Află de ce sclavul ideilor altora trăiește prost și cum să scapi de lanțurile nevăzute care îți fură libertatea de a gândi
Felicitări, ești (încă) liber!
Dacă citești asta, încă nu ai ajuns sclavul ideilor altora complet. Ai doar o zgardă mentală mai lejeră, cu clopoței de validare socială. Și asta e bine, pentru că încă mai ai șansa să te scuturi de lanțuri, să-ți dai jos uniforma de „da, șefu’!” și să spui cu voce tare: „Îmi pare rău, dar eu gândesc singur, eu gândesc pentru mine!”. Bine, nu o spune prea tare, că se supără vecinii și te raportează la Poliția Bunelor Maniere Intelectuale.
Dar hai să fim serioși: câți dintre noi își trăiesc viața după scenariile scrise de alții? Exact: aproape toți. Restul fie dorm, fie au emigrat în pădure și trăiesc cu veverițele. Problema e că, dacă nu ești atent, ajungi sclavul ideilor altora fără să-ți dai seama, la fel cum ajungi gras fără să-ți dai seama: „Am mâncat doar trei pizza pe zi, nu înțeleg ce s-a întâmplat!”
Cum recunoști că ești sclavul ideilor altora
Primul pas e să te uiți în oglindă. Dacă vezi acolo o față care zice „Ce o să creadă lumea despre mine?”, felicitări! Ai deja lanțurile la gât. Nu lanțuri aurii, nici măcar lanțuri cool, din alea de rapper, ci lanțuri invizibile, mai ieftine decât plasticul, dar mult mai rezistente. Lanțuri forjate în fabricile sociale: școală, job, părinți, prieteni cu opinii, influenceri care-ți spun să bei ceai detox pentru că „funcționează sigur”.
Cum recunoști sclavia asta? Simplu:
Când îți ceri scuze pentru cine ești, fără ca cineva să-ți fi reproșat ceva.
Când îți place ceva, dar zici că nu, ca să nu pari ciudat. (Spoiler: ești deja ciudat, relaxează-te.)
Când îți trăiești viața ca într-un reality show prost, cu scenariu scris de vecina, care știe ea mai bine cum ar trebui să arate fericirea ta.
De ce sclavul ideilor altora e mereu nefericit
Îți place să fii sclavul ideilor altora? Serios? Așa, cu ironia sorții în brațe? Nu-ți ajunge că viața e deja complicată, mai trebuie să trăiești și pe baza manualului altora? Nu te saturi să muncești pentru like-urile lor, pentru aplauzele lor false și pentru zâmbetele lor ipocrite? Dacă da, felicitări, ai câștigat marele premiu: o viață mediocră, fără refund.
Sclavul ideilor altora trăiește într-o realitate unde fericirea e mereu amânată: „O să fiu fericit când mă apreciază șeful, când mă validează prietenii, când mama nu mai face ochii mari la deciziile mele”. Și ghici ce? Niciodată nu vine momentul ăla. Știi de ce? Pentru că lumea e ocupată să fie sclavul altor idei și n-are timp să-ți dea ție validare. Cerc vicios, boss.
Cum scapi de sindromul sclavului ideilor altora
Pasul 1: Acceptă că nu vei fi plăcut de toată lumea. Cei care te plac acum, poate o fac doar pentru că le cânti melodia preferată. Când te oprești, pleacă. Asta-i viața, nu te iubește nimeni fără interes, poate doar câinele tău (și ăla vrea mâncare).
Pasul 2: Permite-ți să greșești. Da, să greșești public, în stil mare. Ce dacă? Dacă ai spart ceva, ai învățat fizică aplicată. Dacă ai pierdut bani, ai învățat economie practică. Dacă ai pierdut o relație, ai câștigat timp liber și spațiu pe Netflix. Greșelile nu te fac prost, ci viu.
Pasul 3: Întreabă-te de fiecare dată: „Fac asta pentru mine sau ca să nu creadă vecina că sunt nebun?” Dacă răspunsul e pentru vecină, ia o pauză și fă invers. Vecina tot o să creadă că ești nebun, dar măcar o faci cu stil.
Ipocriții care vor să-ți testeze valoarea
Vine cineva și-ți zice: „Demonstrează-mi că meriți!” Stai puțin, ce ești tu, circ ambulant? Când cineva îți cere să demonstrezi ceva, ai doar două variante:
1. E incompetent – nu are radarul mental să vadă valoarea ta. Ca și cum ai arăta un tablou lui Homer Simpson și el ți-ar răspunde: „E frumos, da’ unde e berea?”
2. E ipocrit – știe ce poți, dar vrea să te vadă în genunchi, pentru spectacol. În cazul ăsta, cea mai bună reacție e un zâmbet cinic și un „Îmi pare rău, am lăsat trusa de scamatorii acasă”.
Nu uita: cine îți cere dovezi pentru valoarea ta, vrea, de fapt, să te transforme în sclavul ideilor altora. Să-ți bagi mintea în colivie și să sari prin cercurile lor aprinse, ca un cățel la circ. Și ce faci tu? Spui: „Nu, mulțumesc, prefer să dau foc la circ.”
Cum să fii tu însuți fără să devii un clovn social
Să fii tu însuți nu înseamnă să faci scene în supermarket doar pentru că „așa simți”. Nu, nu e nevoie să urli la casieră că ești un spirit liber. Asta e doar prostie cu pretenții. A fi tu înseamnă să știi ce vrei, să ai un sistem de valori pe care nu-l vinzi pe un like, pe un job mai bine plătit sau pe o poză cu filtru pe Instagram.
Și mai înseamnă să-ți alegi greșelile. Pentru că da, greșelile sunt valoroase, dar numai dacă înveți din ele. Dacă repeți aceleași greșeli, deja nu mai e evoluție, e sitcom. Și nu ești nici măcar actor principal, ești figurantul care se împiedică mereu în aceeași treaptă.
Scuipă pe scenariul altora
Dacă e să reții ceva din tot acest roman cinic, e simplu: nu deveni sclavul ideilor altora. Da, e greu, da, o să superi oameni, da, o să pierzi aplauzele. Dar ghici ce? În schimb, câștigi ceva ce niciun like nu-ți poate oferi: libertatea. Libertatea de a râde când vrei, de a plânge când vrei, de a fi tu.
Și dacă cineva vine și-ți cere să-i demonstrezi că ești suficient, trimite-l să-și demonstreze el singur că are și el o viață. Tu o ai deja pe a ta. Și e suficient.
Nu uita: viața e prea scurtă ca să fii sclavul ideilor altora. Învață să râzi, să fii ironic, să fii cinic și să-ți vezi de drum. Restul? Restul sunt doar lanțuri, pe care tu alegi dacă le porți sau le arunci la gunoi.