marți, septembrie 9, 2025
Newsletter
BLOG
Acasă Blog Pagina 4

Femeia tuturor

MBM - KritiQ
-
0
Femeia tuturor

Descoperă cum femeia tuturor îți fură liniștea, manipulează și transformă bărbații în păpuși emoționale. Ghid acid de supraviețuire

Femeia tuturor – realitate sau coșmar?

Există ființe care trec prin viață fără să lase nicio urmă. Există oameni care iubesc și care construiesc. Și apoi există femeia tuturor. Ea nu se prezintă la târgurile de ființe umane cu eticheta „pericol public”, nu-ți trimite notificări de avertizare și nu-ți spune direct: „Sunt un dezastru emoțional, intri pe propriul risc”. Nu, ea vine cu un zâmbet fermecător, cu o voce dulce și cu o promisiune invizibilă că ești unic. Spoiler: nu ești.

Femeia tuturor nu e doar un concept romantic modern; este o specie distinctă, o strategie de supraviețuire emoțională și un cocktail de iluzii care sfidează logica. Și pentru cine are ghinionul să intre în cercul ei, consecințele sunt devastatoare. Ea nu cere iubire – cere atenție, adorație și, mai ales, opțiuni. În timp ce tu crezi că construiești o relație solidă, ea jonglează cu mai mulți bărbați și mai multe emoții, exact ca un magician care te distrage de la adevărata iluzie.

Femeia tuturor nu cere iubire – cere atenție, admirație și opțiuni. În timp ce tu crezi că o să construiești o relație solidă, ea jonglează cu mai mulți bărbați și mai multe emoții.

Definiția femeii tuturor

Cine este cu adevărat femeia tuturor? Ea este acel tip de femeie care nu poate exista într-o relație monogamă fără să planifice constant „escape routes” și „backup options”.

  • Femeia tuturor zâmbește ca și cum ar fi fericită să fie cu tine.

  • În același timp, ține conversații private cu trei sau patru potențiali „alternativi”.

  • Îți promite loialitate și inima ei, dar inima ei e deja împărțită între mai mulți „prieteni speciali”.

Dacă ai crezut vreodată că ești unic pentru cineva, felicitări: ești doar o piesă în colecția ei, iar colecția se numește „femeia tuturor și opțiunile ei”.

Semnele distinctive ale femeii tuturor

Femeia tuturor este acea femeie care nu poate exista într-o relație monogamă fără să aibă planuri de rezervă. Ea jonglează cu opțiuni și flirtează cu subtilitate, menținând controlul asupra emoțiilor tuturor bărbaților din jur.

Cum recunoști femeia tuturor înainte să fie prea târziu? Ea nu poartă semne de avertizare, dar semnele sunt clare pentru cei care știu să le observe:

  • 1. Disponibilitatea perpetuă: răspunde rapid la mesaje, dar niciodată nu ești singurul.

  • 2. Prietenii bărbați: „Oh, el e doar un prieten!” – replică preferată, dar prietenii aceștia sunt contracte emoționale temporare.

  • 3. Zâmbetul seducător: funcționează ca o armă de distragere masivă.

  • 4. Manipularea subtilă: răspunsuri ambigue care te fac să te simți vinovat că ai îndrăznit să întrebi.

Femeia tuturor nu e doar o persoană. Este un concept, o strategie de supraviețuire emoțională pentru propria ei satisfacție și, în același timp, o formă de tortură pentru cei care intră în cercul ei.

Arta menținerii opțiunilor deschise

Adevărata măiestrie a femeii tuturor este capacitatea de a păstra ușile deschise. În timp ce tu crezi că dezvolți o relație solidă, ea verifică terenul pentru planul B, C sau D.

  • Planul B: bărbatul care pare mai atent la detalii.

  • Planul C: bărbatul care are bani sau putere.

  • Planul D: bărbatul care oferă doar adrenalină și flirt, dar nimic serios.

Fiecare conversație cu ea este un test. Fiecare compliment pe care-l primești e calculat. Și tu, sărmanul, crezi că e iubire. În realitate, e doar o strategie de supraviețuire a femeii tuturor.

Manipularea emoțională

Manipularea este a doua natură a femeii tuturor. Ea știe exact ce să spună, ce să ascundă și când să ofere un gest aparent inocent care să te țină captiv.

  • Îți va oferi momente scurte de intimitate emoțională, doar ca să-ți dea dependență.

  • Te va face să crezi că greșești mereu, chiar dacă tu ai dreptate.

  • Va transforma gelozia în vinovăție, iar furia ta în grijă pentru ea.

Femeia tuturor este expertă în construirea unui univers paralel în care tu ești vinovat pentru orice, iar ea e victima circumstanțelor. Tu, ca un erou prost, continui să crezi că ești salvatorul ei personal.

Efectele devastatoare asupra bărbaților

Dacă există un manual de supraviețuire emoțională, bărbații care au intrat în viața unei femei a tuturor ar trebui să-l citească de zece ori. De ce? Pentru că impactul este profund:

  • Pierzi timp prețios investind emoțional într-o iluzie.
  • Înveți să trăiești în incertitudine permanentă.
  • Devii dependent de aprobarea unei persoane care nu are intenția să ofere loialitate reală.

Femeia tuturor transformă iubirea în tortură și încrederea în manipulare.

Exemple concrete (sau aproape reale)

  • 1. Mesajele duble: „Te iubesc” urmat imediat de like-uri la postările altor bărbați.
  • 2. Prietenii în exces: fiecare bărbat din viața ei reprezintă o posibilă resursă: atenție, cadouri, oportunități.
  • 3. Vacanțe și evenimente: te ia cu ea la evenimente sociale, dar știi că acolo are alți „prieteni speciali” pe care îi tratează exact la fel.

În toate aceste cazuri, tu te simți „special”, în timp ce ești doar un fragment din puzzle-ul numit femeia tuturor.

Cum o recunoști în social media?

Social media este terenul de vânătoare preferat al femeii tuturor. Semnele sunt subtile, dar evidente pentru ochiul atent:

  • Prieteni bărbați din toate colțurile lumii.
  • Comentarii flirtante la postările altor bărbați.
  • Fotografii sugestive care te fac să te simți exclus, dar vin din partea cuiva care pretinde că e doar pentru tine.

În realitate, profilul ei e un spectacol de manipulare: fiecare postare, fiecare story, fiecare emoji – totul are rolul de a testa și de a menține controlul asupra bărbaților din viața ei.

Strategii de supraviețuire

Dacă ai ghinionul să intri în cercul unei femei a tuturor, există câteva strategii:

1. Recunoaște realitatea: nu încerca să fii „singurul” – nu vei câștiga.

2. Setează limite: fără compromisuri, fără scuze.

3. Evită idealizarea: orice moment de intimitate poate fi calculat.

4. Ieși la timp: dacă simți manipularea, pleacă. În lumea femeii tuturor, rămânerea înseamnă suferință garantată.

Impactul asupra relațiilor pe termen lung

  • Femeia tuturor nu distruge doar prezentul bărbaților, ci și viitorul lor:
  • Le afectează capacitatea de a avea încredere în alte femei.
  • Creează traume emoționale greu de reparat.
  • Transformă iubirea în suspiciune, loialitatea în îndoială și liniștea în haos continuu.

Orice încercare de relație serioasă cu o femeie a tuturor va fi o lecție dură despre limitele toleranței și iluzia iubirii.

Femeia tuturor…

Să fii prins în cercul unei femei a tuturor e ca și cum ai fi într-un labirint emoțional fără ieșire: fiecare drum te duce înapoi la punctul de start, fiecare ușă ascunde o capcană, iar tu continui să crezi că „data viitoare” va fi diferit.

Femeia tuturor nu oferă modele sănătoase de comportament. Ea transmite un mesaj clar: loialitatea e opțională, emoțiile tale sunt jucării, iar iubirea este un spectacol temporar.

Un bărbat poate supraviețui multor lucruri – sărăcie, eșec, pierderi materiale – dar nu poate supraviețui trădării constante și manipulării psihologice. Iar femeia tuturor livrează exact asta.

Deci, sfatul final: recunoaște-o la timp, râde de farmecul ei aparent și mai ales, ieși înainte să fii transformat într-un personaj tragic în teatrul ei personal.

Ultima regulă este și singura care funcționează. Pentru că o femeie victimă nu iubește – ea joacă, manipulează și supraviețuiește.

Într-o lume ideală, oamenii își asumă responsabilitatea, iubesc sincer și cresc împreună. Dar în lumea reală, există femeia care trăiește pentru dramă, pentru vinovați și pentru a-și menține rolul de victimă. Dacă ai întâlnit-o, nu te iluziona: nu ești eroul poveștii ei. Ești doar următorul vinovat, următoarea victimă a ciclului ei cinic.

Și dacă tot vrei să te aventurezi, adu-ți aminte: umorul negru nu doar că te poate salva, ci poate fi singurul scut împotriva teatrului emoțional al femeii victime.

Un desen pe frigider

MBM - KritiQ
-
0
Un desen pe frigider

L-am revăzut. E acolo, își savurează liniștea, în depozitul de vechituri. E mai vechi decât mine. Întrezăresc o urmă stranie, ca o pată, ca un desen rupestru, pe ușa-i veche, lângă mâneru-i rupt. Îmi amintesc vag cum a fost, povestea e veche. Mă apropii. Are forma unei mânuțe, încă mai poartă amprente. În minte-mi revine imaginea piciului care-și făcuse-n el debaraua unde-și ținea ustensile modelate din glod. Parcă-l văd, era mândru să știe că are un loc secret unde-și dosește comoara. Știa doar el și motanul.

Tanasă vs Tanasă

MBM - KritiQ
-
0
Tanasă vs Tanasă

Tanasă vs Tanasă – când un deputat se ceartă singur și se auto-amenință cu o pasiune demnă de Shakespeare

Prolog 

Există momente rare în viața politică românească în care realitatea depășește teatrul absurd. Momente în care Ionesco își dă palme în mormânt, iar Kafka își cere drepturi de autor retroactive. Un astfel de moment este spectacolul numit „Tanasă vs Tanasă”, o piesă în care actorul principal joacă simultan rolul victimei și al agresorului, al justițiarului și al denunțătorului, al plânsului și al celui care îl provoacă.

Pe scurt: Dan Tanasă, deputat AUR, primește amenințări… de la Dan Tanasă.
Dar să nu fim prea cinici încă de la început: poate că nu e el, poate că e doar o coincidență cosmică, poate că ProtonMail e noul Triunghi al Bermudelor și acolo dispar neuronii nefolosiți.

Dar pentru că un pamflet cere să mergem până la capăt cu absurdul, vă invit să urmăriți desfășurarea evenimentelor în scene succesive, unde Dan Tanasă și alter-egoul său, Lemn Tanasă, își trimit mesaje de amenințare și își răspund reciproc, într-o simfonie grotescă a prostiei.

Nașterea unei amenințări

E seară. Deputatul Dan Tanasă se uită fix la ecranul laptopului. În lumina palidă a becului economic, chipul său strălucește de indignare preventivă. Știe că urmează o crimă culturală, dar nu știe dacă o comite el sau dacă o suportă. Își mușcă buza și tastează:

  • Lemn Tanasă (prin e-mail, amenințător):
    „Băi Tanasă, să-ți fie rușine! O să vin peste tine și o să-ți confisc ștergătoarele de parbriz. Nu scapi de mine! Semnat, un terorist anonim și foarte autentic.”
  • Dan Tanasă (citind cu voce tare, tremurând teatral):
    „Vai, Dumnezeule mare! Am primit o amenințare de moarte!… Sau de parbriz. Dar tot moarte miroase.”
  • Să ne înțelegem: un om normal ar ridica din umeri. Dar un Tanasă vede aici ocazia vieții sale. Își face o captură de ecran, o postează pe internet și adaugă întrebarea existențială:
    „Voi cum ați reacționa la asta?”
  • Comentatorii, evident, reacționează:
    „Probabil aș înceta să-mi mai scriu singur e-mailuri, domnule deputat.”

Dubla personalitate intră în arenă

Dimineață. Soarele nici nu apucă să răsară că Tanasă deja stă cu ochii în telefon, așteptând replică de la sine însuși. Și vine.

  • Lemn Tanasă:
    „Ascultă aici, tu, Tanasă. Eu sunt cel adevărat. Tu ești copia. Și am să te distrug cu forward și reply all!”
  • Dan Tanasă:
    „Nu, eu sunt originalul! Tu ești un lemn fără frunze, o creangă moartă, un fake news cu mâneci lungi!”
  • Disputa devine existențială. Nici Descartes n-ar fi îndrăznit să pună pe masă o astfel de dilemă: „Exist pentru că îmi trimit amenințări, sau nu exist pentru că le primesc de la mine?”

Escaladarea conflictului

În fiecare zi, câte un nou mail. Tonul devine tot mai apocaliptic.

  • Lemn Tanasă: „Atenție, Dan! Îți voi sparge contul de Messenger și-ți voi trimite stickere cu unicorni până clachezi psihic!”

  • Dan Tanasă: „Nu te tem, suflet al meu, dar să știi că eu nu sunt prost să-mi trimit singur mesaje. Sunt doar… foarte inventiv!”

  • Aici, cititorii încep să simtă miros de prăjeală neuronală. E clar: Tanasă vs Tanasă nu e doar un duel. E o simfonie pentru corzi și tastatură, în care fiecare notă e o insultă scrisă de tine pentru tine.

Publicul intervine

Pe internet, oamenii comentează frenetic.
Unii spun că Tanasă și Lemn Tanasă sunt de fapt aceeași persoană. Alții cred că avem de-a face cu un experiment secret al CIA: „Operațiunea Auto-Spam”.

Eu, însă, ca narator cinic, am altă ipoteză: Dan Tanasă și Lemn Tanasă sunt doi gemeni siamezi lipiți la dosar penal, care se ceartă de când lumea cine să fie victima și cine agresorul.

 Scrisoarea de adio

Într-o noapte, Lemn Tanasă îi trimite un mesaj cutremurător lui Dan Tanasă:

  • Lemn Tanasă:
    „Destinul nostru e să murim împreună, Dan. Tu vei fi eroul care a înfruntat pericolul suprem, iar eu voi fi pericolul suprem care te-a înfruntat. Ce tragedie sublimă!”
  • Dan Tanasă:
    „Nu, Lemn! Eu nu vreau să fiu doar victimă! Vreau să fiu și erou, și judecător, și călău, și comentator politic la Digi24!”
  • Exact aici înțelegem că piesa „Tanasă vs Tanasă” nu mai e despre e-mailuri, ci despre nevoia disperată de atenție.

Epilog

Și astfel se încheie epopeea unui om care s-a transformat în propriul său hater. Tanasă vs Tanasă, un bărbat care a reușit performanța rară de a fi în același timp victimă, agresor și martor protejat.

Tanasă vs Tanasă e mecuiul secolului, în gala sugeraniștilor, la categoria Scathophaga Stercoraria. Tanasă vs Tanasă sau cum scatofilul se înfruptă din propriu-i căcat.

În definitiv, Tanasă vs Tanasă nu e doar povestea unui deputat, ci oglinda unei mentalități mai largi: aceea a celor care își fabrică singuri dușmanii, doar ca să aibă motive să urle împotriva „străinilor”, „dușmanilor națiunii” și „orice nu înțeleg ei”.

Marea tragedie comică este că, dacă xenofobii ar dispărea de pe lume, aceștia și-ar inventa alții. Sau, mai simplu, și-ar trimite singuri scrisori de amenințare, ca Dan Tanasă.

„Așa că să nu te mire dacă într-o zi vei auzi știrea: Deputatul Tanasă a chemat poliția pentru că s-a amenințat singur în oglindă.”

Și acesta este, drag cititor, sfârșitul marelui duel Tanasă vs Tanasă.
Un spectacol grotesc care demonstrează că, în politica românească, nu mai avem nevoie de adversari externi: avem destui care se bat singuri.

La secretariat

Melnic Amalia
-
0
La secretariat

Nu voi uita niciodată zilele amare din perioada facultății, secretara din facultate era o dulce: după ce intrai în biroul dânsei la orele disponibile, dacă aveai noroc să nu o prinzi în stadiul coprologic, căci era des la toaletă. A muncit, a mai și stat. Lenea este acel obicei de a te odihni cu mult înainte de a obosi. Acesta a devenit motto-ul ei în viață, ba chiar pot să spun că suferea de obosealofobie. Cum o apuca oboseala, pac, băga o pauză de țigară, o cafea, a luat exemplu de la o expertă colegă în evitarea muncii excesive. Cum se înrăutățesc lucrurile la serviciu pac, bagă un concediu.

–Bună ziua! Vă rog să mă ajutați cu o adeverință pentru cutăreasca problemă.

Secretara își sorbea cafeluța, își admira unghiile și după vreo jumătate de oră, te vedea și te întreba revențios.

– Ce-i cu tine aici fetițo?

-Domnișoara studentă pentru dumneavoastră.

-Poftim?

-Poftiți, dar asta nu e problema mea, eu am nevoie de o adeverință.

-Trebuie să faci o cerere.

Am luat un pix din stativul de pe birou, n-avea pastă, am mai luat unul, așijderea, am mai luat unul, tot fără pastă.

M-am enervat și l-am aruncat pe birou.

Ea, satisfăcută, a început să râdă.

-Acum așază-le înapoi.

În ultimul an de facultate aveam nevoie iar de serviciile ei, mi-a zis că are treabă, să revin a doua zi. Când am intrat, biroul era gol. Am întrebat ce s-a întâmplat. Se pensionase.

 

 

Marian Godină și lecția de box pentru proști

MBM - KritiQ
-
0
Marian Godină și lecția de box pentru proști

Marian Godină reacționează tăios după atacul xenofob al unui tânăr; ironii la adresa AUR, Simion și Tanasă, cu umor negru și sarcasm

În România, țara în care te-ai putea trezi cu vecinul care îți fură ghiveciul de mușcate doar ca să-l pună la el în balcon și apoi să spună că e „al lui din moși-strămoși”, iată că mai apare câte un exemplu strălucit de prostie agresivă. De data asta, un june cu prea mult testosteron și prea puține sinapse a decis că soluția pentru frustrările lui existențiale e să dea un pumn unui livrator asiatic. Ba, ca bonus de prostie pură, și-a filmat fapta, convins probabil că va fi aplaudat de grupul de WhatsApp „Naționaliști cu IQ-ul sub temperatura camerei”.

Și fix când România părea să intre într-un apogeu al ridicolului violent, Marian Godină, polițistul devenit reper de luciditate în peisajul nostru de bufonadă politică, a reacționat. Ironic, tăios, dar și cu acea urmă de umanitate care face diferența între un om normal și o caricatură ambulantă de tip George Simion sau Dan Tanasă.

De aici începe povestea noastră – un amestec de tragedie mică, comedie mare și circ politic ieftin.

Pumnul lui prostănac și palma realității

Să recapitulăm scena, că merită revizionată de mai multe ori, asemenea unui film prost care devine cult doar prin ridicolul lui:

  • – Personaj principal: un băiat de 20 de ani, care se crede combinația dintre Bruce Lee și Chuck Norris, dar în realitate e doar o replică ieftină de figurant într-o telenovelă turcească ratată.

  • – Victima: un livrator asiatic, venit probabil cu speranța că România nu e chiar vestul sălbatic, ci o țară europeană unde munca e respectată. Spoiler alert: s-a înșelat.

  • – Decor: o stradă banală din București, unde drama balcanică întâlnește sitcom-ul prost regizat.

  • – Momentul culminant: prostănacul dă un pumn și strigă „Du-te înapoi în țara ta!”. Se filmează. Genial, nu? Să-ți faci autodenunțul video în timp ce-ți arăți măiestria de maimuțoi violent.

Și fix când credea că momentul lui de glorie va deveni viral printre băieții de cartier care încă mai cred că Iliescu e viu și conduce lumea dintr-un beci secret, apare Marian Godină. Nu în carne și oase pe teren, ci în spațiul public, unde are un obicei sănătos: pune oglinda în fața prostiei. Dar, cum era de așteptat, prostia nu arată niciodată bine reflectată.

Marian Godină și sarcasmul ca armă legală

Când prostia devine agresiune, ai nevoie de două lucruri: un polițist în timpul liber (care a și prins individul) și un Marian Godină în online. Pentru că, să fim sinceri, fără vocea lui Godină, cazul ar fi fost doar încă o știre tristă care se stinge după două zile. Dar cu  Marian Godină, avem ceva mai mult: o lecție despre cât de adâncă poate fi prăpastia între normalitate și AUR.

Marian Godină a postat clipul și a aruncat ironia acolo unde doare: „Sper să vadă și dl. Tanasă”. Aparent simplu, dar letal. Pentru că în subtext, mesajul era clar: „Uite, bă, ce se întâmplă când bagi prostii xenofobe în capul oamenilor fără filtru logic”.

Și aici începe dansul cinic al ridicolului: pe de o parte, un agresor care credea că e un erou; pe de altă parte, politicieni ca George Simion și Dan Tanasă, care au făcut din discursul împotriva străinilor un fel de karaoke de bodegă, unde toți cântă fals, dar urlă tare.

George Simion, liderul cu gura mare și logica mică

Când vine vorba de George Simion, ironia e aproape redundantă. Omul e deja o caricatură care se scrie singură. Dacă ar fi un personaj de desene animate, ar fi vecinul enervant din Tom & Jerry, care apare doar ca să facă gălăgie și să nu rezolve nimic.

În tot contextul ăsta, Simion nu putea lipsi. Nu, nu pentru că ar fi intervenit, Doamne ferește! Ci pentru că e parte din corul care cântă refrenul „străinii ne fură țara, paiele și joburile de livrator”. Și ce se întâmplă când un tânăr prost ia de bună această melodie? Ia pumnul și-l transformă în argument. Exact așa cum un papagal repetă ce aude, fără să știe ce înseamnă.

Diferența e că papagalul e simpatic. Simion, nu.

Dan Tanasă, specialist în inflamat neuronii inexistenți

Dacă Simion e clovnul circului AUR, Dan Tanasă e toboșarul care dă ritmul. El a ieșit cu ideea „Nu comandați de la livratori străini!”. Un apel atât de absurd încât și frigiderul din bucătărie ar fi roșit de rușine dacă l-ar fi auzit.

Și fix după astfel de declarații, apare băiatul cu pumnul, convins că face act de patriotism. Asta e problema: prostia e contagioasă. Și când oameni ca Tanasă suflă în trompeta urii, inevitabil găsești pe cineva dispus să danseze pe ritmul lor prostesc.

Marian Godină a sesizat rapid legătura. Și n-a stat să o îmbrace în metafore politicoase. A făcut plângere penală pe numele lui Tanasă. Simplu, eficient, cu ironia de rigoare. Pentru că uneori, cel mai mare act de curaj e să nu lași prostia să se creadă genială.

Pumnul ca argument politic: România 2025

Cazul nu e doar despre un individ frustrat care confundă boxul cu patriotismul. E despre o atmosferă socială cultivată cu grijă de partide care trăiesc din scandal și ură. Când liderii politici promovează ideea că străinii sunt dușmani, nu te mira că apare câte un „eroi” cu pumnul care să aplice programul de guvernare la scară micro.

Marian Godină, prin reacția lui, a pus reflectorul pe acest mecanism. Nu e doar despre băiatul care a dat cu pumnul. E despre cei care i-au dat ideea. Și aici sarcasmul devine medicament: pentru că uneori, să râzi de prostie e mai puternic decât să o ignori.

Lecția lui Marian Godină

Ce învață România din episodul ăsta?

1. Că prostia, atunci când e combinată cu xenofobia, devine explozivă.

2. Că există încă polițiști care intervin, chiar și în timpul liber. Bravo lui Andrei Jianu.

3. Că Marian Godină e vocea rațiunii și ironiei, într-o țară unde ambele lipsesc cronic din spațiul public.

4. Că AUR reușește performanța de a transforma ura în politică, iar asta produce monștri.

Marian Godină nu doar că a reacționat. A arătat, prin sarcasmul lui, că România încă mai are anticorpi. Și, sincer, avem nevoie de fiecare doză de ironie, altfel ne trezim conduși de un partid care ar face legi împotriva folosirii bețișoarelor chinezești.

Prostia la putere

Imaginează-ți un viitor apropiat în care George Simion ajunge la guvernare. Prima lege? Obligatoriu să pui „tricolor” pe pizza livrată de străini. A doua lege? Toți asiaticii care fac delivery să cânte „Treceți batalioane române Carpații” înainte de a-ți aduce burgerul. A treia lege? Dan Tanasă să aibă dreptul să verifice cutia fiecărei comenzi Glovo, ca să nu conțină sushi, căci sushi-ul subminează tradițiile noastre strămoșești de shaorma cu de toate.

Într-o astfel de distopie balcanică, Marian Godină ar fi probabil ultimul Mohican al ironiei, scriind pe Facebook cronici amare despre cum România a devenit statul în care prostia are pașaport diplomatic.

Și partea frumoasă e că, deși pare exagerat, deja trăim mici fragmente din acest scenariu. AUR urlă, Tanasă instigă, Simion mimează patriotismul cu intensitatea unui actor de telenovelă, iar cetățeanul de rând rămâne prins între sărăcie și prostie. Iar când cineva îndrăznește să gândească, imediat e acuzat că „n-are sânge de român”.

România între shaorma și box

Când ajungem să vorbim despre identitatea națională raportată la cine îți aduce shaorma acasă, înseamnă că am căzut foarte jos. Dar aici intervine umorul negru: băiatul cu pumnul n-a înțeles că atunci când îți lovești livratorul, nu doar că faci un gest de prostie pură, dar îți sabotezi singur cina. E ca și cum ai scuipa în supa pe care urmează s-o mănânci. Patriotism de doi bani.

Și dacă România ar fi o piesă de teatru absurd, scena asta ar fi apogeul: un tânăr bătând un livrator asiatic în numele iubirii de țară, în timp ce își filmează autodenunțul. Iar undeva, într-un colț al scenei, Marian Godină ridică din sprâncene și spune sec: „Sper să vadă și dl. Tanasă”. Cortina cade. Publicul aplaudă amar.

 

Concluzie cu umor negru

Dacă băiatul cu pumnul ar fi citit o carte în viața lui, poate descoperea că adevărații invadatori sunt cei care îți fură liniștea cu scandal politic, nu cei care îți aduc mâncarea acasă. Dar, cum cărțile ard neuronii deja puțini, el a preferat să-și filmeze prostia. Mulțumim pentru divertisment, dar acum du-te și învață ce înseamnă consecințele.

Iar pentru domnii Simion și Tanasă: poate că a venit momentul să înțelegeți că atunci când hrănești prostia cu ură, ea se întoarce și îți mușcă mâna. Și atunci nici măcar Marian Godină nu va mai fi dispus să râdă. Deși, sincer, dacă va râde, măcar noi vom râde cu el.

 

Îngerul meu păzitor

MBM - KritiQ
-
0
Îngerul meu păzitor

Iar doarme pe el și numai ce i-am zis să nu mai fumeze, să nu mai bea așa mult. Bietul de el, povară grea o fi avut, să mă primească în grijă, la nașterea-mi, acum încerc să-l ajut. Îl înțeleg că-i epuizat, e dificil a lupta c-o legiune de demoni pe care-i vede în mine. Îmi zice mereu că n-are-ncotro, că el poate doar să asculte porunca divină. Îi zic să mai lase dracului țigara și să-mi mai paseze și mie damigeana din mână. E căpos și nu-l pot scoate din ale sale. Eu cred că îngerul meu păzitor fumează legale.

Ultimul apel

Melnic Amalia
-
0
Ultimul apel

De când a fost articulat mitul androginilor de la greci, povestea s-a perpetuat generații întregi printre visătorii romantici. Ozana se număra printre ei, o naivă care spera că își va întâlni sufletul pereche. Poate chiar se ciocnise de el în momentele în care viața o distrăsese. Ea continua să spere.

,,Pasajele dintre oameni sunt ușor de dărâmat” gândea, căci la o singură clipire, dragostea îi zbura printre gene și lăcrima.

Câțiva ani a scris epistole Universului așteptând să-i trimită ursitul. Și-a tot așteptat. Până-ntr-o zi…

,,Jalnic al meu suflet cutreieră prin Univers

Cu falnică singurătate, alunec

Spulber în pumn petale de iubire

Unde să te găsesc a mea ruptură de androgin?

Ceas pe ceas, inimile noastre se balansează în tăcere

Departe una de alta, străine în firi și suspine

Stelele ard în spume, scânteia lor îmi spală ochii

Și toate numai ca să te pot vedea.”

Când s-a ciocnit de Damian, Ozanei i-au sărit scântei din suflet, convinsă fiind că, în sfârșit, destinul intrase pe făgașul normal. De parcă normalitatea o întâlneai așa pe toate drumurile.

Damian nu era un bărbat foarte ambițios, considera visele puerile, la fel și pe Ozana. Era genul care lucra până la epuizare și strângea în jur oameni cu aceeași religie. Banul. Banii. Cu cât erau mai mulți, cu atât îi socotea mai tare, nu cumva să îi scape vreun leu printre degete. Avea o singură dorință. Să știe cine se va gândi la el până la sfârșitul vieții. Își pusese în minte că dacă va trăi o sută de ani, cumva, va afla și va putea muri liniștit. Ultimul apel pe care îl va primi îi va confirma. Cu toții avem nevoie de confirmări, nu?

Intuindu-i dorința, a noastră visătoare a făcut un pact demonic și lui Damian i s-au oferit cei o sută de ani de viață și timpul a trecut ca un vis. Chiar dacă respingerea lui a durut-o, ea l-a lăsat în pace.

20 februarie 2092. Aniversarea de un secol al lui Damian.

Anii au zburat, prietenii lui Damian s-au risipit care-ncotro, unii au murit, căsnicia lui s-a finalizat cu un divorț. Toți banii agonisiti i-au dispărut în urmă unej crize financiare. Acum locuia într-o vilă dărâmată, cu acoperișul spart, învăluit de propria lui singurătate.

Când i-a sunat telefonul Damian moțăia pe un fotoliu jerpelit. Era Ozana, hotărâtă să îi facă urări. Nu i-a recunoscut vocea din prima. Într-un final ea s-a recomandat și s-a creat declicul. Și-a revizuit toate deciziile luate până în acel punct și a realizat că a greșit respingând-o toată tinerețea. Scuzele erau de prisos. ,,A venit timpul să mă cauți tu” au fost ultimele cuvinte, înainte să audă tonul strident al telefonului. A plecat în căutarea ei și la capătul țării a găsit doar un mormânt rece.

Acum îl chinuia o singură întrebare. Oare a fost o halucinație?

Pământul de pe mormânt s-a clătinat, din el a ieșit Ozana, plină de răni și având doar toracele. O moartă vie care avea să-l bântuie dincolo de neființă.

Andi Moisescu și divorțul secolului

MBM - KritiQ
-
0
Andi Moisescu și divorțul secolului

Andi Moisescu a divorțat din cauze bizare, de la teorii conspiraționiste la diete vegane și sex interzis între vaccinați și nevaccinați

Într-o Românie care se hrănește zilnic cu știri picante și cancanuri crocante, evenimentul anului a fost, fără îndoială, divorțul lui Andi Moisescu de Olivia Steer. Dar, în stilul tradițional de pamfletar, nu voi alerga după „surse apropiate de cuplu” și nici nu voi aștepta declarații oficiale. Eu am întrebat lumea, am intervievat personaje absurde, am stat de vorbă cu vecini, doctori în domenii inexistente și filosofi de mahala, pentru a afla adevărul adevărat despre motivele divorțului. Rezultatul? O epopee a absurdului, cu Andi Moisescu în rol principal.

La vânătoare de adevăruri

Mă numesc Reporterul Costel Știrbu, zis și „Microfonul Fără Filtru”. Mi-am luat pantofii de investigație și am plecat să aflu de ce Andi Moisescu a zis „adio” verighetei. Am început prin a întreba un trecător, pe numele lui Ghiță Trâmbiță, care părea bine informat:

  •  „Dom’le, eu cred că s-au certat când Olivia i-a spus că Pământul e plat și că verigheta lui e de fapt o antenă 5G care îi scanează gândurile. Ăsta a fost semnalul cosmic că trebuie să se despartă. Andi Moisescu n-a mai suportat interferențele!”

Am notat conștiincios. Interferențe matrimoniale. Motiv valid, deși absurd.

Doctorul pneumolog și sexul conspiraționist

Următorul pas a fost să intru în cabinetul celebrei doctorițe Flavia Groșan, rebotezată de mine Doamna Fluieraș Groșan, specialistă în pneumologie, astrologie și horoscop zilnic. Ea mi-a spus:

  •  „Olivia a venit la mine să întrebe dacă e bine să aibă relații cu un vaccinat. Eu i-am zis că nu, pentru că în timpul actului, microparticulele de grafen intră în fluxul energetic și se schimbă vibrațiile karmice. După ce a auzit asta, a pecat acasă, l-a privit în ochi pe Andi Moisescu și i-a spus: Dragă, eu nu mai bag carne de vaccinat în mine,prin niciuna dintre găuri! Și uite așa s-a încheiat povestea.”

Concluzie medicală: sexul între vaccinați și nevaccinați e contraindicat în manualul fictiv al conspiraționiștilor.

Veganismul erotic

Pentru echilibru, am întrebat-o și pe Marioara Țelină, nutriționistă de balcon și expertă în smoothie-uri dubioase:

  • „Olivia, fiind vegană convinsă, i-a spus lui Andi Moisescu: Nu mai vreau să bag carne în mine, nici măcar pe a ta. Și gata! Cum să reziști la așa ceva? Nici nu mai contează iubirea, când filosofia alimentară devine abstinență erotică.”

Un motiv clar: veganismul dus la extrem poate distruge nu doar frigiderul familiei, ci și patul conjugal.

Declarații conspiraționiste

Aici intră în scenă Profesorul Pătru Nebunel, specialist în teorii alternative. El mi-a spus:

  • „Olivia a început să creadă că Andi Moisescu este dublura lui Elon Musk. Cică stă seara pe acoperiș și trimite sateliți Starlink din balcoane. Andi a încercat să-i explice că el doar prezintă Românii n-au talent, dar ea n-a mai vrut să audă. A zis că televiziunea e, de fapt, o formă de control al maselor prin luminițe care hipnotizează.”

Și uite-așa, o declarație conspiraționistă s-a transformat într-o dramă conjugală.

Interviu cu vecinii

Vecinul de la trei, Nelu Zgomot-Mut, a dat verdictul:

  • „Eu i-am auzit certându-se pe tema asta. Olivia striga că vaccinul transformă oamenii în reptilieni, iar Andi zicea că reptilienii măcar știu să gătească. Acolo s-a rupt totul. Eu, ca vecin, confirm: ăsta a fost momentul când Andi Moisescu și-a împachetat verigheta.”

Intru în transă

După atâtea declarații, am simțit nevoia să fac o meditație. Mi s-a arătat în vis însuși Spiritul lui Nostradamus (rebotezat „Nostradamusu’ din Pantelimon”), care mi-a șoptit:

  • „Divorțul lui Andi Moisescu e scris în stele. Motivul? O eclipsă parțială de cuplu, generată de alinierea planetelor Marte, Venus și… Antena 1. Nu putea rezista această combinație cosmică!”

Vasăzică…

Așadar, până acum avem: interferențe 5G, sex contraindicat între vaccinați și nevaccinați, veganism erotic, conspirații cu Starlink și eclipse conjugale. Orice alt cuplu s-ar fi despărțit mai devreme. Andi Moisescu, în schimb, a rezistat eroic până la data magică de 18 mai 2024, când verigheta a dispărut definitiv.

Galeria personajelor absurde

  • Ghiță Trâmbiță – trecător convins că Pământul e plat.
  • Doamna Fluieraș Groșan – pneumolog de horoscop.
  • Marioara Țelină – nutriționistă vegană de balcon.
  • Profesorul Pătru Nebunel – specialist în conspirații cosmice.
  • Nelu Zgomot – vecinul cu urechea lipită de perete.
  • Nostradamusu’ din Pantelimon – profet de scară bloc.

Toți aceștia au pus câte o cărămidă în explicarea divorțului.

Revenind

După 200 de pagini de notițe, după 17 cafele și trei semne de întrebare, am ajuns la concluzia că divorțul lui Andi Moisescu e mai mult decât un fapt divers: e o alegorie națională despre cum conspirațiile, dietele și rețelele sociale pot strica până și cea mai trainică verighetă.

Epilog

Și, dragă cititorule, dacă vreodată te întrebi de ce s-a destrămat un cuplu celebru, nu uita: poate n-a fost din cauza banilor, nici a infidelității, ci a faptului că unul dintre ei nu mai voia „carne în el”, în timp ce celălalt insista să creadă în sateliții Starlink. Asta e lecția pe care Andi Moisescu ne-o lasă ca testament conjugal.

NOTĂ IMPORTANTĂ

Acest articol este un pamflet satiric și ficțional, fără legătură cu realitatea. Niciunul dintre personajele menționate (inclusiv Andi Moisescu) nu a făcut vreodată astfel de declarații. Totul e scris pentru umor și divertisment.

La psiholog

Melnic Amalia
-
0
La psiholog

Ce vă aduce aici?

– Azi taxiul…

– Dar ce vă supără?

– Lumea. E rea…

– Nu m-ați înțeles. De ce anume suferiți?

– Depresie, anxietate și durere cronică în cot…

– Am notat. Nu vă panicați. Găsim soluții.

– Le aștept cu sufletul la gură, dragă doamnă…

– Ați încercat să vă zâmbiți în oglindă?

– Chiar azi-dimineață. Prima oară.

– Și?

– S-a spart.

– Trebuie să vedem partea bună!

– Care-o fi…?

– Să fim pozitivi!

– Seropozitivi sau…?

– Viața e frumoasă!

– Cu mine mereu e demachiată…

– Nu vă gândiți la probleme!

– Ei, aș! Dar la ce?

– Priviți copacii! Mirosiți o floare!

– Mai bine miros zeamă de varză, îmi face poftă de sarmale.

– Gustați o amandină!

– Mersi, am diabet!

– Dom’le! Deci nu o scot la capăt cu dumneata. Sunteți prea negativist!

– Bă, femeie! Viața mea e distrusă, sănătatea praf. Am pierdut tot ce-am avut și nu mai am nici bani! Și te plătesc pe tine! Să-mi spui să miros flori!

Mersi!

– Pentru nimic!

– Într-adevăr!

Hipnoza

Melnic Amalia
-
0
Hipnoza

Dragonul, un tip care vorbea ambiguu, uneori își ferea privirea, însă atunci când o muta în ochii ei, întreaga ei ființă se cutremura, căci îl iubea mult, încă din adolescență. Era materializarea unui ideal pentru ea. Matildei îi era aproape imposibil să gândească atunci când era în preajma lui, dar când reușea capul îi era inundat de imaginea lui. În sinea ei ținea vagi prelegeri despre iubire:

,,Noi, oamenii mari, ne jucăm chiar și acum, uneori fără să știm. Ne jucăm pueril când iubim.

Ne numărăm unii pe alții și alegem câțiva din lumea toată. Fără sa realizez, te-am ales pe tine sau tu m-ai ales primul. Cine mai știe? Și în loc să te dau afară la numărătoare, te-am chemat la mine în suflet. Și ai strălucit. De atunci, te chem neîncetat, iubire, te număr dintre oameni. Căci, îmi este clar că ești inegalabil.”

El, Dragonul, stătea acum drept, cu statură arogantă în picioare în fața ei.

– Ce vrei să facem acum? Întrebă ea. Hai să ne jucăm de-a hipnoza, vrei?

– Nu știu, răspunse el ușor intrigat. Nu am mai încercat niciodată până acum.

– Am să te-nvăț eu, se oferi ea. Am să te-nvăț să mă duci spre alte lumi. Să sapi cât mai adânc în mintea mea, în subconștientul meu.

– Bine… hai să încercăm. Cum se procedează?

Ea zâmbi în sinea ei, iubirea ei îi oferea atenție, în sfârșit. Se vor juca de-a Freud, asta e de bine. Apoi Matilda se întinse pe-o saltea plină cu aer, moale și se relaxă. Ea urma să îl învețe pe maestru cum să se joace împreună. Își dădu jos ceasul de la gât și i-l puse pe mână.

– Uite, dai drumul la o melodie relaxantă, pui ceasul în fața ochilor mei și îmi spui să îi urmăresc mișcările, apoi numeri descrescător de la 20, apoi creezi un scenariu și mă ghidezi cu vocea prin el.

El luă ceasul și începu să îl penduleze în fața ochilor ei.

– E prea rapid! Nu îl pot urmări!

Dragonul încetini ritmul.

– Așa, numără acum…

– 20,19,18…3,2,1. Acum ești sub puterea cuvântului meu, spuse el. Te afli într-un glob de cristal ca cel pe care îl aveam când eram mici, de îl clăinai și fulgi de zăpadă dansau în el.

Ea văzu globul de cristal, văzu o pădure în interiorul lui. Intră rapid în starea de vis cu ochii deschiși.

– Vezi munții? Vezi pădurea? Întrebă calm Dragonul.

– Da.

– Mergi pe o cărare prin pădure.

Ea deja simți pietrele reci și umezi sub picioare, era desculță

– Coboară pe potecă, alunecă în mintea ta.

Și Matilda coborâ.

– Acum ce vezi? Întrebă el.

– Văd un munte cât Everestul, nu îl pot cuprinde cu privirea.

– Urcă pe el, spuse Dragonul.

Apucă cu mâinile rădăcinile copacilor pe care le vedea cu ochii minții și începu să urce, era un drum abrupt, anevoios.

Și urcă, urcă, urcă… avea picioarele rănite, însângerate, dar nu se lăsa.

– Ce vezi în vârf?

– O ușă

– Deschide-o

Și ea a deschis-o, iar dincolo de ea era o lumină albă, vie, care a orbit-o, a învăluit-o

– Acum că ești hipnotizată pe de-a-ntregul, spune-mi ce vezi.

– Văd un lac limpede. Văd un lac neliniștit și pe acest lac se află un coș, iar înăuntru, un copil în vârstă de o lună. Copilul sunt eu, m-au abandonat părinții.

Plutesc pe apă și nu știu încotro merg, sunt la mila lumii, la mila lacului și el mă poartă duios și nu mă răstoarnă. Am ajuns pe o insulă, e una pustie, am să-mi petrec copilăria aici. Dumnezeu îmi va da semințe și eu le voi planta.

Matilda povesti mai departe:

Și am crescut, nehrănită de nimeni, doar cu apa din lac. Am crescut singură, fără părinți, iar din semințe mi-am plantat o pădure. Stejari falnici, cu miros proaspăt, cu licheni pe ei. Ciuperci crescură printre copaci. O pădure minunată, cum nu s-a mai văzut, poate doar în Eden. Și trecură anii, iar eu mă simțeam singură în pădure, chiar dacă îmi iubeam pădurea și pădurea mă iubea.

Dar din toată pădurea, cea mai dragă îmi era o ciupercă, una roșie cu picățele albe, ca cele din desenele din cărțile pentru copii. Aveam 15 ani și am cules ciuperca, am rupt-o din locul ei și am strâns-o la piept. Rădăcinile ciupercii s-au înfipt în pieptul meu, în stern, îmi căutau inima și cu timpul, cu anii, rădăcinile s-au îngropat în inima mea și au crescut, fiind conceput un bărbat(Dragonul).

Un bărbat care era frumos, brunet, cu plete, cu ochii negri și genele drepte, cel mai frumos bărbat și singurul pe care l-am văzut vreodată și m-am îndrăgostit imediat. Și ne-am iubit vreun an-doi, apoi el a decis să plece în lumea mare, să se maturizeze, s-a plictisit de mine, mă știa de dinainte să se nască. Să cunoască și alte fete, altele mai bune, poate, căci ea nu îl mai interesa.

Murmura, din când în când doar pentru sine:

,,Zambilele își descleștează genele,

în murmurul primăvăratic te simt aproape

Te aștept din iarnă, zăpezile s-au spălat

m-am dezghețat în timp și am uitat de mine,

Dar pe tine nu te uit și-ți văd chipul în vis

încerc să-l prind cu mâna,

înainte de prima rază,

nălucile toate mi te-au interzis

și poteca lină, strigă după pasul tău

și strig și eu, te vreau acum,

dar tu ce-ai vrea…

Aștepți să mor?”

Era bătrână acum, de dorul lui se sufoca și îmbătrâni.

Era acum cu părul alb și fața zbârcită de riduri și îl aștepta, îl tot aștepta și se ruga la Dumnezeu ca el să se întoarcă, să îl mai vadă o dată înainte de moarte. Până când…. într-o noapte pe cer îi apăru o stea pe care nu o mai văzuse până atunci. Știa că e el, doar crescuse din inima ei, era parte din ea. Și îl chemă:

-Hai, vino la mine. Știu că tu ești, te recunosc, te simt, din mine ai crescut. Vino înapoi!

Și el se coborî, era încă tânăr, umblase prin lume, dar tot frumos era cu părul încă negru

– Și… acum ce-o să facem? Întrebă ea.

Sub picioarele ei crăpă pământul, se deschise o groapă.

– Ia-mă în brațe sau aruncă-mă, căci fără tine am să mor dacă ai să pleci iar.

El o prinse în brațe deasupra surpării. Și apoi îi decise soarta.

O aruncă în groapă. Pământul o înghiți.

 

1...345...30Pagina 4 din 30

Sunt Marian. N-am răspunsuri, dar am glume. KritiQ e blogul meu - ironic, amar, uneori chiar amuzant.

KritiQ

TENDINTE

CATEGORII

Toate drepturile rezervate © MBM- KritiQ by BITMADRID