O dimineață banală. Stăteam sprijinindu-mi partea stângă a feței în palma mâinii de pe aceeași parte. Am încercat și invers, dar s-a dovedit a fi incomod. Cu coatele pe bar, îl ascultam absent pe ultimul client care mai reușea să îngâne ceva coerent. Din când în când, îl mai aprobam, iar el continua. E client fidel. Până nu de mult, obișnuia să facă pianul nostru să cânte, real talent, orb din naștere, ducea un trai mizer, până acum, când pare că are un card nelimitat. Zicea că le cântă unora, un club, o sectă, ceva secret.