miercuri, septembrie 10, 2025
Newsletter
BLOG
Acasă Blog Pagina 25

Stăpânii cerului și ai pietrei de râu, din Rusia

MBM - KritiQ
-
0
Stăpânii cerului și ai pietrei de râu, din Rusia

(sau cum a ajuns Rusia să intre-n epoca de piatră, dar cu propulsie nucleară)

Într-o țară unde realitatea e doar o sugestie cu epoleți, iar războiul pare regizat de Frații Grimm pe ketamină, Guvernatorul regiunii Irkutsk, tovarășul Igor „Bravo, băieți!” Kobzev, a anunțat solemn că ia în calcul acordarea de recompense pentru cetățenii care, în fața unor drone kamikaze ucrainene, au trecut la ceea ce se poate numi fără ironie „apărare arhaică”.
Adică au aruncat cu pietre. Cu mâna lor. În drone.
În secolul XXI, în era rachetelor hipersonice, sateliților militari și bombardierelor care pot șterge continente de pe hartă, apărarea unei baze militare ruse a fost încredințată lu’ Vanea din sat, care a pus mâna pe o bordură, și-a scuipat în palme și a strigat „Rusiaaaa!” cu vocea înecată în votcă și muc patriotard.
Breaking News: Ministerul Apărării confirmă că a aprobat oficial dotarea trupelor de rezervă cu pietre de râu din categoria A+, calibru 7 cm. Se ia în calcul omologarea pietrelor smart cu Bluetooth.
Așa au apărut și primele imagini – evident, doar din unghiurile care nu ofensează sensibilitatea lui Vladimir cel Neobosit – cu cetățeni ieșind din camioane și aruncând cu bolovani în drone ca și cum ar da cu roșii în vedeta pop care le-a părăsit satul. Ceva între „Avengers: Varianta Rurală” și „Bătălia de la Cernavodă, reconstituire cu un buget de 14 ruble și doi litri de spirt medicinal”.
Istoria rescrisă: Istoricii Kremlinului deja pregătesc noile manuale: Bătălia de la Kursk? Doar o repetiție. Bătălia de la Irkutsk, în schimb, va rămâne ca momentul în care „eroii au învins tehnologia cu rocile din curtea școlii”.
Operațiunea s-a numit, cu o ironie involuntară, „Pânza de păianjen”, dar dacă te uiți din Irkutsk, păianjenul era beat, în flăcări și țipa „mama!” din toate circuitele lui arse.
Portret de erou: Vasile Petrovici, 68 de ani, fost paznic la o fabrică de conserve și campion local la aruncatul cu petul, a reușit performanța de a doborî două drone și-un liliac. Oficialii i-au mulțumit, iar ecologiștii încă îl caută.
Dar să nu credeți că faptele acestor cetățeni – unii dintre ei pensionari care de-abia văd televizorul, dar nimeresc dronele – vor trece neobservate. Nu, camarazi! Kremlinul, cu solemnitatea unui minister al absurdului în plină febră de propagandă, pregătește decorații oficiale pentru bravii aruncători de borduri, scuipători în vânt și înjurători cu patos.
Printre distincțiile propuse:
Ordinul Pietrei Sacre, Clasa I – pentru aceia care au lovit o dronă direct în senzor, fără să-și verse ceaiul din termos.
Medalia Eroului cu Bordură – pentru cei care au folosit elemente de infrastructură rutieră pe post de armament aerian.
Crucea de Salivă Aerodinamică – acordată celor care, din lipsă de pietre, au scuipat dronele cu atâta forță, încât au creat turbulențe electromagnetice.
Diploma de Participare „Sfântul Înjurător” – pentru patrioții care, din spatele blocului, au bombardat inamicul cu înjurături neaoșe, într-o limbă slavă pură, fără traducere posibilă.
Ordinul Pavăzei Umane din Termopan – pentru gospodinele care au lovit dronele cu mopul și au rămas cu demnitatea intactă, în papuci.
Inițiative viitoare? Conform zvonurilor din Ministerul Apărării (adică acolo unde logica moare încet și e îngropată în hărți colorate), va fi lansat un program-pilot numit „Piatra Patriotului”, destinat să înlocuiască apărarea sol-aer cu praștii artizanale, cursuri de aruncat bolovani și seminarii motivaționale susținute de pietrari profesioniști din zona Urali.
Festivitatea de decorare se va desfășura, firește, în Piața Roșie, sub protecția unei umbrele antidrone improvizate din plase pescărești și promisiuni nucleare. Orchestra militară va interpreta, în deschiderea ceremoniei, imnul neoficial al apărătorilor civili:
„Dă-i cu piatra, nu te teme / Că drona-i mică și vrem meme”.
Și astfel, Rusia pășește ferm, cu piatra în mână și scuipatul la distanță calibrată, în epoca de piatră 2.0 – o eră nouă, unde glonțul costă prea mult, dar o bordură spartă face cât un sistem antiaerian.
Cum ar zice tovarășul turnător Coroiu (maestru’ Cristoiu):
Să trăiți, tovarăși. Și nu uitați: pietrele trec, propaganda rămâne.
PS:
Conform surselor, toate dronele ucrainiene și-au atins ținta.

Ție, cel/cea care-ai confundat un clarvăzător cu un colac de salvare

MBM - KritiQ
-
0
Ție, cel/cea care-ai confundat un clarvăzător cu un colac de salvare

Un text tăios despre dependența de predicții și fuga de responsabilitate, pentru cei care caută răspunsuri în afara lor, la clarvăzător

Ai ajuns aici ca la un drive-in de revelații, hotărât(ă) să afli ce-ți rezervă viitorul. N-ai știut să-ți gestionezi prezentul, dar ai hotărât că un străin cu vocabular ironic o să-ți spună, miraculos, ce-ți face mâine destinul.
Nu-i așa că te-ai gândit: „Hai să întreb pe cineva care vede mai departe decât mine”? Ce idee splendidă, dacă n-ar fi fost absolut imbecilă.
Eu nu sunt clarvăzător, sunt doar atent. Tu nici măcar atât, din păcate. Ai venit aici să cumperi certitudini la plic, interpretări convenabile, și dacă se poate — o doză de speranță prefabricată, pe care să o pui pe story însoțită de un filtru cu stele și o mantră luată de pe Pinterest.
Vrei să știi ce văd?
Văd o persoană care aleargă de ani buni pe loc și urlă că viața nu se mișcă.
Văd un suflet mic, în haine mari de ambiție, care a înlocuit responsabilitatea cu ritualuri, acțiunea cu postări motivaționale și gândirea cu… întrebatul altora.
Văd că ai venit cu întrebări despre bani, iubire, carieră sau karma, dar în spate nu-i decât o curiozitate leneșă amestecată cu frică. Frica de a fi propriul tău răspuns.
Și dacă tot ai venit să întrebi, îți spun sincer:
Viitorul tău o să fie o comedie neagră de duzină. Nu pentru că ți-l prezic eu, ci pentru că l-ai abandonat înainte să-l construiești.
O să ceri, o să visezi, o să mai întrebi pe alții, și într-o zi o să te întrebi de ce n-a ieșit nimic.
Apoi o să cauți alt „clarvăzător”. Alt profet de închiriat. Alt placebo spiritual.
Dar știi ce nu o să cauți? Pe tine. Pentru că e greu. Pentru că doare. Pentru că acolo nu sunt predicții. Doar fapte.
Așa că da, ți-am citit viitorul. Nu ți-a plăcut? Nici n-avea de ce.
Viitorul doare când e sincer.

Dan Dungaciu – necrologul unei cariere născute pe banii statului și moarte într-o șoaptă rostită în rusă

MBM - KritiQ
-
0
Dan Dungaciu – necrologul unei cariere născute pe banii statului și moarte într-o șoaptă rostită în rusă

Dan Dungaciu: De la expert în geopolitică la trompetă ideologică – o carieră pe bani publici și lozinci în rusă

Să-i dăm Cezarului ce-i al lui: Dan Dungaciu a fost un titan. Un Goliat al confuziei. Un Heracle al jumătăților de adevăr. A pășit în viața publică așa cum pășește un gândac într-un borcan cu miere și gaz: sigur pe el, ferm, dar inexplicabil prezent.
Profesor universitar, conducător de doctorate și cioban ideologic de analize în prime time, Dungaciu a reușit performanța de a transforma banii publici în vorbe goale cu accent slav. S-a lăfăit ani de zile în fotoliul de la ISPRI, institutul ăla care are mai multă știință politică în denumire decât în cercetare, și mai multă relație cu realitatea decât cu internaționalul.
A fondat LARICS, un laborator menit să combată dezinformarea, dar care – surpriză – a devenit în timp o imprimantă 3D de sofisme prorusofile, ambalate în fraze lungi ca iarna rusească și la fel de reci. Cu bani de la buget, Dungaciu lupta împotriva războiului hibrid cu aceeași eficiență cu care un chinez orb dirijează traficul în Rahova.
Între timp, își dădea cu părerea la TV despre cum rușii n-au să invadeze Ucraina. Când a început invazia, n-a fost panicat. Dimpotrivă, a trecut la faza a doua: „Zelenski ar trebui să cedeze.” Dacă era după Dungaciu, Crimeea se dădea la schimb pe un set de pahare Matrioșka și un autograf de la Lavrov.
În Republica Moldova, și-a jucat rolul de consilier prezidențial cu același aplomb cu care Vlad Țepeș ar fi fost PR-ist la Dracula Land. L-a sedus pe Mihai Ghimpu cu vorbe meșteșugite și l-a lăsat fără partid, fără direcție și, probabil, fără ceasul de la mână.
Și când toată lumea credea că Dungaciu a atins limita decenței, a mai avut un as în mânecă: clanul politic al AiURiștilor, cozile de topor ale propagandei lui Putin în România. S-a îmbrăcat în costumul de „strateg electoral” și s-a dus să vândă naționalism cu termen de expirare în Republica Moldova. AiURiștii au fost lebăda neagră a alegerilor, dar în sensul că au plutit puțin și apoi au făcut implozie în nămolul de 1%.
Acum e acolo unde i-e locul, în sânul clanului AiURist, la umbra tricolorului fluturat cu nerv geopolitic de George și restul băieților care încurcă dacii cu sfinții și Europa cu Sodoma. E vocea blândă care știe să spună: „Hai să nu-i provocăm pe ruși, poate le dăm un colț de țară și ne lasă să ne vedem de ale noastre.”
Pentru generațiile viitoare, Dungaciu va rămâne o figură de studiu de caz: cum poți folosi aparența de intelectual ca să împachetezi un mesaj toxic într-o frază academică. E dovada vie – sau moartă, dacă e să judecăm moral – că în România poți fi în același timp profesor universitar, agent de confuzie strategică și pensionar onorific al propagandei ruse.
Finalul? Previzibil. N-a fost un proces. A fost o alunecare. Ca un om care merge zâmbind pe marginea prăpastiei și zice: „Am totul sub control.” În cădere liberă.

Ghid practic de autoironie: Lectură în palmă pentru cei care nu vor să știe, dar îi roade curiozitatea

MBM - KritiQ
-
0
Ghid practic de autoironie: Lectură în palmă pentru cei care nu vor să știe, dar îi roade curiozitatea

Ce-ți spune palma când n-ai chef de motivație: autoironie, cinism și adevăr în doze suportabile

Ții palma întinsă, nu ca să primești, ci ca să afli. Asta e greșeala. În loc de răspunsuri, primești o disecție cinică. Nu ești aici pentru speranță, ci pentru adevăr spus fără milă, cu un zâmbet strâmb și un oftat lung în fundal. Ai grijă ce ceri. Uneori chiar ți se oferă.
Linia vieții
Traseul existenței tale e ca un drum județean: începe frumos asfaltat și promițător, apoi brusc apar gropi, noroi și o barieră pusă de „destin” pentru lucrări care nu se termină niciodată. Ai trăit ca și cum viața e o repetiție generală. Nu e. Ăsta e spectacolul. Și deja s-a dat cortina.
Linia inimii
Un traseu afectiv cu multe opriri neanunțate. Dragostea ta a semănat cu o aplicație de ridesharing: scumpă, riscantă și cu șoferi care anulează în ultimul moment. Ai oferit totul, ai primit… „Mulțumesc că ai fost acolo”. Punct final. Fără refund emoțional.
Linia capului
E lungă, dar pare că ocolește punctele esențiale. Ai gândit mult, poate prea mult. Ai momente de geniu într-o lume care apreciază mai mult oamenii care știu să spună „bro” la momentul potrivit. Gândirea ta e ca un podcast cu trei ascultători fideli: tu, anxietatea și insomniile.
Linia destinului
Nu e o linie, e un fragmentar de încercări eșuate cu entuziasm. Destinul a fost acolo, dar a avut alte planuri. Ai avut momente de glorie? Sigur. Dar și molii strălucesc înainte să ardă. În esență, ai fost mereu la doi pași de reușită și exact atâția de eșec. Ai ales la întâmplare.
Semne speciale
Un semn mic, lângă baza degetului mare. Tradiția spune că e semnul unui luptător. Realitatea spune că e o urmă de la capacul borcanului cu murături pe care nu l-ai putut deschide. Ai supraviețuit, dar cu gust amar. Asta te face om, nu erou. Și e perfect așa.
Verdict
Palmă cu potențial, dar folosită în scopuri modeste: scroll, like, accept terms & conditions. Un viitor mare? Puțin probabil. Un trecut glorios? Nici atât. Dar un prezent sarcastic, lucid și periculos de sincer? Da. Și uneori, e mai bine să știi să râzi decât să reușești.

„Pace vouă și fonduri nerambursabile!” sau cum diaspora ortodoxă a descoperit minunea multiplicării bugetului în plină criză fiscală

MBM - KritiQ
-
0
„Pace vouă și fonduri nerambursabile!” sau cum diaspora ortodoxă a descoperit minunea multiplicării bugetului în plină criză fiscală

Fonduri sfinte în vremuri păgâne: cum a devenit diaspora ortodoxă prioritate bugetară în plină criză fiscală

În timp ce statul român își trage sufletul cu masca de oxigen bugetară pe față și încearcă resuscitarea fiscală cu palme peste deficit, guvernul Predoiu s-a hotărât să nu lase diaspora fără iconostase noi. Căci, în fond, nimic nu alungă mai bine criza economică decât o temelie sfințită în Burgos și o toaletă refăcută în Tours.

Pe 29 mai, în toiul discuțiilor despre tăieri de sporuri și posturi în administrație, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a lansat un val de finanțare pentru biserici din diaspora în valoare de 21,7 milioane de lei, căci și sfinții din exil au nevoie de șantier. Asta după ce în aprilie, guvernul Ciolacu aruncase deja pe altarul reconsolidării spirituale alte 61 de milioane, ridicând pios totalul la peste 82 de milioane de lei. Asta, într-un an în care statul se împiedică în datorii mai ceva ca mirii în hora mare.
Dumnezeu e român și are domiciliul fiscal în Italia
Cea mai mare parte din bani s-au dus, deloc surprinzător, către biserici ortodoxe din diaspora – pentru că, să fim serioși, nimic nu-ți păstrează mai bine identitatea națională decât o turla de 1.000.000 lei și un acoperiș reabilitat în numele Domnului. Niciun elev român plecat cu părinții la cules de căpșuni nu va uita limba maternă atâta timp cât părintele paroh are microfon nou în strană și centrul comunitar miroase a lavandă și granturi nerambursabile.
Avem proiecte de genul „Bucuria copiilor” în Schwabach Roth (170.675 lei – probabil păpuși de pluș cu chipul Sf. Calinic de la Cernica), „Lada de zestre” în Bayreuth (51.500 lei – poate zestre pentru contractele viitoare) sau „Meșteșug și artă în slujba credinței” la Requena (460.000 lei – adică sculptăm în fonduri, nu în lemn). Și dacă nu se încadrează în artă sacră, se bagă la „consolidări de patrimoniu identitar”, un eufemism elegant pentru renovări pe bani publici în locașuri unde nici Dumnezeu nu e sigur că se mai citește presa românească.
Să dăm și să se adune!
Și când credeai că ți-ai atins limita suportabilității fiscale, hop și bonusul divin: 3 milioane de lei pentru „Restructurarea Casei Sfânta Anastasia” în Italia și încă 3 milioane pentru „centrul pastoral-comunitar din Venezia”. La banii ăștia, ne putem aștepta ca Sf. Anastasia să aibă și lift, și wi-fi, și poate chiar un jacuzzi de spovedanie express.
Totul, bineînțeles, într-un moment în care Ministerul de Finanțe trage semnale de alarmă de parcă tocmai a văzut factura la gaz de la Muntele Athos. Acolo unde, apropo, niște călugări cu sprijin financiar de la Gigi Becali, ne anunță prin vedenii politice că Nicușor Dan vine cu „fiara mare” în spate, iar George Simion e versiunea post-modernă a lui Arhanghelul Mihail cu Facebook și Dacie papuc.
Rugăciuni, renovări și rătăciri fiscale
Și dacă tot vorbim de lumina credinței, e imposibil să nu remarci coincidențele divine. Călugării cu „viziunile electorale” sunt îndatorați personal lui Gigi Becali, iar 16 parlamentari AUR – în pelerinaj legislativ – vor să le bage în traistă un milion de euro anual. Unde altundeva se mai pupă așa bine mirul cu milionul și profeția cu fondul de investiții?
Concluzia?
În România anului 2025, austeritatea e pentru proști, spiritualitatea e business, iar diaspora e câmpul de luptă dintre credință, fonduri europene și populism teleghidat de „vedenii” distribuite de ActiveNews, R3Media și alți apostoli ai conspirației de pe Telegram.
Iar noi? Noi rămânem martorii acestui miracol fiscal: cum se poate, în plină criză bugetară, să dai cu o mână deconturi electorale în numele Sfinților, în timp ce cu cealaltă tai sporuri pentru bugetari și promiți reforme cu apă rece.
Dar, nu-i nimic. Cu credință, mitraliere spirituale și 82 de milioane de lei, România merge înainte. Spre Athos. Cu girofarul fiscal stins.

Astrologia e noua religie a proștilor

MBM - KritiQ
-
0
Astrologia e noua religie a proștilor

Un horoscop-pamflet pentru tine, cel/cea care cauți sens în stele fiindcă în oglindă nu mai vezi mare lucru și savurezi astrologia

* Atenționare cosmică: Acesta NU e horoscop!
Este o paletă de adevăr peste botul minciunii astrale. Dacă crezi în astrologie, ar fi cazul să te uiți atent la viața ta: dacă zodia e de vină pentru cum trăiești, atunci probabil nici nu trăiești.
  • Berbec
Tu ești genul care intră într-o încăpere și face gălăgie ca să nu se observe că n-are nimic de zis. Ești primul care sare la bătaie și ultimul care înțelege de ce. Când greșești, dai vina pe „impulsul astral”, nu pe faptul că gândești mai rar decât se aliniază planetele. Dacă ai impresia că horoscopul te definește, ești mai previzibil decât un ceas defect: tot timpul prost.
  • Taur
Ai două stări: foame și somn. Când horoscopul zice că „meriți lux și stabilitate”, tu înțelegi că trebuie să-ți comanzi pizza. Îți justifici lenea cu citate din astrologi de Facebook și zici că „te încarci energetic”. Da, cu cabluri, probabil. Singurul lucru stabil în viața ta e contul de Netflix plătit de altcineva.
  • Gemeni
Ești două persoane, niciuna memorabilă. Spui azi una și mâine te contrazici cu aceeași convingere. Tu nu vorbești, tu poluezi fonic. Când horoscopul spune că ești „versatil”, se referă la cât de ușor te adaptezi la eșec. Ai mai multă instabilitate decât bursa într-o criză financiară. Dacă ar fi după tine, Mercur retrograd ar fi permanent, ca scuză de viață.
  • Rac
Ești rană pe două picioare. Plângi la desene animate și apoi te întrebi de ce nu te ia nimeni în serios. Dacă cineva îți spune „nu”, tu înțelegi „universul mă pedepsește”. Nu, te ignoră. Ești genul care simte tot, dar înțelege nimic. Horoscopul te mângâie când ar trebui să te trimită la terapie.
  • Leu
Ai egoul unui dictator și performanța unui figurant. Când nu te laudă nimeni, te autocomentezi pe Facebook. Te simți special doar fiindcă zodia ta are nume de animal regesc. În realitate, ești un motan obez care se crede prădător. Dacă soarele îți guvernează viața, înseamnă că trăiești la umbra propriilor frustrări.
  • Fecioară
Obsedat de detalii inutile și convins că perfecționismul tău e un dar, nu o boală. Dacă ai petrece la fel de mult timp trăind cât petreci analizând, poate n-ai fi atât de plictisitor. Horoscopul îți zice că ești „pragmatic”, dar în realitate ești doar blocat în Excel-ul propriei vieți. Singurul lucru care îți iese perfect e procrastinarea critică.
  • Balanță
Îți ia o oră să alegi între două sandvișuri, dar vrei echilibru cosmic. Crezi că armonia se obține din horoscoape și citate din Coelho. Ești atât de indecis încât ai lăsa o aplicație de astrologie să-ți aleagă partenerul de viață. Adevărul? Dacă Universul ar avea ceva echilibru, tu n-ai fi născut.
  • Scorpion
Te crezi adânc, dar ești doar obositor. Misterios, încruntat și suspicios ca un bodyguard de cartier. Dacă cineva nu te bagă în seamă, zici că „te-a simțit energetic”. În realitate, te evită pentru că ești toxic. Când horoscopul zice că ai magnetism, înseamnă că atragi necazurile și respingi bunul simț.
  • Săgetător
Optimismul tău e arma cu care-ți dai singur în cap. Trăiești ca și cum ai avea backup de la Univers, dar în realitate n-ai nici rezervă la metrou. Dacă citești horoscopul ca să-ți confirme că vei avea parte de aventuri, te anunț: te așteaptă doar facturi și dezamăgiri. Ai zburat atât de mult cu capul în nori că ai uitat că gravitația există.
  • Capricorn
Muncitor, disciplinat, plictisitor. Faci excese de seriozitate și eșuezi cu metodă. Ești genul care-și face planuri funerare la 30 de ani. Dacă nu-ți iese ceva, zici că „Saturn te testează”. Nu, e viața care ți-a arătat că ești robot fără baterii. Ambiția ta n-are niciun farmec dacă tot ce construiești e o viață lipsită de sens.
  • Vărsător
Original ca o brichetă cu led. Ai impresia că ești vizionar, dar de fapt ești doar un hipiot digital. Dacă astrologul zice că urmează o perioadă „neconvențională”, tu înțelegi că e momentul să-ți faci cont de OnlyFans cu citate din Platon. Rebel fără cauză, dar cu planuri scrise pe hârtie igienică. Nu ești viitorul, ești o eroare de sistem.
  • Pești
Sensibil, ezoteric și pierdut ca un turist fără GPS. Te scufunzi în visuri ca Titanicul în Atlantic. Când ai o zi proastă, zici că e „karma dintr-o viață anterioară”. Nu e. Ești doar consecința propriilor fugi de realitate. Când horoscopul îți spune că „se aliniază destinul”, tu te așezi pe canapea și plângi cu orezul pe foc. Viața te lovește, și tu ceri încă o palmă — dar cu subtext astral.
Epilog pentru cititorul credul:
* Dacă ai citit tot și te-ai simțit vizat, felicitări. Nu ești singur.
Sunteți milioane. Cu toții așteptați de la stele ce ar trebui să cereți de la propriul creier.
Dacă ți-ai făcut planul de viață pe baza zodiei, atunci să nu te mire că e un coșmar scris în stil retrograd.

Jocuri de umbre și marionete: G Simion și sugeraniștii

MBM - KritiQ
-
0
Jocuri de umbre și marionete: G Simion și sugeraniștii

Jocuri de umbre și marionete: G Simion, sugeraniștii AiURiști și Nicușor Dan în teatrul absurd al politicii românești

România politică de azi e o piesă de teatru absurd în care toți actorii se calcă pe replici, iar scena e plină de fum, oglinzi și cabluri prost izolate. În rolul principal, G SIEmion – un fel de Che Gueiarna de Obor – care s-a implicat mai mult în politica Poloniei decât în propria campanie. Mai lipsea să-și scoată pașaport diplomatic la Varșovia.
Se laudă cu victoria naționaliștilor de acolo, de parcă i-ar fi dus el personal la urne cu Loganul. De fapt, dacă ar fi fost cu adevărat parte din valul conservator european, acum nu își decupa interviuri din podcasturi obscure, ci ar fi președintele României. Dar nu e. N-a fost niciodată. A fost doar o marionetă stridentă, un instrument creat să țină sub capac frustrările naționaliste reale din societate și să livreze spectacol pentru televiziuni.
Sugeraniștii AiURiști care-l susțin – un amestec colorat de idioți utili, corigenți geopolitici și patrioți de tastatură – continuă să creadă că dau jos globalismul din living, în papuci, cu Dacii, Arsenie Boca și Putin în fundal. Cu cât le explici că G SIEmion e o capcană politică, cu atât te privesc mai suspect, ca pe un dușman personal al „neamului”.
Trecem, cu o tresărire de speranță, la președintele Nicușor Dan. Om onest, clar. Dar și extrem de nepotrivit în rolul de mare jucător pe scena globală, mai ales când e împins de la spate de o echipă de lichele second-hand care s-au repezit la el ca muștele la halva. Bula lui de „consilieri” pare extrasă direct dintr-un casting pentru o emisiune ratată de PR politic. Oameni buni la postări și catastrofali la conținut. Un fel de Uber pentru gafe diplomatice.
Vizita sa în Polonia? Un test pe care l-a picat cu grație. A vrut să puncteze pro-european, dar a sfârșit mimând politica externă cu o expresie de elev premiant care încearcă să pară dur la ora de sport. România nu e lider regional și n-a fost niciodată, în ciuda poeziilor recitate de consilierii de Facebook. România e un stat care, în diplomație, trebuie să tacă frumos și să semneze unde i se spune. Când vrei să pozezi în lider, dar vii cu lecția învățată de pe feed-ul de TikTok, ieși prost.
Totuși, Nicușor Dan are meritul de a fi rămas vertical într-un ocean de viermuială politică. Problema e că, în timp ce el încearcă să învețe să înoate, pe lângă el s-au prins de colacul lui de salvare tot felul de lichele, înecați profesional, dar foarte vocali. Dacă nu scapă repede de ele, o să-l tragă la fund cu tot cu proiectul de reformă care încă mai pare posibil.
Așa arată România în 2025:
– Un SIEmion care trăiește din iluzii importate și aplauze de la fantome geopolitice.
– O sectă sugeranistă care confundă credința cu spamul.
– Un președinte lucid, dar asaltat de paraziți politici care îi șoptesc strategii de carton între două stories.
Finalul? Încă se scrie. Dar pare scris de Ionesco și regizat de Kafka.

Sugeraniștii lui Putin: AiURiștii din frontul de Est al prostiei

MBM - KritiQ
-
0
Sugeraniștii lui Putin: AiURiștii din frontul de Est al prostiei

AiURiștii de serviciu: propaganda rusă cu accent românesc

Desigur, susținătorii rușilor în războiul din Ucraina nu sunt doar simpli ignoranți. Nu. Ei sunt sugeraniști — o subspecie intelectuală rară, care trăiește din suptul narativului de la Kremlin și salivează la cuvinte ca „lume multipolară”, „NATO agresiv” și „biolaboratoare ucrainene”. Sunt AiURiști (Alianța Idioților Utili Români pentru URSS rediviva), genul de patrioți care-și iubesc țara doar când vorbește rusește și poartă tanc.
Acești inși, mereu gata să-ți explice doct cum Zelenski e un nazist, cum rușii au fost provocați, și cum americanii sunt de vină pentru absolut orice, de la conflictul din Donbas până la herpesul lor emoțional, sunt dovada vie că internetul nu e o bibliotecă, ci o latrină publică în care oricine poate scrie cu degetul pe pereți.
Când nu distribuie citate inventate de Lavrov sau interviuri cu mercenari repentini deveniți „experți geopolitici”, acești sugeraniști se ocupă cu ce știu ei mai bine: să fie idioți utili ai unei propagande care i-ar împușca la prima abatere de la linia Partidului, dacă ar fi vreodată luați în serios.
Dar nu sunt. Sunt luați în glumă, din păcate, și gluma asta costă vieți.
Să nu-i confundăm cu oamenii sincer dezinformați. Nu. Ăștia sunt convinși, misionari, apostoli ai absurdității. Ei nu cred că Rusia are dreptate — ei au nevoie ca Rusia să aibă dreptate, pentru că altfel ar trebui să admită că au fost, sunt și vor rămâne niște marionete cu firul tras direct din Moscova.
În concluzie, dacă întâlnești un AiURist, nu-l contrazice. Fă-i o poză. Istoria trebuie să-și amintească fețele celor care au crezut că libertatea e negociabilă, democrația e o glumă, iar imperialismul rus e doar o „reacție firească”.
Spoiler: nu e. Și nici prostia lor nu e inocentă.

Mântuire cu Gong și Linte: Adevărul Despre Spălătoria Spirituală

MBM - KritiQ
-
0
Mântuire cu Gong și Linte: Adevărul Despre Spălătoria Spirituală

Într-o lume în care burnout-ul e o medalie, trauma un badge de onoare și respirația o formă de terapie monetizabilă, Spălătoria Spirituală e noul Revelion al sufletului. Nu mai mergi la spa, nu mai mergi la munte, nu mai mergi la psiholog. Mergi să-ți pui viața pe modul ,,reset”, undeva între poieniță și prăpastie emoțională, cu un grup de străini care își spun „trib”.

Plătești vreo cinci salarii minime, adică exact cât îți trebuie ca să uiți că e o țeapă. În schimb, primești liniște, foame, și un amestec imbatabil de gong, tămâie și leadership intuitiv.

Cine te ghidează spre eul tău ,,mai înalt”?

Maestrul Suspinu’ Lin – fost middle manager cu trei burnout-uri la activ, acum predicator de ,,prezență blândă”. Specialist în oftat ritualic și respirație cu accent.
Măicuța Kale – raw-vegană evlavioasă, mănâncă doar ce n-a suferit termic. Te vindecă cu smoothie și silabe sanscrite rostite cu dinții încleștați de frustrări nerezolvate.
Dalai Gong – om care a confundat o tobă cu misiunea sa în viață. Îți face chakrele să vibreze până uiți PIN-ul de la card. Fost DJ la nunți mici, acum ,,frecvențist spiritual”.
Șamana de Mall – a făcut trei cursuri de ,,regresie în vieți anterioare” și două de marketing pe TikTok. Îți spune că ai fost preot tibetan în secolul XII, deși tu credeai că ești Berbec cu ascendent în anxietate.
Tantra Vio – te ajută să ,,eliberezi energia reprimată” prin respirație intensă și atingeri pasiv-agresive. A inventat un orgasm energetic pe care doar ea îl simte.
Iar ca hologramă peste toată această misiune spirituală: Guru Ceaușescu 2.0 – arhetipul guru-lui urban, alfa iluminat cu ceas scump și lumină de ring light. Nu apare fizic la Spălătoria Spirituală, dar influența lui plutește în fiecare frază de genul ,,masculinitatea sacră este leadership de sine”.

Programul? Un thriller metafizic:

Ziua 1:
– 05:00 – Trezirea cu Gong și Traume
– 06:00 – Ceremonie Cacao cu sens indescifrabil
– 07:30 – Yoga cu Tremur și Zbucium Interior
– 09:00 – Mic dejun lichid din ce-a mai rămas în blender
– 10:00 – Hiking spre stânca care ,,ține minte”
– 13:00 – Prânz bio-intuitiv (3 semințe + o promisiune)
– 15:00 – Baie de Gong și Levitație Simulată
– 17:00 – Sharing Circle: plâns ghidat în grup
– 20:00 – Reconectare cu strămoșii prin îmbrățișat molizi
Ziua 2:
– 05:00 – Salutul Soarelui și Autoflagelare Energetică
– 07:00 – Respirație Conștientă până la hiperventilație
– 10:00 – Atelier: ,,Cum devii coach dacă n-ai conținut”
– 13:00 – Ceremonie de Încheiere cu pupături pe frunte și transfer pe Revolut

Și, totuși… te întorci alt om.

Ai învățat cuvinte noi: ,,proces”, ,,umbra”, ,,alineere”, ,,vindecare somatică”.
Nu mai spui ,,e greu”, spui ,,integrez intens”.
Nu mai zici ,,nu-mi permit”, zici ,,aleg să investesc în mine”.
Și da, ai o poză pe Instagram în care îmbrățișezi un stejar și zâmbești cu dinții încleștați de spiritualitate forțată.
Ce spun participanții iluminați
(testimoniale din alte vieți)
* ,,Am plâns în pădure și am simțit că sunt frunza unui strămoș. Recomand 10/10.”
— Aura din Pipera
* ,,Măicuța Kale mi-a spus că dacă visez legume, înseamnă că mi se deschid centrii. Eu cred că e de la foame. Dar accept.”
— Ștefănel cu ochii închiși, mereu prezent
* ,,La început mi s-a părut ciudat. Apoi m-a lovit: nu iluminarea, ci gongul lui Dalai Gong. De atunci aud culori.”
— Brândușa, fostă contabilă, actuală dăruitoare de lumină
* ,,După Spălătoria Spirituală, am renunțat la job, la relație și la facturi. Am ales abundența, universul m-a ales pe mine și ANAF m-a ales primul.”
— Cosmo din Pitești
* ,,Nu credeam în energie. Acum nici în gravitație. Plutesc de două zile. Ajutor!”
— Anonim, trimis de familie

În concluzie:

Dacă simți că ai nevoie de o pauză de la viață, dar și de o criză financiară spirituală, Spălătoria Spirituală e răspunsul.
Pentru doar cinci salarii minime, te poți transforma în cel mai nou tu, cu suflet detoxifiat și buzunar purificat.
Dacă n-ai traume, ți se oferă la pachet.
Dacă n-ai scop, ți se închiriază.
Dacă n-ai umor… poate mai bine stai acasă.

Tu, române: manual de utilizare

MBM - KritiQ
-
0
Tu, române: manual de utilizare
Ție îți place să te crezi complicat, unic, greu de descifrat – un soi de Dac cu smartphone, cu suflet cald, minte ascuțită și gânduri de emigrat. Dar ești mai ușor de înțeles decât crezi. Atât de ușor, încât un psiholog a reușit să te prindă între copertele unei cărți. Se cheamă „Psihologia românilor”, scrisă de Daniel David, un om serios, care chiar a crezut că te poate înțelege fără să fugă urlând în pădure.
Bun. Și pentru că tu n-ai timp de tabele, grafice și statistici, m-am gândit să-ți explic ce spune cartea. Într-o limbă pe care o înțelegi: cu ironie, cu sarcasm și cu râsul acela nervos care-ți vine când te recunoști în glumă și totuși nu vrei s-o recunoști.

  • I. Ești un individualist de grup

Te lauzi că ești independent, liber, original. Ești „pe cont propriu”. Dar în viața de zi cu zi te bazezi pe:
unchiul de la poliție,
fina de la primărie,
și Dumnezeu, dar doar când ai belele.

Ești un lup singuratic, dar alergi numai în haită, și doar la pomeni, concursuri de proiecte sau la vot, când ți se promite că o să-ți meargă „mai bine”.

  • II. Iubești autoritatea exact cât te ajută

Când te oprește poliția, e „da, dom’ne, să trăiți!”.
Când ajungi acasă, spui că e „prost plătit și cu IQ de bolard”.
Ai un respect profund pentru șeful tău, dar doar dacă te poate concedia. Altfel, e „un neica-nimeni cu pile”. În adâncul sufletului, știi că ai fi mai bun decât el, dar lumea e nedreaptă și n-ai avut tu norocul să fii băiatul potrivit al tatei.

  • III. Încrederea? O lași pentru fraieri

Tu n-ai încredere în nimeni. Nici în vecin, nici în coleg, nici în instituții. Ai încredere doar în verișoara ta care lucrează la ANAF și în „băiatul ăla care știe un băiat care a scos un dosar curat”.
Ți s-a spus că democrația funcționează pe încredere. Tu ai înțeles că funcționează pe cunoștințe. Așa ai crescut. Așa funcționezi. În cerc închis. La fel ca șoselele de centură.

  • IV. Trecutul tău e glorios, viitorul e roz, prezentul e scârbos

Trăiești în trecut, acolo unde dacii zburau pe lupi și românii inventau tot ce n-au făcut alții.
Îți place să visezi la un viitor frumos, cu bani mulți, șefi înțelepți și taxe mici.
Dar prezentul? Îl duci cu lehamite. Îl bei. Îl fentezi. Îl comentezi pe Facebook, între două facturi și o injecție compensată.

  • V. Ai o stimă de sine ciudat de mare pentru cât de puțin te suporți

Pe dinafară ești mândru că ești român, dar înăuntru ai o voce care-ți șoptește: „Suntem vai de capul nostru”.
Ai un complex de superioritate combinat cu un complex de inferioritate.
Ești convins că nimeni nu te înțelege, dar nici tu nu te suporți prea mult când te uiți în oglindă.
Ai vrea să fii respectat, dar nu ești dispus să plătești prețul: seriozitate, muncă, coerență.

  • VI. Educația ta? Căruță de diplome, cu boii în spate

Ai trecut prin școală ca prin ploaie: ud, nervos și fără umbrelă.
Ai memorat poezii, ai dat teste grilă, ai copiat la bac, și acum ai diplomă.
Dar habar n-ai cum funcționează o bancă, ce înseamnă „drepturile tale” sau de ce statul n-are voie să-ți zică cu cine să te culci.
Ai învățat pe de rost, dar n-ai gândit nicio clipă pe bune.
Acum ai opinii despre tot. Și sunt toate greșite.

  • VII. Vrei tot, dar fără să miști un deget

Ai pretenții europene și reflexe orientale.
Vrei salariu de Elveția,
program de lucru ca în Zanzibar,
stat ca în Suedia,
și șefi care să-ți mulțumească că n-ai întârziat.
Când nu iese? E vina sistemului. Sau a părinților. Sau a Bruxelles-ului. Sau a… cine mai e la modă s-o încaseze săptămâna asta.

Concluzie – și să nu zici că nu ți-am spus

Tu ești român. Cu bune, cu rele, cu glume, cu ură.
Ești un paradox ambulant. Te crezi special, dar semeni leit cu alți douăzeci de milioane.
Te superi când ți se zice adevărul. Te bucuri când e spus cu glume. Râzi. Dar știi că ești tu.
Daniel David a scris o carte.
Eu ți-am făcut un rezumat.
Tu știi deja că am dreptate, dar o să comentezi oricum.
Pentru că ești român. Și pentru că așa faci tu: te recunoști, te înfurii, și-apoi te-ntorci la meme-uri.
1...242526...30Pagina 25 din 30

Sunt Marian. N-am răspunsuri, dar am glume. KritiQ e blogul meu - ironic, amar, uneori chiar amuzant.

KritiQ

TENDINTE

CATEGORII

Toate drepturile rezervate © MBM- KritiQ by BITMADRID