joi, septembrie 11, 2025
Acasă Blog Pagina 13

Mai am 24 de ore de trăit


Am început-o strigând, căci e un strigăt între două tăceri. Cei dragi râdeau, se bucurau pentru venirea mea în viața lor. Acum, ei au început să plângă, la aflarea veștii că-i voi părăsi mâine. Doare crunt, dar mie-mi vine să râd. Știu că urmează să scap de toate. Urmează să tac din nou. Am și uitat de gaura din care am ieșit și mi-am început drumul. Un drum anevoios care se va opri, îndată. Acum știu. E liniștitor, când știi exact cât mai ai de trăit. Urmează să intru într-o alta, pe veci.

În memoria unui amic care a murit de cancer.

Clubul secret


O dimineață banală. Stăteam sprijinindu-mi partea stângă a feței în palma mâinii de pe aceeași parte. Am încercat și invers, dar s-a dovedit a fi incomod. Cu coatele pe bar, îl ascultam absent pe ultimul client care mai reușea să îngâne ceva coerent. Din când în când, îl mai aprobam, iar el continua. E client fidel. Până nu de mult, obișnuia să facă pianul nostru să cânte, real talent, orb din naștere, ducea un trai mizer, până acum, când pare că are un card nelimitat. Zicea că le cântă unora, un club, o sectă, ceva secret.

50 shades of Gelu


Cine sunt? Eu sunt personajul principal al universului din mintea-mi în care domnește un haos controlat. Sau, poate, sunt ceea ce viața a sculptat, pe viu, în carnea-mi fragedă și-n mintea-mi odihnită. Ori vreun bătrân cu suflet de copil, copil ce n-a încetat să viseze cu ochii larg deschiși. Dar dacă sunt doar Gelu, sculer matrițer la fabrica de jucării, număr de marcă 112579, muncesc în trei schimburi și-n juru-mi e plin de personaje principale ale propriilor universuri, cu care eu ar trebui să mă conectez, pentru a fi eu însumi?

Un băiat și câinele lui


Mergem îndată, știu că ești nerăbdător s-o vezi. Și mie-mi place cățeaua ei. Ai face bine să nu-mi mai pui botnița, vreau să adulmec și eu liniștit. Nu-ți face griji, n-o s-o mușc pe baba aia de cur. Poți s-o muști tu, dacă te mai cicălește. Orice ai zice, eu tot în curtea ei mă cac. Îmi place să adulmec mirosul trandafirilor, atunci când o fac. În sfârșit, îi simt mirosul. Iese și ea. Nu mai băli și tu, o fac eu și pentru tine. Degeaba vorbesc cu tine. Uneori am impresia că mă înțelegi.

Ce faci? Văd că ești palid. Ți-o fi rău. Iar ai băut din sticla tatălui tău, așa-i? Tot cu apă ai completat-o? Dacă află, o să ți-o cam iei pe cocoașă. Eu nu-i spun. Dar asta-i ultima ta problemă. Unde te duci? Baia e-n capătul holului, pe stânga. Cealaltă stânga. Ăla-i ficusul bunicii tale. Era. Nu acolo. Aia-i litiera pisicii. Măcar dacă ai astupa și tu. Nu cu fața. Unde te duci acum? Bine că ai plecat și m-ai lăsat singur cu toată mizeria asta. Acuș vine mă-ta și iar o să dorm afară. Viață de câine.

Tot ce scriu devine realitate


Ce-i cu mutra asta la tine? Zâmbește-ți, dacă mă vezi, ești viu, stă scris pe bilețele lipite pe oglinda din baie. Un zâmbet suav îmi răsare-n colțul gurii. Trage aer în piept, citesc în timp ce deschid fereastra. O fac. Uitasem. Arăți bine, nu uita să zâmbești tuturor, îmi amintește oglinda din hol. Încuie ușa când pleci, am scris pe brelocul cheilor. Ai încuiat-o, stai liniștit, stă scris pe verso. Numele tău e scris aici, văd scris pe CI. Culcă-te, meriți, îmi spune patul. A naibii senilitate prematură.

Leilor le va surâde norocul, în plan financiar, căci au norocul scris în frunte. Fapt ce îi va plasa într-un conflict deschis cu berbecii ale căror portofele le vor colecta. Săgetătorii vor curta fecioarele care au probleme sentimentale cu peștii posesivi. Racii nu vor da înapoi de la avansurile femeilor capricorn. Taurii vor destabiliza balanțele, în timp ce gemenii se vor certa cu vărsătorii, din cauza paharelor goale. Acestea sunt doar o parte dintre știrile de sâmbăta asta, asta care vine.

Ciobanul Gigi prăbușit după FCSB 1‑2 Shkëndija

FCSB a pierdut rușinos cu 1‑2 în fața lui Shkëndija, iar ciobanul Gigi Becali a anunțat că se retrage din fotbal pentru „3‑4‑5 luni”

FCSB – Întoarcerea la stână cu miros de eșec și brânză stricată

Pe Arena Națională s-a scris istorie. Din păcate, o istorie care miroase a brânză stricată și e unsă cu lacrimi de jucători debusolați. FCSB a pierdut cu 1‑2 în fața unei echipe despre care ciobanul Gigi întreba cu aer de expert: „Da’ cine-s ăștia, mă, ce e Shkëndija? Nume de pastilă?” Iar băieții de la pastilă i-au servit ciobanului Gigi din Pipera o doză zdravănă de realitate administrată direct rectal, fără anestezie.


Când „posesia” înseamnă „plimbă-mingea-până-se-întunecă”

FCSB a avut 61% posesie. Pentru necunoscători, e ca și cum ai avea cheia de la casă, dar habar n-ai pe ce ușă să o bagi. Mingea s-a plimbat pe teren ca o bătrânică în parc, încet, fără țintă, fără rost. Pasele au fost mai degrabă exerciții de stomatologie, căci nici măcar un zâmbet de optimism nu s-a putut smulge. Șuturi periculoase? Zero! Idei? Mai puține decât în manualul lui ciobanul Gigi despre fotbal. Între timp, Shkëndija (o echipă a cărei selecție probabil s-a făcut pe grupuri de Facebook) a tras două bombe și a închis rapid contul.


Antrenor de carton, patron cu telecomandă

Charalambous? Un manechin la vitrină, îmbrăcat bine, dar complet mut. Nu trebuie să vorbească, căci Războinicul Luminii deține adevărul absolut: „Scoate-l pe ăla, bagă-l pe ălălalt, nu vezi că nu are lumină-n cap?” De pe tronul său aurit din Pipera, oierul Gigi conduce schimbările ca un DJ amețit la o nuntă cu dedicații: „Dă-l pe Șut afară, bagă-l pe Coman, poate-l vede Dumnezeu.” Rezultatul? Haos cu ghete scumpe.


„Tac 3-4-5 luni!” – promisiunea mincinoasă cu număr de serie

După meci, Latifundiarul din Pipera a apărut la TV cu lacrimi de crocodil nehrănit: „Tac 3-4-5 luni, am suferit prea mult.” Am mai auzit-o asta, de o sumedenie de ori, probabil. Tăcerea lui durează cât o pauză publicitară, apoi revine cu aceeași vâlvătaie de vorbe goale. Ciobanul Gigi fără microfon e ca brânza fără mucegai: nu e autentic. În realitate, tăcerea lui va dura cât îi trece pofta de glorie și până când îl va bate un vis să bage un portar atacant.


Adrian Șut – astral. Adică a plutit pe lângă meci

Când spui „aerian” despre un jucător, în general e un compliment. Dar Adrian Șut a fost atât de absent încât nici camerele VAR nu l-au detectat. Dacă ar fi avut brățară GPS, probabil ar fi fost localizat în alt județ. Olaru a jucat ca un copil certat că a ieșit fără fular la iarnă. Tănase a bifat o eliminare pe care o vezi doar în tutorialele „Cum să nu joci fotbal”. Crețu a centrat, ca de obicei, spre primul adversar sau în tribună. Totul, evident, sub privirea dezamăgită a oierului Gigi, care, probabil, îi dicta prin cască.


Panduru: „De Slobozia.” Reghe: „De desființat.” Vochin: „De râs.”

Analiștii au scos satârul și au vorbit direct. Panduru:Ăștia nu leagă două pase! Parcă joacă Slobozia în roșu.” Reghecampf: „Am văzut jucători care n-au fost. N-au fost. Nu știu unde erau.” Vochin: „Cele mai penibile schimbări din istoria recentă a echipei. E ca și cum ai da cu zarul și iei decizii.” Dacă s-ar organiza un concurs de „cea mai absurdă tactică”, FCSB ar câștiga fără emoții. Gigi doar claxonează de pe margine, fără niciun plan.


Chiricheș – singurul cu neuronii adunați la apel

După meci, Vlad Chiricheș a spus simplu: „Îmi trec prin cap cele mai negre gânduri.” Sperăm că nu gânduri de retragere, ci întrebări existențiale: „Ce caut eu în acest sitcom fotbalistic, scris de ciobanul Gigi cu viziuni divine?”


Drita din Kosovo – între glumă și pericol real

Dacă FCSB nu înțelege cât de jos a ajuns, următorul adversar, Drita din Kosovo, o să le spună clar și răspicat. Drita are jucători motivați, un stadion cât un teren de minifotbal și zero presiune. Exact ce trebuie ca să pună o pălitură nouă peste jugulara unei echipe care deja stă în terapie intensivă de moral. Dacă eliminarea cu Shkëndija a fost o rușine, cea cu Drita ar fi o blasfemie. Gigi Beeecali va avea din nou ce povesti la televizor.


Satiră din vestiar: telefonul fără fir și tăcerea care urlă

Atmosfera din vestiar? Un amestec între circ, film mut și spectacol de păpuși. Antrenorul nu spune nimic, ciobanul Gigi Becali urlă prin telefon, jucătorii se uită unii la alții ca într-un reality show numit „Supraviețuiește fără logică”. E ca un meci între rațele de plastic și o armată de furnici bine organizate. Ghici cine câștigă?


Becali: „Vreau fotbal de combinație. Trei atingeri și pas!”

Gigi a declarat la TV: „Vreau fotbal ca la Barcelona! Combinații, trei atingeri și pas. Fără figuri!” Ce avem, în schimb? Mingea se plimbă în cerc, jucătorii o privesc ca pe un obiect religios, iar driblingul s-a pierdut pe drum. La fiecare pasă greșită, ciobanul Gigi probabil face un semn al crucii, nu pentru iertare, ci de frică să nu-l ia DNA-ul că face evaziune tacticii.


Ce urmează? Apocalipsa. Sau Liga 3

Dacă totul merge în același ritm, FCSB va ajunge să se bată pentru promovare din Liga 3 în 2026. Jucători confuzi, antrenor-fantomă, patron-mesianic și suporteri care vin la stadion doar pentru glume și meme. Multe meme, meme cu MeMe și ciobanul Gigi.


Ciobanul Gigi, maestrul autodestrucției fotbalistice

Așa arată FCSB când Gigi Becali joacă la ruletă cu echipa, doar că nu e ruletă rusească, ci una unde toate bilele cad pe „pierzi”. Dacă fotbalul ar fi brânză, echipa asta e o cașcavală uitată pe soare, iar ciobanul Gigi e acela care, cu un aer solemn de mesia ratat, insistă să-ți vândă pielea ursului fără să fi văzut măcar ursul. E ca și cum ai încerca să faci o petrecere cu alcool ieftin și muzică proastă, iar apoi să spui că atmosfera e perfectă și invitații mulțumiți. Spoiler: nu-s.

În timp ce Războinicul Luminii promite tăceri de 3-4-5 luni, noi știm că el tac doar când râde isteric în sinea lui, în timp ce FCSB continuă să se scufunde în mediocritate cu grația unui melc beat. De fapt, ciobanul Gigi e singurul care pare să creadă că „posesia” e o tactică, iar „schimbările” lui sunt niște poante proaste într-un sketch care nu mai face pe nimeni să râdă.

Dacă asta e fotbalul modern după rețeta ciobanului Gigi, atunci adio Champions League, bun venit Liga Măgărească! Dar, hei, măcar avem distracție, tristă, amară și cu un umor negru ce face orice comedie de stand-up să pară un club de copii.

Și în timp ce turma e plecată, iar fluierul e spart, singurul lucru clar e că FCSB sub ciobanul Gigi va rămâne un spectacol tragic cu bilete gratuite pentru toate durerile noastre de cap. Să pregătim popcornul, pentru că următorul episod promite să fie și mai negru decât ultimul.

Lux și opulență


Prin pleiada de vloggeri, era și el, unul dintre cei mai celebri, își zicea Gigi Gucci, deși purta Abibas și-l chema Gigel Băloiu, nume predestinat, adesea bălind la tot ce vedea prin ferestrele restaurantelor fine dining sau haute cuisine. Într-o zi, văzând un anunț, pe care scria ,,angajăm debarasator”, avu o revelație, se angajă. Zilnic, posta filmulețe cu mâncăruri alese, pe barosăneală, cum îi plăcea să zică. Seara, rupt de foame, își cumpăra câte o shaorma cu de toate, plătind cu bonuri de masă.

David Popovici ia aur, statul se scufundă în nepăsare

David Popovici câștigă aur mondial, dar se antrenează în condiții rușinoase, în timp ce statul român închide bazine și desființează Ministerul Sportului

Campionul și țara care îl încurcă

În timp ce David Popovici câștigă medalii de aur și stabilește noi repere mondiale în înot, statul român reușește performanța paralelă: să rămână complet paralizat în fața succesului său. România nu mai are un Minister al Sportului, dar are o agenție. Nu mai are bazine funcționale, dar are panglici tăiate festiv. Nu mai are strategii pentru sport, dar are comunicate de presă. Și totuși, în acest decor de improvizație cronică și neputință birocratică, un tânăr de 20 de ani reușește imposibilul: să devină campion mondial, din nou.

Iar aceasta nu este prima sa medalie. David Popovici a mai câștigat, de-a lungul unei cariere deja impresionante, multiple medalii internaționale, inclusiv medalii de aur la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Europene. Performanțele lui l-au transformat în cel mai de succes înotător român din toate timpurile și într-un simbol al rezistenței într-un mediu instituțional ostil.


David Popovici: Rechin antrenat în piscină cu plasă de țânțari

Aur cu aer filtrat prin balon

David Popovici s-a antrenat, în mod ironic, în ceea ce poate fi descris mai curând ca o seră pentru plante bolnave decât un bazin de înot de performanță. La Complexul Lia Manoliu din București, bazinul este acoperit cu un balon gonflabil pe timpul iernii. Umiditate excesivă, aer greu, condens permanent, o atmosferă în care sportivii se sufocă mai repede decât își fac încălzirea.

Și totuși, Popovici nu doar că s-a antrenat acolo, ci a câștigat aurul mondial la 200 de metri liber, învingând adversari cu condiții net superioare.

Performanță în ciuda, nu datorită

Succesul său nu este rezultatul unui sistem bine pus la punct, ci produsul unei voințe individuale feroce. Este genul de campion care se naște o dată la o generație, dar care este forțat să compenseze cu determinare ceea ce statul nu îi oferă cu infrastructură.


Statul român: Ministerul Sportului, înot spre desființare

O agenție în loc de minister

În iunie 2023, România a decis să desființeze Ministerul Sportului. Nu pentru că sportul ar fi înflorit și nu mai era nevoie de conducere, ci din rațiuni „administrative”. S-a înființat în loc o Agenție Națională pentru Sport, o entitate mai greu de găsit în realitate decât pe site-ul Guvernului.

Deși, teoretic, sportul este în subordinea primului-ministru, practic nimeni nu știe cine trage sforile, cine face strategii și, mai ales, cine răspunde când sportivii se antrenează în improvizații periculoase.

Panglici, promisiuni și bazine goale

În stilul binecunoscut, autoritățile au inaugurat cu fast bazine care au rămas închise ani de zile. Târgu Mureș, Otopeni, investiții de milioane de euro care stau cu lacătul pus din lipsă de personal, proceduri birocratice sau pur și simplu nepăsare.


România sportivă: Țara în care bazinele se termină în bălării

Proiecte începute, neterminate, abandonate

Bazinul olimpic din Iași, început în anii ’90, a devenit un simbol al decrepitudinii: ziduri crăpate, vegetație sălbatică și promisiuni abandonate. La nivel național, doar 4 bazine olimpice sunt funcționale – dintre care două închise temporar sau permanent.

Între timp, mii de copii și juniori nu au unde să se antreneze. Accesul în bazinele private este scump, iar școlile nu au infrastructura minimă.

Statistici rușinoase

Există un bazin la fiecare 100.000 de elevi. Niciunul construit între 2018 și 2022. În ultimii 20 de ani, statul a investit peste 1,2 miliarde de euro în infrastructura sportivă – dar rezultatele sunt dramatice. Bani cheltuiți pe clădiri goale, fără personal, fără strategii.


Opinie publică și indignare: Sătui de pomeni, flămânzi de viziune

Revoltă tăcută și sarcasm online

Pe rețelele sociale, ironiile curg. „David Popovici a câștigat aurul într-o țară care n-are bazine, dar are gropi olimpice”, scrie un internaut. Altul observă: „În România, Popovici înoată prin clor și incompetență.”

Publicul e obișnuit cu ironia tragică: suntem țara care își celebrează sportivii doar când câștigă, dar îi ignoră complet când cer infrastructură.

Politicienii și sportul: Doar la poză

Când Popovici ia aurul, toți se grăbesc la postări emoționante. Dar când el vorbește despre frică, despre lipsa condițiilor, despre dorința de a renunța, tace toată lumea. E mai comod să dai share la succesul altuia decât să investești în condițiile lui de lucru.


România se îneacă în propria nepăsare

David Popovici e campion mondial. Nu pentru că România l-a crescut, ci pentru că el a crescut în ciuda României. Într-un stat în care sportul e condus de agenții-fantomă, bazinele sunt închise sau fictive, iar sprijinul e un cuvânt fără buget, succesul lui e un strigăt. Un strigăt împotriva indolenței sistemice.

El e dovada vie că performanța poate apărea și în cele mai ostile condiții – dar și că, fără schimbare, următorul Popovici s-ar putea să nu mai apară deloc.

Până atunci, ne uităm la medalii ca la eclipse: rare, spectaculoase, și complet neinteligibile pentru cei care trăiesc permanent pe întuneric.

Jurnal, ziua 256


Dragă jurnal, azi mi-am propus să nu. Nici măcar. Nici gând. Îmi propusesem să. Aș fi putut să. Probabil ar fi fost mai bine dacă aș. Dar, nu. E prea devreme. Îmi pun o cafea. Îmi aprind o țigară și mă eliberez de toate gândurile. Mă simt ca un nabab. Toate-mi par a fi exact așa cum trebuie. Orice aș face, le-ar putea schimba echilibrul precar. Deci, nu. Azi, nu. Voiam să. Mă gândeam că ar fi fost bine dacă aș. Dar de ce să, când pot să? De mâine o să. Vreau ca. Încep să. Mă gândesc la. Mâine.

Extratereștrii se fut? Satiră despre prostia globală

Extratereștrii se fut? O analiză satirică despre prostie, conspirații, politicieni incompetenți și lumea absurdă în care trăim

Extratereștrii se fut? Sau doar ne privesc râzând?

Printre știrile care au devenit subiect de discuție în ultima vreme, mă surprind tot mai des zâmbind amar. Lumea în care trăim pare regizată după un scenariu de duzină, interpretat prost de actori mediocri, în care absurdul a devenit normă. E o tragedie grotescă, de un umor negru atât de dens, că-ți vine să râzi în hohote, dacă ai stomac pentru satiră.

În timp ce autoritățile incompetente din Turcia continuă să adune morții de sub dărâmături, la noi, aleșii ne îndeamnă senin: „Stați liniștiți, suntem pregătiți.” De fiecare dată când aud aceste cuvinte, parcă aud ecoul minciunilor spuse înainte de revoluție, Colectiv sau pandemie. Am fost mereu „pregătiți”, dar niciodată în sensul bun.

În această comedie amară, liderii lumii sunt caricaturi tragice: se scarpină în cap, constată tâmpeniile făcute și, în loc să învețe ceva, le repetă cu sârg sau le depășesc în gravitate. Nu învață, nu previn, nu se opresc.


Între timp, masele, preocupate de corectitudinea politică și de a nu deranja prostul din colț, contribuie indirect la o prostie generalizată care crește proporțional cu populația globului. Acolo unde e prostie multă, apar și fricile absurde și reacțiile paranoide: știrile false înfloresc, iar conspirațiile despre oculte mondiale devin adevăruri pentru mulți. Așa se ajunge și la „minunății” gen Diana Șoșoaca, care, într-un delir demn de filme SF de categoria Z, a declarat că seismul din Turcia a fost un atac orchestrat de forțe care „invidiază” realizările statului turc. Gândește-te doar ce nivel de prostie trebuie să aibă cineva ca să o creadă și să o voteze.


Și, ca totul să devină și mai absurd, vin știrile cu OZN-uri detectate în SUA, apoi în China. În loc să încerce să înțeleagă fenomenul, autoritățile par gata să le doboare fără să clipească. Dar dacă, în loc să apese pe trăgaci, și-ar pune întrebarea esențială: „Extratereștrii se fut?”… Poate ar descoperi că răspunsul e „Da” și că industria porno ar putea deveni prima punte reală de comunicare interstelară. Ar putea chiar scoate un ban cinstit.

Dar, vezi tu, n-au gândit atât de departe. Poate și extratereștrii, privind toată comedia asta sinistră, au concluzionat deja că n-are rost să comunice cu noi, pot doar să râdă.


Aceasta este o revizuire a unui text scris și publicat în februarie 2023, în contextul cutremurului din Turcia și zvonurilor privind OZN-urile care ar fi fost vazute în SUA și ulterior în China. De partea cu OZN-urile americanilor și chinezilor au râs și extratereștrii, fac pariu. Iată textul inițial!


Extratereștrii se fut?

Făcând slalom printre știrile care au ajuns subiect de discuție în ultima perioadă, mă surprind purtând un surâs amar. Lumea în care trăim îmi pare a juca după un scenariu prost scris, interpretat caraghios, de actori din ce în ce mai proști, fapt care face totul să fie o tragedie la care îți vine să râzi cu lacrimi, dacă guști satira, umorul negru.

În timp ce autoritățile incompetente din Turcia continuă să contabilizeze dezastrul creat de cutremur, aleșii noștri ne spun să stăm liniștiți, că suntem pregătiți.
De fiecare dată când aud acest îndemn, din partea autorităților noastre, îmi amintesc toate evenimentele petrecute în ultimii 30 și ceva de ani, evenimente care au succedat acest nefericit îndemn. De la revoluție și până la Colectiv sau pandemie, ni s-a tot spus să stăm liniștiți că suntem pregătiți și s-a dovedit că ar fi fost cazul să ne îngrijorăm și să luăm atitudine.

În acest scenariu prost, autoritățile incompetente ale statelor sunt aidoma prostului care, scărpiându-se în vârful capului, constată prostiile pe care le-au făcut și se arată dispuse să le repete la infinit sau să comită altele și mai grozave, neînțelegând și nefăcând nimic pentru a preîntâmpina. Totodată, aleșii neamurilor au nevoie ca masele de alegători să fie proaste și liniștite, să nu cumva să le disturbe somnul.


În tot acest timp, populația din ce în ce mai atentă la political correctness are grijă să nu cumva să-i deranjeze pe proști și se uită-n altă parte, astfel încât nivelul prostiei este într-o creștere direct proporțională cu numărul de locuitori ai planetei, atingând cote alarmante.
Acolo unde este prostie multă, își fac apariția și reacțiile paranoide, cauzate de fricile absurde ale celor incapabili să înțeleagă ceea ce se întâmplă în jurul lor și cu ei. Așa se explică succesul știrilor false și faptul că oculta mondială este făcută responsabilă pentru orice. Tot așa se explică faptul că ajungem să avem oameni politici de teapa Șoșocăi.
Apropo, Șoșoca a afirmat că seismul din Turcia a fost de fapt un atac orchestrat de puterile care invidiază realizările autorităților din acel stat. Asta să-ți închipui cam cât de proști sunt cei care au votat-o și o susțin.


Văzând știrile despre OZN-urile din SUA, urmate la foarte scurt timp de unele conform cărora și chinezii s-ar confrunta cu unele, știri care probează odată-n plus nivelul de incompetență și de prostie la nivel global, fel de fel de scenarii hilare mi-au năpădit mintea.
Printre acestea, mă gândesc că autoritățile din SUA și China greșesc atunci când se arată dispuse să distrugă navele presupus a fi extraterestre, comit astfel o greșeală strategică și păguboasă. Dacă și-ar fi pus întrebarea: ,,Extratereștrii se fut?” și ar fi presupus că răspunsul este ,,Da”, atunci ar fi putut căuta soluții pentru a-i coopta pe aceștia din urmă în industria porno și ar fi făcut astfel un ban cinstit. Însă, vezi, nu s-au gândit!