BORfași legionari în acțiune! Catedrala devine scenă pentru nostalgici, iar BOR jonglează între liturghie și propagandă legionară
În lumea BORfașilor legionari
În Catedrala Mântuirii Neamului Prost, loc care ar trebui să fie un sanctuar al liniștii și al reflecției, niște BORfași legionari s-au apucat să facă ceea ce știu ei mai bine, propagandă legionară. Dar cine a spus că liniștea trebuie respectată când ai coruri de copii care, cu inocența lor aproape angelică, sunt puși să cânte versuri scrise de Radu Gyr, un propagandist al Mișcării Legionare?
Să ne înțelegem: nu e farsă, nici vis urât de luni seara. Este realitate pură. Și, ca orice realitate care te lasă cu un gust amar, merită să fie analizată, ridiculizată și comentată până la ultima notă muzicală. Într-un fel, acești BORfași legionari reprezintă sinteza perfectă a paradoxului românesc: sacru și grotesc, liturghie și propagandă, copii și nostalgie fascistă.
Să începem așadar cu tabloul complet al evenimentului, ca să înțelegem exact cât de mult au fost implicați acești BORfași legionari în arhitectura unei adevărate piese de teatru absurd.
Concertul de nostalgie
Imaginează-ți scena: Catedrala Mântuirii Neamului Prost, dimineață, un cor de copii cântă imnuri legionare, la îndemnul și sub supravegherea unor Borfași legionari. Tare sau ce?
Publicul select? Oficialii statului, militari cu medalii care strălucesc mai mult decât moralitatea evenimentului, membri ai familiei regale și, probabil, câteva fantome ale istoriei care s-au trezit din somnul veșnic pentru a-și revendica aplauzele. Totul în numele unui „eveniment cultural” pompos numit Ziua Clerului Militar.
Și ce e fascinant la această combinație? Nimeni nu pare să observe ironia tragică: BOR, instituția care predică iubirea față de aproapele nostru și compasiunea, oferă teatru pentru nostalgici de extremă dreapta, cântând imuri de slavă unor criminali. Și, totuși, în acel moment, nimeni nu strigă „Stop!”. Toți tac și aplaudă. Dacă nici asta nu este prostie crasă, atunci ce este?
Cine este Radu Gyr?
Ah, Radu Gyr! Numele lui ar trebui să declanșeze alarme morale și istorice, dar în lumea acestor BORfași legionari, este un fel de Mozart al nostalgiei fasciste. Poet, propagandist, deținut politic, toate acestea devin detalii decorative când corul începe să cânte versurile sale.
Să nu ne înțelegem greșit: versurile lui pot fi impresionante dacă le scoatem din contextul ideologic. Dar aici, în Catedrală, contextul face toată diferența. Copiii cântă cu inocența lor, iar mesajul răsună ca un ecou întunecat al unui trecut pe care societatea românească a încercat să-l lase să zacă în istorie, să-l facă uitat.
Și cum să nu te minunezi de capacitatea acestor BORfași legionari de a transforma un poet controversat într-un star al evenimentului cultural-religios? Este nevoie de un talent special să faci asta, un talent pe care BOR pare să-l stăpânească fără efort.
Din nou, repet: asta nu e ficțiune. Într-o Românie normală, un astfel de eveniment ar fi catalogat drept scandaloas. Dar în lumea acestor BORfași legionari, totul devine normal, aproape ritualic, ei nefiind la prima lor abatere de acest gen.
Reacțiile opiniei publice
Reacțiile nu au întârziat să apară. Lideri politici, istorici și simpli cetățeni au condamnat evenimentul, dar tonul lor a fost estompat de solemnitatea oficială. Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel, a cerut autosesizarea instituțiilor abilitate. Vasile Bănescu (fost slobozitor de vorbe al BOR) a spus că „evenimentul face rău Bisericii”.
Și totuși, în timp ce oamenii vorbesc și scriu, niște BORfași legionari continuă să câștige teren. Nu pe stradă, nu în manualele de istorie, ci exact acolo unde lumea nu s-ar aștepta: în Catedrală. Acolo unde ar trebui să fie comemorate victimele, BORfașii slăvesc criminalii. Ironia supremă este că niște BORfași legionari devin simbolul unei instituții care ar trebui să fie gardianul moral al societății. În loc să prevină repetarea crimelor făcute de legionari, instituția pare că validează și propagă idei legionare.
Analiza morală și teologică
Să analizăm puțin partea morală și teologică, adică exact ceea ce se ignoră în fervoarea festivă a evenimentului. Biserica predică iubirea aproapelui, compasiunea, iertarea. Și, totuși, permite ca un mesaj asociat unei ideologii extremiste să fie transmis cu zâmbet pe fața copiilor. Asta nu este doar o gafă, este un act deliberat al unor BORfași legionari, și nu e un eveniment singular, a mai fost, de pildă, incidentul de la Mănăstirea Petru Vodă, unde măicuțele îi cântau lui Justin Stârvu ,,Sfântă tinerețe legionară”.
Ce se întâmplă aici? Biserica jonglează cu trecutul și prezentul într-un mod care te face să râzi nervos sau să plângi. Versurile lui Gyr, scoase din context, sunt prezentate ca opere de artă, dar în realitate transmit nostalgia unui trecut criminal. Și cine sunt responsabili? Cei care au permis și orchestrat acest spectacol, acei BORfași legionari fără urmă de rușine.
BOR a spus că versurile aparțin unor măicuțe de la Mănastirea Diaconești, nu lui Radu Gyr și cu asta a încercat să pună batista pe țambal. Dar adevărata problemă este reprezentată de promovarea și normalizarea filetismului, ceea ce este mult mai grav.
În final, ce ne rămâne?
Atât timp cât instituțiile statului sunt în cârdășie cu acești BORfași legionari, din moment ce nu se sesizează și nu pedepsesc conform legii ceea ce statul român condamnă oficial – propaganda legionară -, BORfașii vor continua să instige la ură și la dezbinarea societății. Nouă nu ne rămâne decăt râsul amar, ironia, capacitatea de a vedea absurdul și de a-i zice pe nume. Acești BORfași legionari nu au produs doar un incident izolat, ci persistă în astfel de practici, ei sunt simbolul unei instituții care a pierdut busola morală și istorică.
Catedrala Națională, scena acestui spectacol, devine un loc unde trecutul toxic se împletește cu prezentul religios, iar spectatorii rămân fie uimiți, fie amuzați, fie revoltați, iar cei mai proști dintre ei devin neolegionari. Și totuși, nimeni nu poate nega geniul absurd al evenimentului: au transformat nostalgia extremismului într-un spectacol religios, cu acești BORfași legionari în prim-plan.
Așadar, drag cititor, dacă vrei să înțelegi cum sacrul și grotescul pot coexista fără rușine, așteaptă următorul eveniment organizat de acești BORfași legionari. Vei râde, poate vei plânge, dar cu siguranță vei înțelege că singurul lucru sacru care ne-a mai rămas este râsul, este capacitatea de a face haz de necaz, într-un stat în care criminalii istoriei sunt slăviți în Catedrala Mântuirii Neamului Prost.