Unii visează la autostrăzi, alții la uleiuri esențiale
Compania Națională de Investiții a decis că România nu miroase suficient de bine. Iar pentru a corecta această deficiență strategică, a cheltuit peste 66.000 de euro ca să-și parfumeze propriul sediu. Nu știm exact cu ce — poate cu note fine de „investiții ratate” și accente subtile de „birocrație persistentă” — dar surse din teren spun că aroma persistă mai bine decât unele proiecte ale instituției.
Într-o țară în care reparațiile la spitale pot aștepta, CNI a decis că prioritatea e… ,,să miroasă frumos.”
Să nu fim totuși răi: CNI are gust. Nu s-a mulțumit cu o simplă aerisire de bun-simț sau cu un spray de duzină din supermarket, ci a optat pentru o companie care parfumează hoteluri de cinci stele, cazinouri și cluburi exclusiviste. Asta da viziune! Într-un stat unde toaletele din școli n-au nici măcar apă, e reconfortant să știm că măcar sediul CNI miroase a „succes european cu aromă de mușcată”.
Justificarea oficială? Achiziția directă, deci totul perfect legal. În fond, și hoțul cinstit fură doar cât i se permite prin lege. Iar CNI explică elegant că „a închiriat” sistemul de parfumare, pentru că achiziția ar fi costat mai mult. Firește! E mai ieftin să plătești lunar pentru luxul altora, decât să deții propriul tău lux. Un model de afacere pe care ar trebui să-l predea la Facultatea de Finanțe: „Economisirea prin închirierea mirosului”.
E drept, poate s-au gândit că mirosul frumos crește randamentul angajaților. De ce să ridici clădiri, când poți ridica moralul? Căci nimic nu spune „eficiență instituțională” mai bine decât un nor de parfum scump care plutește peste rapoarte neterminate. Se pare că investițiile publice nu se mai simt, se miros.
Unii cârcotași ar zice că 66.000 de euro ar fi putut merge spre un teren de sport, o școală sau măcar un drum comunal. Dar poate greșesc: e clar că CNI lucrează la un alt nivel. Poate ne pregătește pentru o nouă direcție strategică — infrastructura olfactivă națională. Autostrada mirosurilor, de la Sibiu până la Botoșani. Un proiect care ar pune România pe hartă: harta aromelor guvernamentale.
Iar vestea și mai bună e că intenționează să aloce și alți bani pentru parfum. Într-o țară unde investițiile miros de obicei a praf și neputință, e reconfortant să descoperim că, măcar o dată, chiar miroase a ceva.
Ştirea a trezit şi reacţiile internauţilor. Iată câteva dintre acestea:
- „România miroase bine. A costat doar 66.000 de euro.” — titlu de presă sau reclamă la deodorant bugetar?
- Asta da aer de investiție! În sfârșit, CNI construiește ceva ce nu se vede, dar se simte în buzunarul nostru.
- Cei 66.000 de euro sunt doar pentru parfum. Pentru odorizantul moral, probabil trebuie o rectificare bugetară.
- Dacă tot e Compania Națională de Investiții, era logic să investească în ceva volatil.
- Nu avem autostrăzi, dar avem Eau de Stat Român. Persistă 4 ani, exact cât un mandat.
- Când am zis că România pute, n-am crezut că soluția va fi aromaterapia instituțională.
- Propun ca următorul proiect să fie: „Bani publici cu miros de asfalt proaspăt”. Poate atunci fac și drumuri.
- Au parfumat sediul ca să nu se mai simtă izul de incompetență. Degeaba, tot transpiră pe la conferințe.
- Păi normal că au nevoie de parfum. Dacă bagi capul într-un buget de stat, e bine să ai ceva care te ține pe picioare.
- „CNI — luxul de a respira bani publici.” Măcar sunt sinceri: nu construiesc pentru popor, dar respiră pentru el.
- În loc de drumuri și poduri, o să avem ,,Autostrada spre Nirvana olfactivă.” Cu taxă pe miros.
- 66.000 de euro pe parfum? Eu zic să facă și o linie proprie: Eau de Buget, cu note de hârtie, toner și promisiuni expirate.
- Măcar acum știm că statul miroase a ceva. Din păcate, tot nu a responsabilitate.
- Parfumul CNI are o aromă persistentă de „merge și-așa”.
- Poate pun și în sala de ședințe un difuzor cu esență de „coerență”. Ar fi o premieră națională.
- În sfârșit, un proiect CNI care nu s-a blocat în faza de miros de șantier.
- 66.000 de euro pentru parfum? Aștept cu interes și serumul de transparență și crema anti-raport de audit.
- România — singura țară unde investițiile nu au miros de beton, ci de lavandă.
Când se va întreba cineva de ce nu avem infrastructură, răspunsul e simplu: pentru că ne-am evaporat bugetul.
Într-un stat normal, drumurile duc undeva. La noi, duc în vapori.