Cine e Iuda, când Gigi Becali și George Simion își dispută rolul de Mesia al poporului și transformă politica într-o parodie de credință
La început a fost like-ul
Cine e Iuda? O întrebare simplă, dar imposibil de răspuns în era TikTok și Facebook, unde predicile suveraniste vin cu efecte speciale, emoji-uri patriotice și live-uri interminabile. Acolo unde lumina credinței e filtrată printr-un ring light chinezesc, iar învierea poporului vine cu hashtag și parteneriate de imagine.
Gigi Becali intră în scenă cu aerul unui Mesia financiar: predică despre moralitate, binecuvântează și dă cu bâta de la tribună înspre toți cei care nu îl aplaudă. Portofelul lui strigă mai tare decât glasul domnului de la amvon.
George Simion e profetul TikTok-ului: profetul patriei, cel ce poartă ie ca pe un steag și vorbește despre suveranitate, cu aerul unui om care a citit un manual de istorie din clasa a patra și a rămas impresionat, patriotism livrat la pachet cu selfie-uri oportuniste. Dacă se schimbă trendul public, schimbă și poziția mai rapid decât o curvă-n tractir.
Și între ei, poporul — mereu flămând de salvatori, mereu dornic să afle: Cine e Iuda?
Gigi Becali – Apostolul oportunismului și al luxului umil
George Becali nu e un om. E o legendă, între o rugăciune și o campanie electorală.
Vorbește cu Dumnezeu la telefon, primește mesaje prin serviciul de SMS-uri divin și face conferințe de presă în care citatele biblice se amestecă cu glume de galerie.
El nu e Iuda, desigur — el e garantul moralității, cavalerul dreptății, patronul oficial al Raiului cu acces VIP.
Dar, cum orice mesia local are nevoie de un dușman, îl găsește rapid în George SIEmion, „apostolul poporului” care i-a furat lumina reflectoarelor.
Așa începe războiul sfânt: două Evanghelii rivale și o singură țară confuză, între like și amin.
„Cine e Iuda?”, întreabă Gigi Beecali, uitând că răstignirea se face doar o dată, dar circul electoral e în fiecare duminică.
Când GS îl contrazice, GB îl etichetează elegant ca „Iuda”. Disonanța cognitivă? Specialitatea lui: își schimbă opinia mai des decât un influencer filtrele pe Instagram.
Cine e Iuda? În universul lui Gigi, Iuda e cel care nu îl laudă sau nu-l pupă-n cur.
George Semiom – Un căcat oportunist
Georgică SIEmion ridică teatrul duplicitar la rang de artă. Vorbește despre verticalitate, dar dacă apare o oportunitate de selfie sau o televiziune prietenoasă, uită instant toate principiile.
Dublul standard e religia lui personală: ceea ce pentru alții e trădare, pentru el e patriotism. Își schimbă poziția mai repede decât temperatura apei din caloriferele românilor și se întreabă teatral: Cine e Iuda? Răspunsul oficial: cel care nu îl aplaudă destul de entuziast.
Dublul standard și disonanța cognitivă – sport național
România nu e doar patria lui „merge și așa”, e și patria dublului standard. GB și GS sunt medaliați olimpici.
GB condamnă azi, laudă mâine, iar GS predică verticalitatea public, dar în culise negociază oportunitățile.
Cine e Iuda? Cel care vede incoerența și crede că cineva mai ține cont de principii.
Sugeranistul de rând – între icoană și televizor
Cine e Iuda pentru votantul de rând?
Depinde la ce oră se difuzează știrile.
Dimineața, Iuda e Bruxelles-ul.
La prânz, Iuda e vecinul care și-a luat Dacia hibrid.
Seara, Iuda e oricine nu crede că patria se poate apăra cu like-uri și cruci închinate la televizor.
Sugeranistul român modern e o combinație de dac liber și comentator Facebook.
Crede că știe totul despre geopolitică, dar își ia informațiile de la un live transmis de un telefon cu ecran crăpat.
El nu trădează, el doar comentează: „Țara asta e vândută!” — scris de pe un iPhone făcut în China, în timp ce-și așteaptă pensia de la Uniunea Europeană.
Predica de pe algoritm
„Cine e Iuda?” devine trending topic.
Gigi face o conferință cu titlul „Adevărul despre trădare” și invită preoți, influenceri și un moderator care pare pierdut între Rai și rating.
GS răspunde cu un live în care vorbește despre iubirea de țară, dar sunetul e prost și internetul cade fix la momentul revelației.
Poporul, spectator profesionist, comentează:
„Amândoi au dreptate, dar eu aș vota cu al treilea, dacă apare.”
Așa se naște un nou mit: Iuda e algoritmul, cel care decide ce mântuire primește mai multe reacții.
Cine e Iuda în politică: toți și niciunul
În politica românească, Iuda nu e o persoană, e o funcție.
E rotația normală a trădării, ca anotimpurile.
Cine e Iuda azi? GS, pentru că l-a supărat pe GB.
Cine e Iuda mâine? GB, pentru că a spus prea multe.
Cine e Iuda poimâine? Poporul, pentru că a votat prost.
Și tot așa, într-o horă biblică a incoerenței, fiecare se răstignește singur în propria aroganță.
Evanghelia după Like
Cine e Iuda? E cel care dă „dislike”.
Într-o lume unde mântuirea vine în format video și credința se măsoară în engagement, Iuda e doar utilizatorul care a sărit reclama de pe YouTube.
GB și GS nu se luptă pentru adevăr, ci pentru timp de vizionare.
Într-un colț, GB predică: „Dumnezeu mi-a spus că el e trădătorul!”
În celălalt, GS ripostează: „Eu am vorbit cu patria, și patria e de partea mea!”
Și între ei, poporul zapează.
Adevărata trădare e că nimeni nu mai are răbdare să asculte.
Școala ipocriziei – lecția de astăzi
GB predă cum să îți schimbi poziția instant, în funcție de cum bate vântul opiniei publice. GS predă arta dublului standard: „Spune ce vrei să audă lumea, dar fă exact ce vrei tu.”
Elevii? Votanții suveraniști, care râd, plâng și notează strategiile de supraviețuire: cum să te prefaci că îi urăști pe ceilalți candidați, dar să îi votezi pe ei.
Cine e Iuda? Cel care deschide ochii și realizează că a fost mințit de la primul discurs.
Cine e Iuda în epoca influencerului mântuitor
Nu mai avem nevoie de preoți, ci de content manageri ai divinității.
Fiecare politician e propriul profet, fiecare vlog e o catedrală digitală.
GB invită tembeliziunile și predică din palat sau din altar, GS își face live din piața centrală.
Ambii promit că vor salva națiunea, dar doar dacă se atinge targetul de vizualizări.
Cine e Iuda? Poate cel care nu dă share.
Poate cel care încă mai crede că patriotismul se face la urne, nu în comentarii.
Sau poate… cel care a înțeles că totul e doar un reality-show cu sfinți de carton.
Teatrul mitingurilor
Imaginează-ți un stadion: GB predică, GS face selfie-uri, iar publicul aplaudă frenetic. Muzica de fundal? Anthem-uri patriotice remixate cu jingle-uri de reclame la produse de lux.
Ironia supremă: GB îl acuză pe GS că e trădător, iar GS îl acuză pe GB că vinde iluzii. Spectatorii își dau ochii peste cap.
Cine e Iuda? Oricine își mai păstrează mintea întreagă.
Confuzia ideologică – festivalul contradicțiilor
GB azi e împotriva taxelor, mâine susține impozite speciale pentru că „e patriotic să plătești”. GS azi e pro-justiție, mâine pro-amnistie, pentru că „poporul vrea”.
Gluma supremă? La final, nimeni nu mai știe cine, ce crede.
GB servește la masă moralitatea cu o linguriță de ipocrizie și un pahar de oportunism. GS, elegant, servește principii în farfurii de aur și le abandonează discret în bucătărie pentru un ziar favorabil.
Spectatorul: „Dar cine e Iuda aici?”
Răspunsul amar: ești tu, dacă încă mai speri că vreunul va ține cont de ceea ce spune.
Trădarea ca sport național
Românul nu urăște trădarea, o admiră.
E singura formă de succes accesibilă oricui.
De la fotbal la politică, de la biserică la talk-show, totul e o competiție de cine trădează mai eficient.
GB și GS nu sunt excepții, sunt campioni olimpici la „trădare”.
Și în timp ce se luptă cine să fie Iuda, națiunea îi aplaudă.
Pentru că, în secret, fiecare și-ar dori să fie în locul lor: în centrul atenției, cu microfon, cu public, cu scandal.
Aprostcalipsa votantului
La fiecare dintre alegeri, votantul sugeranist intră într-o stare religioasă: îl adoră pe GB, îl admiră pe GS, apoi invers, în funcție de sondaje și de ultimele declarații scandaloase.
Cine e Iuda? E sugeranistul care crede că aplică rațiunea, dar cade pradă emoției colective.
Apostolii selfie-ului și ai dublului standard
GB și GS au transformat politica într-un reality-show național. GB apare cu Biblia într-o mână și telefonul în cealaltă: „Să vă arăt cum se face moralitate cu profit!”. GS încheie contracte, promițând case la 35000 de euro, apoi spune că totul a fost o strategie de marketing.
Cine e Iuda? Cel care încă mai crede că principiile lor sunt fixe.
Epilog: Amen și like
În final, întrebarea rămâne: Cine e Iuda?
E GB când predică moralitatea cu buzunarul plin?
E GS când schimbă poziția pentru un selfie viral?
Sau suntem noi, spectatorii, care continuăm să urmărim circul, fără să învățăm nimic?
Marele spectacol continuă. GB și GS zâmbesc, votează, schimbă opinii, fac glume, se acuză reciproc. Iar noi râdem, plângem, aplaudăm și totuși ne întrebăm: Cine e Iuda?