Îmi tot intră fraudulos în existență unu, Gelu Duminica, iar ca șpaclu folosește autoplayul de youtube. Da, mi-e atât de lene. Gelu, sociolog de calificare, mediocru de vocație, rom de profesie, e un fel de aviz definitiv de antirasism de și-l acordă singuri membrii unei specii de narcisiști ai societății românești – ,,progresistul de moft”. Pe linia: ,,ascult și aprob pe activistul rom Duminica, ergo, nu sunt rasist/ă ca majoritatea de primitivi ai acestei primitive țări care nu mă merită”. În fine, ăștia măcar au bunul obicei să nu voteze masiv. Deocamdată. Nicio supriză dacă pe superficialul progresist de acum îl vezi georgistul cu ifos cultural de mâine. Gelu ăsta nu zice propriu-zis nasoale – sunt doar banale zicerile lui, ba chiar fiind ele în general adevărate într-un ocean de rahat informațional, i-aș da un șase, să zicem. Păi, cam are dreptate, există prejudecăți șovine puternice antiromi, robia romilor trebuie discutată măcar jumate cât participarea României la Holocaust – și asta oricum, subdiscutată, românii sunt ei cam xenefobi de felul lor dincolo de ,,poporul primitor și pașnic” care ne-au spălat la creier în ceaușism c-am fi, cam misogini și degrabă de muiere caftitori, ba chiar omorâtori, cota de buget pentru mult înjurații asistați sociali e, de fapt, cea mai mică din UE, neoliberalismul e cam de porc etc.
Mai e și cazul rasismului casual, mascat în jovialitate și caterincă sanchi inofensivă de care mă autodenunț -fară autocritică, că sunt nasol. De-ar face ceva, totuși, cu vocea aia unduitoare, catifelată, îmbârligătoare de mă bagă automat în modul paranoic, că sunt pe cale să fiu șmenărit, gen. Ce te faci când dupa ce-ți capturează bunăvoința, vine Gelu și supralicitează cu o cacialma grosieră. Și o repetă insistent, i-am auzit doar eu de trei ori bălăria asta cu șantaj anexat (șantajul fiind: ai o problemă cu ea, ești rasist), iar bălăria e pe cale să devină consacrată ca fapt istoric , deși nu e, e o porcărie. Cică expresia ,,s-a înecat că țiganul la mal” ar veni de la un mizanscen sadic la care erau supuși robii romi gășiti cu oareșce vină. Gagiii, perfizi și ticăloși cum îi știm și suntem -asumă-ți rasismul structural gagiule rasist nemernic!-, se făceau că sunt dispuși să șteargă vina, în alte variante că îi dau slobozenie romului în belea. Cu o condiție. El să ajungă pe celălalt mal al unei ape. Legat la picioare. Ei bine, când să atingă malul izbăvitor, cică gagiii trăgeau de frânghie, iar robul deja epuizat se îneca. Pe fundal, hăhăieli batjocoritoare.
Înfiorător! Atâta doar că: Sursele lui Gelu: has me pele, gadjo! Existau torturi urmate, eventual de execuție, mai rele, mai lungi ca durată. Per total asta, admițând în mod aberant c-ar fi reală, e cam pistol cu apă într-o antologie a ororii pe subiect. Gelu șmenaru’ profită de o expresie aflată în mare uz și-o schilodește s-o potrivească pe un scenariu care crede el că din cauză că ar fi tragic, nu poate să fie și tembel și implauzibil la blană. Mizează, corect și parșiv pe un efect de surpriză/epifanie asupra guguștiucului care și-a suspendat orice gândire critică de obsedat ce e de necesitatea absoluta să nu fie (luat de) rasist. Tot scenariul ăsta pare un mare deranj logistic, iar teatralismul implicat e al dracului de implauzibil, măcar că implică prea mult efort, iar gagiii sunt pe lene. Te duci până la mama dracu la râu, aduci și ditai șatra să asiste și să se înfioare. Cum dracu înota ăla legat de picioare să ajungă totuși aproape pe malul ăl’lalt? Era cineva atât de naiv să creadă că, chiar îi dă drumul, unde rahat era efectul macabru surpriză când era tras înapoi care ar fi fost tot amuzamentul al ălora de trăgeau de frânghie? Genul ăsta de execuție-divertisment nu apare nicăieri altundeva, istorie, literatură, s-a întâmplat doar în scăfârlia lui Gelu. Știai, băi Gelu, că vecinii bulgari au expresia ,,Vlașițe nakrai Dunava se daviat?” Adică ,,Vlahii se îneacă la malul Dunării” Cum o joci p-asta?, cum ar zice Marian Benone Mihai, că-i place asta cu jucatul, nushdece, dar e treaba lui. Românul, ciorditor și fomist cum îl știm, traversează malul, dă iama în grădinile de zarzavat bulgaresti, că s-a saturat de mămăligă, vrea și el o salata bio, o diversificare ceva – e prins în flagrant cu sacul de castraveți și gogoșari în spinare de gospodarii bulgari. E pus să străbată Dunărea înot cu promisiunea falsă că îi dau drumul – om fi noi hoți, dar și bulgăreții ăștia sunt perverși, mama lor…-, dar când să ajungă al nostru la mal, trag de o frânghie de 750 m în medie pe cursul româno-bulgar al Dunării, iar mamalicichi se îneacă? Ceva jenant de genul ăsta?
Mic îndreptar hermeneutic
In fapt, expresia e cu unul care se îneacă aproape de mal la apă mică de calamitate ce e, nu e nicio traversare nefinalizată acolo. E despre incompetență absolută. Etnicizarea e cu tentă derogatorie, e folosit termenul țigan ca insultă suplimentară. A fost resemantizată pe fond de tembelism național să însemne sarcina nefinalizată de foarte puțin – rahat asta chiar se poate întâmpla unora chiar buni la ce fac- și oricât ar vrea s-o lege Gelu de asuprirea romilor, e doar despre părerea proastă – OK, zi-i rasism- a unei mari parți a populației românești despre etnia romă. Sau a bulgarilor despre români. Care români au și ei niște stereotipuri cu bulgarii. C-așa-i în zonă, p-acilea, nu ești de-al meu, ți-o trag cât, dacă pot. Minciuni pioase care manipulează în direcția corectă? Nu, Gelu, mulțumesc! Rămân rasist.