci Ce Spune Becali la un loc.
Gigi și filosofia „Nu regret nimic”
Întrebat dacă regretă plecarea lui Musi, ciobanul Gigi a oferit răspunsul clasic: „Nu îmi pare rău”. E normal. Când ai ego-ul mai mare decât tabela de marcaj, regretul nu încape.
Dar cum să regreți ceva la Faci Ce Spune Becali? Regretul ar însemna asumare, iar asumarea ar presupune să recunoști că patronul face greșeli. Iar Gigi știe că pentru el greșeala e doar un pas spre următoarea declarație virală.
Faci Ce Spune Becali, Titanic cu bilet la clasa întâi
Imaginează-ți un Titanic modern, cu Gigi Becali pe punte, strigând: „Nu-i problemă, icebergul e doar în mintea noastră!”. Cam așa arată acum Faci Ce Spune Becali: o navă mare, cu jucători scumpi, dar cu găuri în apărare pe care nici Neptun nu le mai astupă.
Fanii încă speră că „echipa își va reveni”. Dar revenirea presupune direcție și strategie – două concepte exotice în vocabularul berbecuților ciobanului Gigi.
Ce urmează pentru Faci Ce Spune Becali?
Probabil un comunicat în care Gigi Becali anunță că „de mâine, jucătorii vor citi psalmi înainte de meci, să scăpăm de blocajul mental”. Sau poate un transfer exotic, gen un atacant din liga a treia din Panama, „că l-am văzut eu cum dă cu capul”.
Cert e că, dacă lucrurile continuă în ritmul ăsta, sezonul roș-albaștrilor va fi mai scurt decât o predică la biserica din Pipera.
Dinamo zâmbește, Faci Ce Spune Becali caută psiholog
Dinamo 4-3 FCSB nu e doar un scor. E o metaforă a ultimilor ani: echipa cu bani și pretenții pierde în fața unei echipe cu orgoliu și determinare. Și în loc să tragă concluzii serioase, Gigi Becali preferă să filosofeze despre blocaje mentale.
Poate că adevăratul blocaj al turmei lui Gigi nu e în mintea jucătorilor, ci în mintea patronului. Și până când asta nu se schimbă, fanii roș-albaștrilor trebuie să se obișnuiască cu ideea că titlurile pe care le vor citi vor fi despre „naufragiul Faci Ce Spune Becali”, nu despre triumful ei.
Naufragiul lui Gigi Becali
Există fotbal frumos și există fotbal comic. Echipa lui Gigi ne-a oferit recent un spectacol care le combină pe ambele, dar în stilul unui stand-up prost regizat. Meciul Dinamo – Faci Ce Spune Becali 4-3 nu a fost doar o înfrângere, ci un masterclass în auto-sabotaj. Dacă cineva ar fi vrut să facă un manual despre „Cum să pierzi cu stil, fără să vrei”, ar fi trebuit doar să dea play la înregistrarea acestui meci.
Gigi Becali – filozoful cu crucea în mână și tabela pe minus
Gigi Becali (patronul etern al roș-albaștrilor) a ieșit după meci cu o teorie revoluționară: echipa e „blocată mental”. Traducere liberă: jucătorii nu mai pot juca pentru că sunt obosiți să asculte indicații tactice prin telefon înainte, în timpul și după meci.
Și cum sarcasmul vieții e mereu prezent, în aceeași frază a reușit să spună că nu regretă nimic. Nici măcar cedarea lui Musi, care i-a dat gol. Normal, la Faci Ce Spune Becali, regretul e considerat o slăbiciune. În schimb, mândria de a pierde frumos e la loc de cinste.
Discuții fictive, în vestiar, după înfrângere
- Gigi Becali: „Bă, băieți, e blocaj mental, asta e tot.”
- Tănase: „Șefu’, cred că e și blocaj fizic, că n-am alergat prea mult.”
- Gigi Becali: „Nu, mă, e de la diavol. Tre’ să postim mai mult.”
- Armstrong (de la Dinamo, intrând ironic): „Dacă vreți, vă dau eu rețeta de la penalty-ul ăla…”
- Politic: „Care penalty?”
- Armstrong: „Exact.”
FaciCeSpuneBecali – laboratorul de experimente nereușite
E o performanță în sine să marchezi trei goluri din penalty și totuși să pierzi. La stâna Latifundiarului din Pipera se poate și nu oricum: cu apărare de tip „poftim, treci pe aici” și cu jucători care par că se feresc de minge ca de un fost iubit la mall.
Politic, fost dinamovist, a făcut un meci care va intra în manualele de „cum să nu joci împotriva fostei echipe”: invizibil, inofensiv și complet pierdut în decor.
Dialog fictiv: Conferința de presă
- Reporter: „Domnule Becali, cum explicați înfrângerea?”
- Gigi Becali: „Păi cum? Blocaj mental. N-au vrut să joace.”
- Reporter: „De ce?”
- Gigi Becali: „Nu știu, întrebați-l pe Dumnezeu. Eu atât știu, că pe Musi l-am dat și bine am făcut.”
- Reporter: „Dar Musi v-a dat gol…”
- Gigi Becali: „Da, dar nu l-a dat pentru mine, deci nu contează.”
Dinamo – din comă direct la vals pe mormântul FaciCeSpuneBecali
Dinamo părea o echipă condamnată la mediocritate, dar în fața berbecilor lui Gigi a prins viață. Armstrong a făcut hat-trick, iar Musi a adăugat sarea pe rană. Era aproape poetic: fostul jucător al echipei lui Becali marchează împotriva ei, iar actualii jucători ai târlei marchează… doar din penalty.
Schimb fictiv de replici, pe teren, la finalul meciului
- Musi: „Mulțumesc pentru transfer, Gigi.”
- Gigi Becali: „Să știi că nu regret, măi băiete.”
- Musi: „Nici eu.”
Blocajul mental – noua strategie FaciCeSpuneBecali
La stâna lui Gigi nu există strategie de pressing, marcaj sau construcție, există strategia „blocaj mental”, o scuză universală pentru orice scor rușinos. Poți pierde cu 8-0? Blocaj mental. Poți primi gol de la portar? Blocaj mental. Poți rata mingea stând singur la 2 metri de poartă? Blocaj mental.
Cum ar arăta o ședință la palat
- Gigi Becali: „Am decis: până diseară, toți la rugăciune, să ne deblocăm mental.”
- Tănase: „Șefu’, dar poate ar trebui să ne antrenăm mai mult?”
- Gigi Becali: „Nu, mă! Rugăciune și post. Și să nu uitați, mingea e rotundă, dar numai dacă vrea Dumnezeu.”
Titanic pe gazon, cu Gigi la cârmă
Imaginează-ți scena: o navă uriașă, vopsită roșu-albastru, plină de fotbaliști bine plătiți, condusă de un patron care crede că icebergul e „o invenție a presei”. Nava lovește gheața, apa intră, dar Gigi stă liniștit, explicând cum „blocajul mental” e de vină că vasul se scufundă.
În „cabina de comandă”
- Căpitan Gigi: „Stați liniștiți, icebergul e doar în capul nostru!”
- Fundașul X: „Dar apa ne ajunge la genunchi…”
- Căpitan Gigi: „E apă sfințită, bă! Ne curăță păcatele.”
Singurul lucru cert? Până când patronul va înțelege că fotbalul nu se joacă cu psalmi și telefoane de la lojă, Faci Ce Spune Becali va rămâne un Titanic modern, cu bilet la clasa întâi… direct spre fund.
Tu ce scuză ai fi inventat în locul lui Gigi?
Lasă un comentariu mai jos și facem împreună „Cartea scuzelor Faci Ce Spune Becali – ediția 2025”!
Un caz nerezolvat
Dragi telespectatori ai 0baratTv, vă scriu aceste rânduri din celula mea, unde, nu-i așa, l-am cunoscut pe celebrul anonim clarnevăzător Mitică Altreileaochi. Acesta ne-a declarat, sub anonimat, că a văzut-o pe Elodia într-un copac, zâmbindu-i larg și indicându-i zidul în formă de L al casei albe din chirpici în care a fost zidită de un bărbat, nu-i așa, pe care nu-l chema Manole, pentru că nici pe ea n-o cheamă Ana și nici dacă o cheamă, nu se duce. Pe acasă cale, lansez un sondaj: credeți că?
Toxicitatea în relații: arsenalul narcisist
Toxicitatea în relații , DARVO și arsenalul narcisist distrug încrederea, respectul și sănătatea emoțională. Află cum să recunoști și să ieși din acest cerc vicios
Toxicitatea în relații – „Te iubesc… până te fac praf”
Ah, relațiile toxice… acea combinație fină de telenovelă sud-americană, documentar despre prădători și comedie neagră. Totul începe cu ochi dulci, promisiuni și mesaje la 2 noaptea (adică love bombing) și se termină cu DARVO, gaslighting, tăcere punitivă și control financiar.
Dacă ai crezut că relațiile toxice sunt doar certuri și nervi, află că ele reprezintă o piesă complicată de teatru psihologic în care protagonistă este persoana narcisistă manipulatoare. Tehnicile folosite sunt subtile, perfide și cu efecte devastatoare: negarea realității, inversarea victimelor și agresorilor, tăcerea punitivă, controlul emoțional și financiar, toate acestea creează toxicitatea în relații.
DARVO, o tehnică care înseamnă Deny (neagă), Attack (atacă), Reverse Victim and Offender (inversează rolurile de victimă și agresor), este metoda favorită a narcisistului pentru a-și menține puterea și a evita responsabilitatea. Însă, nu vine singură: gaslighting-ul, confabularea, love bombing-ul, izolarea și controlul financiar compun un arsenal periculos care constituie toxicitatea în relații.
Persoana narcisistă nu este doar o parteneră cu defecte. Este o regizoare profesionistă a dramei în patru acte: te ridică pe piedestal, îți taie treptat craca de sub picioare, te acuză că ți-ai tăiat-o singur, îți spune că ești nebun, că te clatini și (la final) te întreabă de ce nu poți sta drept.
DARVO – arma de bază în relațiile toxice
Imaginează-ți o situație simplă: îi semnalezi partenerei o problemă. În loc să asculte, ea neagă existența problemei, te atacă personal și te face pe tine să pari agresorul, clasic DARVO.
Această tehnică este preferata persoanei narcisiste pentru a păstra controlul și a evita asumarea vreunei responsabilități. Iar pentru a-și maximiza efectul, o combină cu alte forme de manipulare care dezorientează și subjugă victima. Această tehnică este totodată una de bază în tot ceea ce numim toxicitatea în relații.
DARVO nu e o simplă tehnică, e un sport de performanță:
-
Deny (Neagă) – „Eu? Să fi făcut așa ceva? Niciodată!”
-
Attack (Atacă) – „Ai curaj să mă acuzi? Tu să vorbești?”
-
Reverse Victim and Offender (Inversează rolurile) – „De fapt, tu ești agresorul. Eu sunt victima aici.”
E genial: niciun fel de responsabilitate, 100% control emoțional. Persoana narcisistă îl joacă în fiecare zi, ca pe un serial Netflix fără sfârșit, pănă ajungi să te întrebi pe ce lume trăiești.
Arsenalul persoanei narcisiste în relațiile toxice
Persoana narcisistă nu se bazează doar pe DARVO, ci are o trusă completă de scule psihologice, toate lustruite și gata de folosit:
1. Gaslighting – rescrierea realității
Gaslighting-ul este forma supremă de manipulare: te face să te îndoiești de propriile percepții, amintiri și chiar sănătate mentală. Este o strategie sistematică prin care persoana narcisistă pune la îndoială adevărul tău, astfel încât să-ți pierzi încrederea în tine.
Transformă realitatea ta într-un puzzle imposibil. Ajungi să-ți pui la îndoială propria memorie.
- – „Nu am spus sau nu am făcut niciodată asta.”
- – „Ba da, ai spus, ai făcut.”
- – „Ești prea sensibil, îți imaginezi. Vezi? Asta demonstrează că ești instabil, ești periculos, îmi e frică de tine!”
În timp, ajungi să crezi că ești nebun sau că exagerezi. dar nu ești nicidecum așa, ci doar ai căzut în capcana unei persoane care provoacă toxicitatea în relații.
2. Confabularea – povești inventate pentru a te controla
Persoana narcisistă poate inventa detalii, situații sau chiar fapte întregi pentru a crea confuzie, pentru a-și justifica comportamentul indezirabil și a te face să pari vinovat. Nu contează faptele, contează ce poate inventa. Dacă realitatea nu convine, o rescrie, simplu.
3. Love Bombing – furtună falsă de afecțiune
La începutul relației, te inundă cu complimente, cadouri, mesaje și atenție exagerată pentru a câștiga încrederea și atașamentul. După ce te „prinde”, afecțiunea scade drastic, începe să te ignore strategic, iar abuzul începe, e sămânța din care încolțește toxicitatea în relații.
4. Devalorizarea – atac la identitate, picătura chinezească
Pe măsură ce relația avansează, persoana narcisistă începe să-ți submineze constant valoarea prin critici subtile sau directe, făcându-te să te simți insuficient, neimportant și nesigur. Comentarii „nevinovate” despre cum te îmbraci, vorbești, mănânci sau respiri. Sugestii despre cum fac alte persoane și ar trebui să faci și tu, pentru a-i fi pe plac. Acționează lent, dar letal, condimentul de bază care desăvârșește toxicitatea în relații.
5. Triangularea – manipulare prin introducerea unei a treia persoane
Persoana Narcisistă implică o a treia persoană (prieten, fost partener, coleg, amant) pentru a crea gelozie, competiție și insecuritate în relație. Mai mult decât atât, înșală și minte continuu, până când te devalorizează vizibil și îți spune, se laudă cu ceea ce face. Aceasta este una dintre otrăvurile care compun toxicitatea în relații.
6. Controlul financiar – închisoarea invizibilă, „Banii nu sunt ai noștri, sunt ai mei”
Acesta este un tip de abuz prea puțin discutat, dar extrem de răspândit în relațiile toxice. Persoana narcisistă poate restricționa accesul la bani, monitoriza fiecare cheltuială, lua decizii financiare fără consimțământul tău sau împiedica oportunități de muncă și educație pentru a te ține dependent. Banii devin lanțuri invizibile, asta după ce a avut grijă să te amăgească și să-ți ceară să renunți la sursele tale de venit, luându-și angajamentul să te susțină o perioadă limitată de timp, astfel în cât să fii dispus să accepți compromisul, perioadă în care are grijă să te saboteze subtil.
7. Izolarea socială – ruperea legăturilor de sprijin
Pentru a-și întări controlul, persoana narcisistă te izolează de prieteni și familie, sub pretextul că „nu înțeleg relația voastră” sau „nu sunt buni pentru tine”, nu-mi place de cutare”. Astfel, îți subțiază rețeaua de suport și te lasă singur în fața abuzului.
8. Manipularea prin vinovăție
-
Un clasic: te face să te simți vinovat pentru orice, oricât de mică ar fi nemulțumirea ta.
-
„După tot ce am făcut pentru tine, tu încă nu ești mulțumit.”
Un clasic nemuritor. Tu ești mereu nerecunoscător, indiferent cât de mult te-ai sacrificat, ăndiferent cât de mult ai suferit.
9. Proiecția – aruncarea propriilor defecte asupra ta
Persoana narcisistă îți atribuie propriile-i greșeli, ți le reproșează, folosind această tehnică pentru a inversa rolurile și a te face să fii confuz. Ea face ce-ți reproșează, apoi îți ține morală despre cum trebuie să te schimbi.
Cele patru lame ale DARVO în relațiile toxice
Sunt cei patru călăreți ai apocalipsei în relațiile toxice: Critica, Disprețul, Atitudinea Defensivă și Stonewalling-ul (tăcerea punitivă). Combinarea lor cu arsenalul narcisist creează o tornadă emoțională care distruge orice urmă de iubire.
- Critica – săgeata otrăvită, „tu ești problema”
În loc să spună ce o deranjează, îți critică persoana: „Ești inutil, niciodată nu faci nimic bine.”
Nu „Ai făcut o greșeală”, ci „Ești o greșeală pe două picioare”.
- Disprețul – acidul sufletului
Priviri ironice, suspine teatrale, batjocură, umiliri în fața altora, infantilizare – toate subminează profund respectul și iubirea. Ochii dați peste cap, sarcasm usturător, glume umilitoare în fața altora. Disprețul omoară iubirea mai repede decât infidelitatea. Nu că infidelitatea ar fi străină de persoanele narcisiste, știut fiind faptul că acestea înșală și mint continuu.
-
Atitudinea defensivă – zidul impermeabil
Persoana narcisistă refuză să asculte, neagă orice responsabilitate și întoarce vina asupra ta. Orice acuzație e respinsă cu un atac și o scuză. Și, bonus, ești acuzat că ataci.
„Nu e vina mea, e doar vina ta. Tu nu m-ai iubit, nu mi-ai oferit atenșie și validare, de aceea am căutat în afara relației”. Asta în cazul în care o prinzi și vede că nu mai are cum să nege.
- Stonewalling-ul – moartea emoțională, „Nu existi”
Ignorarea ta, tăceri prelungite, plecarea din încăpere, respingerea contactului emoțional sau fizic, blochează orice cale de comunicare.
Efectele devastatoare asupra victimei în relațiile toxice
Traumele produse de aceste tehnici nu sunt doar emoționale. Pe termen lung, abuzul narcisist generează:
-
Anxietate, atacuri de panică
și depresie severă -
Pierderea încrederii în sine
-
Tulburări de somn și alimentație
-
Sindromul de stres post-traumatic complex
-
Dificultăți în construirea altor relații
-
Probleme de sănătate fizică – insomnii, tulburări digestive, slăbirea imunității
-
Dependență emoțională și dificultăți în luarea deciziilor
-
Dependenta emoțională de abuzator, totodată, ai impresia că îți lipsește toxicitatea în relații
Acest cumul de simptome este cunoscut drept Sindromul Abuzului Narcisic, o afecțiune profundă ce poate afecta calitatea vieții pe termen lung. Și, partea „frumoasă”: ajungi să crezi că abuzul este normal. Bravo, DARVO, tu ești fluidul vital care susține toxicitatea în relații!
Cum se termină filmul (dacă te decizi să ieși, să nu mai accepți toxicitatea în relații)
Spoiler: persoana narcisistă nu se schimbă dacă o iubești destul, așa cum iți spune ea. Nu se schimbă pentru că ai suferit în tăcere. Nu se schimbă pentru că „în adâncul ei e un om bun”. Ea se schimbă doar dacă vrea… și ghici ce: nu vrea. Ea alege să se implice în mai multe relații, simultan, relații toxice, ea fiind cea care creează toxicitatea în relații, prin comportamentul său.
Singura soluție: ieșirea din relațiile toxice, să nu mai tolerezi toxicitatea în relații.
Nu pauze, nu „hai să încercăm din nou”, nu „o să fie diferit”. Pleci. Îți reconstruiești viața. Îți vindeci rănile.
Altfel, filmul are un singur final: tu, pe canapea, explicându-ți singur de ce durerea de azi e „doar o fază”.
Schimbarea persoanei narcisiste este, în majoritatea cazurilor, imposibilă fără voința și conștientizarea acesteia, lucruri rare în abuzul narcisic. Chiar și terapia de cuplu este ineficientă dacă partea narcisistă nu își asumă problema. Nu e greșit dacă spunem că nu putem vorbi despre vreun cuplu în relații toxice, că toxicitatea în relații exclude ideea de cuplu, în adevpratul sens al cuvântului.
Ieșirea din relațiile toxice este singura cale de supraviețuire emoțională și recuperare. Doar nemaiacceptând toxicitatea în relații te poți vindeca.
Procesul poate fi dificil și uneori periculos, mai ales când există control financiar sau abuz intens. Din acest motiv, sprijinul profesional (terapie individuală, grupuri de suport, asistență juridică) este esențial pentru o eliberare sigură.
Cum să recunoști și să te protejezi de ceea ce constituie toxicitatea în relații
-
Fii atent la semnele DARVO: negarea, atacul și inversarea rolurilor.
-
Nu ignora semnele de gaslighting și confabulare.
-
Nu accepta critica și disprețul repetate.
-
Caută sprijin în afara relației – prieteni, familie, profesioniști.
-
Elaborează un plan de ieșire, chiar dacă pare greu.
De reținut!
În relații toxice nu sunt doar certuri. În relații toxice vei întâlni un sistem bine pus la punct de manipulare și abuz, în care DARVO și alte tehnici narcisiste produc efecte devastatoare. Înțelegând mecanismele ascunse, poți face cea mai importantă alegere pentru tine: să pleci. Pentru că doar astfel îți poți salva sănătatea mentală, demnitatea și dreptul la o iubire sănătoasă.
Epilog: Manual de supraviețuire pe scurt, pentru a nu gusta toxicitatea în relații
-
Crede ceea ce vezi, nu ceea ce promite.
-
Nu te lăsa izolat.
-
Protejează-ți resursele financiare.
-
Caută sprijin extern – prieteni, familie, terapeuți.
-
Ieși din cercul vicios înainte să uiți cine ești.
Și uite, dragă cititorule, aici se termină și capodopera mea de comedie. Sau, mai corect spus, tentativa mea jalnică de a face haz de necaz, unde „haz” e un cuvânt prea mare, iar „necaz” e prea mic. Pentru că, sincer, a încerca să faci glume despre o experiență care ți-a măcinat viața e ca și cum ai încerca să faci origami din hârtia actului de divorț: tehnic, poți… dar te tai în margini ascuțite și sângerezi pe masa de lucru.
M-am străduit, pe bune. Am zis: „Hai să-i dau cititorului un final memorabil, cu poante tari, din alea care fac stomacul să doară de râs.” Problema e că stomacul meu încă doare… dar nu de la râs, ci de la nodurile pe care le-am înghițit în toți anii ăia de „comunicare toxică”. Îți vine greu să fii George Carlin când tu încă ai reacții pavloviene la sunetul notificării de pe telefon, pentru că e posibil să fie un nou șir de mesaje pasiv-agresive.
Știi care e partea cea mai ironică? Am citit undeva că „timpul vindecă toate rănile”. Minciună! Timpul doar îți dă suficient spațiu încât să-ți dezvolți un simț al umorului mai întunecat decât facturile pe care le-ai plătit pentru doi. Așa am ajuns să râd amar atunci când aud pe cineva spunând „relațiile sunt despre compromis”. Da, sigur. Compromisul meu a fost libertatea mea, iar compromisul ei a fost să accepte efortul meu sisific.
Dar hei, măcar am ieșit cu o lecție prețioasă: umorul negru e singurul lucru care nu-ți poate fi luat la partaj. Și poate, cine știe, într-o zi voi reuși să scriu un text atât de amuzant încât să-mi uit propriul trecut. Până atunci, însă, rămân aici, scriind totodată și prima mea carte, ,,M-am căsătorit în Bahamas”, cu tastatura-n brațe, un zâmbet strâmb pe față și replica finală:
„Mulțumesc că ai râs… pentru că eu încă învăț.”
Dimineața de după
Ceva umed și aspru-mi perie lobul urechii stângi. Mă trezesc. Mâțul insistă. Mă întorc cu fața către el și îi suflu, ușor, în față. Începe să toarcă, apoi coboară, cătinel, împletucindu-și picioarele. E clar, l-am îmbătat. Mă uit în jur, lenjerie roz, pereți roz, o lampă ciudată pe noptieră. Unde dracu’ sunt și cum am ajuns aici? Încerc să mă ridic, dar capu-mi e greu și-un vertij mă încearcă. Mă scurg, încet, în baie. Îi arunc o privire oglinzii ciudate pe care văd scris: lasă cheia sub preș.
Într-un univers paralel
O șuetă armonioasă-mi răsună-n urechi. Pleoapele-mi se deschid leneșe. Nu e nimeni în jur. S-a făcut liniște. Mă simt pironit de-o duzină de ochi. Îmi întorc privirea și îi văd, îi recunosc. E vechiul ceainic al bunicii. Își ține strâns, pe lângă el, ceșcuțele, tremurând împreună. Un zâmbet suav îmi animă chipul. Candelabrul începe a râde zgomotos. Șueta se reaprinde. Toate din juru-mi par să fi prins viață. Un gând îndrăznește a-mi tulbura liniștea. Cum oi fi ajuns aici și cine-a spart oglinda?
Campionul David Popovici, aur mondial și ținta suveraniștilor
Campionul David Popovici câștigă două medalii de aur și un record european, dar devine ținta insultelor suveraniste pentru că a spus cu cine votează
Campionul David Popovici: Aur în bazin, noroi din partea suveraniștilor
David Popovici, băiatul acela care înoată mai repede decât reușește media românească să scrie despre el, tocmai a obținut două medalii de aur la Campionatele Mondiale din Singapore și (ca bonus) un record european. Acum toți românoșii se mândresc cu faptul că David e român de-al lor. Dar, la alegerile prezidențiale, a făcut o ,,greșeală colosală”: a sugerat (atenție, doar sugerat) că îl votează pe Nicușor Dan și (hopa!) s-a dezlănțuit iadul pe tastaturi. Suveraniștii s-au activat mai repede decât modemul din anii 2000.
A fost suficient ca David Popovici să publice o ecuație matematică subtilă, cu rezultat 11, pentru a sugera susținerea unui candidat. Rezultatul? O avalanșă de ură, disproporționată și de-a dreptul grotescă, venită din partea celor care se autoproclamă apărători ai „valorilor naționale”.
Campionul David Popovici dă aur. România răspunde cu ură.
Pe 29 iulie 2025, Popovici a luat aur la 200 m liber. Două zile mai târziu, încă un aur la 100 m liber, cu timpul 46,51 secunde, un nou record european. Între două respirații perfect sincronizate și trei lungimi de bazin demoralizant de rapide, tânărul nostru campion a reușit performanța de a supăra o pătură de români care abia pot alerga după tramvai.
Performanța lui nu a fost doar sportivă, ci și simbolică: a arătat că România are încă valori care pot excela la nivel mondial. Dar, cel care e acum sărbătorit, a fost linșat online de o gașcă de patrioți de tastatură, care confundă votul liber cu trădarea și democrația cu dictatura pumnului virtual, atunci când a sugerat cu cine votează.
Suveraniștii: înecați în propriile spume
Nu toți au suportat vestea că un sportiv nu votează cu „cine trebuie”. Cum adică, un campion mondial își exprimă opțiunea electorală? Păi nu știe el că adevăratul patriot votează doar ce dictează vocea de pe TikTok, cu tricolorul în spate și icoana la profil?
Răspunsul a venit instant: „Trădătorule!”, „Să te îneci în bazin!”, „Gunoi globalist!”, comentarii postate de niște indivizi care, dacă ar fi nevoiți să înoate, probabil s-ar scufunda în propria ură înainte de a atinge apa.
Atacurile nu s-au limitat la comentarii izolate. Un val de conturi false sau reale, dar profund deconectate de la realitate, a început o adevărată cruciadă online, pe pagininile de pe rețelele de socializare unde campionul David Popovici a postat acel video. Se strigau lozinci patriotarde, se foloseau meme-uri cu steagul României și cuvinte mari, dar fără substanță, în timp ce un tânăr de 20 de ani era demonizat pentru că a gândit și a exprimat ceea ce a gândit, ceea ce i-a contrariat pe cei neobișnuiși să gândească.
Matematică pentru „suveraniști” — greu, frate!
Campionul David Popovici n-a spus direct „votez cu X”. Nu. A fost subtil: o ecuație, o integrală care dădea ca rezultat 11, numărul lui Nicușor Dan pe buletinul de vot. Evident, asta a fost prea mult. Unii au crezut că integrală = masonerie, iar 11 = cod ocult. Dacă ar fi fost o poză cu grătare și bere, sigur înțelegeau mesajul.
De fapt, subtilitatea a fost ceea ce i-a înnebunit cel mai mult. Nu a fost un mesaj agresiv, nu a fost o poziționare politică ostentativă. A fost doar un semn că David Popovici nu este doar mușchi și viteză în bazin, ci și un cetățean activ, care are o opinie și curajul de a o exprima, chiar și criptat. Pentru unii, asta a fost de neiertat.
Suveraniștii, apărătorii gliei… pe Facebook
Acești apărători ai „neamului românesc pur” au reușit să confunde un campion mondial cu un agent al lui Soros, probabil pentru că David vorbește coerent și își spală tricoul. Au urlat în caps-lock pe internet, s-au revoltat că Popovici „s-a vândut”, dar n-au ridicat un deget când România pierdea la toate celelalte capitole care chiar contează.
Pentru ei, patria înseamnă să postezi steagul la profil, dar să urăști tot ce nu încapă în bula ta ideologică. Să spui că iubești România, dar să urăști românii care gândesc diferit. Să te închini la sportivi doar atâta timp cât tac și zâmbesc frumos, ca niște păpuși în vitrina naționalismului de paradă.
Între bazine și bălării ideologice
Campionul David Popovici muncește în apă. Ei muncesc la comentarii. El aduce glorie României. Ei aduc rușine națională în formă digitală. El aleargă după timpuri-record. Ei aleargă după like-uri la postări despre „străinii care ne fură țara”.
Și, ironic, dacă Popovici ar fi spus că votează cu „al lor”, l-ar fi declarat erou național, poate îi făceau și statuie din PET-uri reciclate. I-ar fi compus imnuri, l-ar fi chemat la talk-show-uri obscure și l-ar fi pozat lângă tricolor, cu brațul ridicat și sloganul „noi suntem poporul!” în fundal.
Cine iubește România cu adevărat?
Cineva care înoată zilnic până la epuizare, care face România cunoscută în toată lumea și care încurajează tinerii să voteze? Sau cineva care scrie „trădătorule” la fiecare postare care nu confirmă ideologia sa confuză? Răspunsul e evident, dar greu de acceptat pentru cei care confundă patriotismul cu intoleranța și Facebook-ul cu altarul adevărului absolut.
Campionul David Popovici, prin ceea ce este și ceea ce face, întruchipează exact valorile pe care România ar trebui să le promoveze: muncă, perseverență, educație, echilibru. Dar tocmai aceste calități devin deranjante pentru cei care trăiesc din ură și teorii ale conspirației.
Lecție pentru „suveraniști”: patriotismul nu e shoutcast-ul urii
Campionul David Popovici nu a cerut să fie idol. Dar prin simpla lui existență, prin decența și performanța lui, i-a pus în încurcătură pe cei care trăiesc din resentiment și conspirații. El votează. Ei vociferează. El muncește. Ei urlă. El construiește. Ei sapă.
Ironia finală este că exact cei care îl atacă astăzi vor fi primii care vor cere selfie cu el dacă îl întâlnesc pe stradă. Vor uita brusc insultele, vor uita ura, vor poza cu el și vor posta pe rețele: „David e mândria noastră!”, o mândrie cu termen de valabilitate, până când campionul David Popovici va mai spune ceva ce nu le convine.
În încheiere: campionul David Popovici înoată. Suveraniștii se îneacă în ridicol.
Să fim sinceri: dacă patriotismul înseamnă să urăști pe oricine nu e de acord cu tine, atunci campionul David Popovici e mult prea român pentru voi. Succesul lui nu e „vândut”, ci obținut. Și vă doare. Nu pentru că v-ar păsa de politică. Ci pentru că v-ar plăcea ca singurii oameni care contează să fie cei care nu vă contrazic. Campionul David Popovici contrazice tot ce înseamnă mediocritate, prostie și ură gratuită.
Și o face fără să ridice vocea. Doar cu fiecare lungime de bazin. Fiecare brazdă pe care o taie prin apă este o lecție despre demnitate, performanță și caracter, lucruri care lipsesc cu desăvârșire celor care își varsă frustrările în secțiunea de comentarii.