Politica românească, între promisiuni deșarte, orgolii și trădări — experiența din interiorul unei lumi corupte și false
Vă mai aduceţi aminte de tipa aia care se dădea la toţi şi pe unde apuca, dar în viaţa de zi cu zi era o mironosiţă? Nu despre ea este vorba, ci despre o curvă şi mai mare: una care, de mii de ani, ne freacă până ne sar ochii — politica! Am fost acolo, i-am simţit gustul şi n-am simţit o scârbă mai mare. Cu cât vorbeşti mai mult oral (a se citi: trăncăneşti mult, prost şi fără rost), cu atât ajungi mai sus. Fiecare partid e, de fapt, o sectă, iar membrii au de ales între a intra în orgie sau a fi daţi afară.
Dar s-o luăm cu începutul: în momentul în care intri, devii un fel de frumoasă a balului. Toată lumea te curtează, te face să te simţi important — mai o ocheadă, mai o pipăială — ţi se dă senzaţia că eşti vital, că au nevoie de tine.
Şi începe dansul şi bârfa: care mai de care mai aprinsă, care ţopăie, care buriceşte, care dă limbi şi pupă în dos. Ți se pare că sunt vulgar? Nu, nu atât cât aş vrea — şi încă n-am ajuns la părţile mai importante… Pentru orice eventualitate, pregăteşte-ţi un suc de lămâie, înainte de a continua lectura; nu de alta, dar nu-mi asum eventualele inconveniente.
Acestea fiind spuse, să revenim la curva noastră şi la orgie. Dintr-o dată, te vezi înconjurat de zeci de „prieteni” — ghilimelele sunt deliberate, că de prietenie nici vorbă. Intră o perioadă în care eşti stors de informaţii. Fiecare personaj are rolul deja predestinat, astfel că, mai la un grătar, mai la o cafea sau la o bere, apar personaje care te descos; totul se va folosi mai târziu împotriva ta.
Şi încep campaniile: eşti dus de nas cu aceleaşi cuvinte mieroase, ţi se promit funcţii cu nume pompoase — dar doar atât. Pe lângă companiile interne, la vedere, există şi cele ascunse (telefonul). Pe lângă listele cu favoriţi care se transmit direct, eşti făcut „albie de porci” doar pentru că ai vreo rudă de gradul nouă într-un partid adversar, sau pentru că acum 20 de ani ţi-ai tras-o cu persoana nepotrivită după o noapte de beţie la discoteca din sat.
Din frumoasa balului devii balcâză şi lălăie, pentru că te-ai împotrivit, pentru că ai idei proprii, pentru că ai încercat să faci ceva diferit sau nu eşti pe linia partidului. Şi uite-aşa s-au terminat limbile, s-a terminat pupatul în cur şi eşti îndepărtat cu şuturi, cu şantaj şi cu ameninţări fizice şi verbale. Deputaţii şi senatorii care până atunci ţi-o sugeau ca să-i votezi, te ignoră acum, pentru că nu ai făcut ce au vrut ei.
Nu contează dacă partidul e de stânga sau de dreapta — vei găsi în ambele tabere aceiaşi proşti. Poţi fi pro-avort, dar dacă partidul vrea să fii contra, trebuie să te adaptezi. Poţi fi pro-LGBTQ, dar dacă linia partidului e împotrivă, te acceptăm ca să ne fii sclav, dar nu te tolerăm. Poţi fi ambientalist — dar când ţi se spune că e pentru binele tău să arzi pădurea, va trebui s-o faci.
Am încercat să nu intru prea mult în detalii, să nu dau prea mult din casă pentru a nu deveni evident, dar ştoarfa asta de politică e la fel… De la Elena din Troia la Elena Udrea, nimic nu s-a schimbat — dacă ai ştiut s-o sugi bine, ai fost cineva.