Descoperă un curs de prostie plin de ironie, sarcasm și umor negru, perfect pentru cei care nu vor să învețe nimic util
Cum mi-a venit ideea genială a unui curs de prostie?
Știi cum e lumea asta modernă? Plină de oameni care-și doresc să fie altceva decât sunt. Dacă ești slab, vrei să fii musculos. Dacă ești musculos, vrei să fii bogat. Dacă ești bogat, vrei să fii spiritual. Dacă ești spiritual, vrei să fii zen. Și dacă ești zen, în secret, vrei doar să-ți cumperi un iaht să te dai mare pe Instagram.
Toți sunt obsedați de transformare, de progres, de „devino cea mai bună versiune a ta”. Există cursuri de toate felurile: cum să devii milionar în șapte pași (spoiler: primul pas e să-i dai banii profesorului), cum să devii „alfa” și să-ți impui masculinitatea toxică la colț de stradă, cum să-ți trezești „femeia interioară” și să dansezi desculță prin rouă, cum să-ți optimizezi respirația, digestia, somnul, chakra, karma și alte organe mai mult sau mai puțin vizibile.
Eu stăteam și mă uitam la avalanșa asta de guriști digitali, fiecare cu microfonul lui lipit de gură și cu slide-uri în PowerPoint pline de cercuri colorate și grafice inventate. Și, sincer, mă gândeam: unde naiba sunt cursurile pentru noi, oamenii simpli, care vrem doar să ne trăim prostia în liniște?
Așa mi-a venit revelația: dacă există cursuri de bogăție, succes, alfa-dominare și putere cosmică, de ce să nu existe și un curs de prostie? Un loc unde să înveți, cu acte-n regulă, cum să fii mai prost decât ești deja, dar într-un mod organizat, sistematic și aproape științific.
Cireașa de pe tort a fost când, într-o seară plictisitoare, am dat peste cartea „M-am hotărât să devin prost”. Am citit-o pe nerăsuflate și, în timp ce mă zgâiam la pagini, îmi dădeam seama că în sfârșit cineva spusese adevărul: a fi prost e o vocație, un act de curaj, o cale de eliberare. Ce să mai, aproape o religie.
Și atunci am zis: „Gata! Eu nu mă mai complic să devin bogat, deștept sau alfa. Eu devin prost cu diplomă! Și nu doar că devin prost, dar îi învăț și pe alții să facă același lucru.”
Am început să-mi iau notițe. Știi cum fac autorii serioși? Își iau agende Moleskine, cu coperți negre și notează acolo idei filosofice. Ei bine, eu am folosit sulul de hârtie igienică, triplu strat, moale și delicat, pentru că simțeam că ideile mele trebuie să fie șterse și aruncate cât mai repede. În fiecare dimineață rupeam o bucată, îmi luam notițele cu mine și îmi „sigilam” inspirația. Nimic nu se potrivea mai bine pentru un curs de prostie.
Și cum să nu fie nevoie de un asemenea curs, când trăim într-o lume în care toată lumea vrea să pară mai deșteaptă decât este? Rețele sociale pline de filozofi de cafenea, oameni care citesc trei citate de pe Facebook și se cred Nietzsche. Influenceri care fac clipuri motivaționale în timp ce mestecă gumă și-ți explică, printre eructații, cum să fii „cea mai bună versiune a ta”. Politicieni care abia își leagă șireturile, dar predică despre economie globală.
Eu zic altceva: hai să recunoaștem prostia ca pe un talent înnăscut! Să o ridicăm la rang de artă! Să o cultivăm, să o exersăm, să o transmitem mai departe, ca pe o moștenire de familie!
Așa că, dragă cititorule (sau viitor student al școlii mele de prostologie aplicată), pregătește-te. Acesta nu este un curs ca toate celelalte. Aici nu vei învăța cum să câștigi bani, cum să cucerești femei, cum să-ți optimizezi mintea și corpul. Aici vei învăța cum să-ți pierzi timpul cu grație, cum să strici conversații cu talent și cum să-ți sabotezi singur existența cu o precizie chirurgicală.
Un curs de prostie nu e despre a ajunge undeva. E despre a rătăci glorios, cu fruntea sus și cu neuronii adormiți. Și, crede-mă, nimic nu e mai eliberator decât să-ți asumi cu toată inima că nu ai nicio șansă să fii „cel mai bun”. Pentru că, în final, cel mai prost dintre toți e și cel mai fericit.
Așa mi-a venit ideea, într-o seară banală, după o carte genială și o viață plină de întâlniri cu oameni care se cred deștepți. Și am zis: „Dacă lumea nu are nevoie de încă un guru al succesului, cu siguranță are nevoie de un guru al prostiei.” Și uite-mă aici, cu manualul pregătit, cu hârtia igienică în mână și cu un zâmbet tâmp pe față, gata să-ți predau prima lecție din primul curs de prostie, lansat prostește, evident.
Introducere în minunatul curs de prostie
Bine ai venit la primul și singurul curs de prostie acreditat de mine însumi, Marian Benone Mihai, expert autodidact în prostologie aplicată. Spre deosebire de ceilalți „antrenori” care-ți vând cursuri de dezvoltare personală, eu îți vând dezvoltare impersonală: șansa unică de a regresa, de a involua, de a te scufunda în adâncurile beznei cognitive.
Dacă alții îți promit lumină, eu îți promit întuneric. Dacă ei te îndeamnă să crești, eu te învăț cum să te micșorezi intelectual. Pentru că, să fim sinceri, a fi prost nu e la îndemâna oricui – prostia e un dar. Darul de a strica orice conversație, de a pune bețe în roate și de a transforma logica într-o glumă ieftină.
Așadar, să ridicăm paharul (sau bidonul de plastic, depinde de buget) și să ne aruncăm cu capul înainte în minunatul curs de prostie.
Ziua întâi – Arta contrazicerii inutile
Primul pas într-un curs adevărat de prostie este să înveți cum să contrazici, orice și oricând, chiar și atunci când ești de acord. Nu contează argumentele, nu contează contextul – contează să spui: „Nu-i adevărat!”.
Exemplu practic:
- Cineva spune: „Astăzi e vineri.”
- Tu răspunzi: „Nu, nu e vineri, e doar o invenție a calendarului. Timpul e relativ. Einstein a zis asta, deci eu am dreptate.”
- Dacă persoana insistă, întrerupe-l. Vorbește peste el. Mai bine, inventează un citat fals: „A zis și Băsescu că timpul e doar o iluzie a bețivilor de pe vapor!”
- Felicitări, tocmai ai absolvit prima lecție din cursul de prostie.
Ziua a doua – Întreruperea ca sport olimpic
Un prost adevărat nu lasă pe nimeni să vorbească. Întreruperea trebuie să fie un reflex, cum e clipitul. Dacă vezi că cineva deschide gura, sari cu replica:
- „Nu, nu, stai, că știu eu ce vrei să zici!”
- „Lasă, că nu mai e nevoie să vorbești, că eu am gândit deja pentru tine.”
- „Oricum n-ai dreptate, deci de ce să irosim oxigenul?”
Ține minte: întreruperea este ca respirația. Dacă te oprești, mori ca prostul care tace. Iar tu nu vrei să fii prostul care tace, ci prostul care face gălăgie.
Ziua a treia – Filosofia bălăriilor
În cursul de prostie, nu contează concluziile. Contează să bați câmpii. Când nu ai argumente, inventează o poveste absurdă și lungă, preferabil cu multe paranteze. Dacă interlocutorul tău așteaptă un răspuns scurt, tu dă-i o epopee care nu duce nicăieri.
Exemplu:
Întrebare: „Ai văzut unde e telecomanda?”
- Răspuns prostesc: „Da, știi că viața e ca o telecomandă, are butoane, dar niciodată nu găsim ceea ce căutăm. Așa e și cu fericirea, o dai pe mute și apoi cauți baterii prin sertare. Apropo, știi că sertarele sunt ca sufletul, pline de nimicuri?”
Bine ai venit în elita prostiei! Acesta este nivelul: „Filosof cu față de șomer”.
Ziua a patra – Folosește cuvinte mari pe care nu le înțelegi
Un pas esențial într-un curs de prostie este să-ți umfli vocabularul cu termeni pseudo-științifici. Cu cât mai ridicoli, cu atât mai bine.
Exemple preferate de proști profesioniști:
- „Sinergia holistică a paradigmei post-moderne ne arată că tu n-ai dreptate.”
- „Epistemologia cuantică a realității demonstrează că pământul e plat.”
- „Eu gândesc cu lobul frontal invers, ceea ce mă face mai deștept decât tine.”
Dacă cineva te prinde cu minciuna, spune că nu ești înțeles pentru că „ei n-au citit aceleași cărți ca și tine”. Evident, nici tu nu le-ai citit, dar ăsta e un detaliu tehnic.
Ziua a cincea – Măreția diplomei din hârtie igienică
La finalul cursului de prostie, fiecare participant trebuie să-și confecționeze singur diploma. Recomand, cu toată seriozitatea sarcastică, hârtia igienică triplu strat. Scrie pe ea cu pixul sau cu rujul, semnează-te cu un X și lipește diploma pe frigider, lângă magneții cu Grecia.
Această diplomă nu valorează nimic, dar e exact ce meriți după ce investești atâta timp în a învăța cum să fii mai prost.
Modul avansat – Cum să strici totul cu grație
Pentru cei care vor să atingă nivelul de expert, cursul de prostie are și un modul avansat. Aici înveți cum să distrugi orice situație:
1. La petreceri – vorbește doar despre boli, accidente și politică.
2. La muncă – întreabă în fiecare zi dacă „azi e vineri?”, chiar și într-o luni de dimineață.
3. În familie – răspunde la orice întrebare cu „Google it!”.
4. În trafic – claxonează preventiv, chiar dacă nu este nevoie.
5. Pe rețele sociale – scrie cu CAPS LOCK și multe semne de exclamare!!!
Postfață – Diploma de aur în prostologie
Felicitări, ai supraviețuit până la finalul acestui curs de prostie. Probabil că ai pierdut deja neuronii care mai încercau să se salveze, fugind din capul tău. Dar nu-ți face griji, prostia nu doare – doar pe alții.
Ține minte: a fi prost nu e o rușine. E o meserie. Și dacă te-ai ținut de pașii de mai sus, ai toate șansele să devii profesor universitar la Facultatea de Bălării Aplicate, să ții și tu un curs de prostie.
Cu drag și cu dispreț,
Marian Benone Mihai, Antrenor oficial de prostie certificată.