Ziua tăcerii rupte: De ce sănătatea mintală ne afectează pe toți?

10 octombrie - Ziua mondială a sănătății mintale

0
14
sănătatea mintală

10 octombrie – Ziua mondială a sănătății mintale

În fiecare an, pe 10 octombrie, lumea își îndreaptă atenția către un subiect pe cât de vital, pe atât de stigmatizat: sănătatea mintală. Această zi, instituită în 1992 de Federația Mondială pentru Sănătate Mintală (WFMH) în parteneriat cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), nu este doar un eveniment din calendar. Este un apel global de a combate stigmatizarea, de a educa publicul și de a mobiliza resursele necesare pentru a face îngrijirea psihologică o realitate accesibilă.


Cine stabilește agenda globală

Decizia de a dedica o zi globală sănătății mintale aparține WFMH, care, începând cu 1994, stabilește și o temă anuală specifică. Aceste teme — de la sănătatea mintală la locul de muncă, la sănătatea mintală ca drept uman universal — urmăresc să focalizeze eforturile la nivel guvernamental, instituțional și comunitar. OMS folosește rețeaua sa extinsă pentru a amplifica aceste mesaje, transformând Ziua mondială a sănătății mintale într-un motor pentru schimbarea politicilor publice.

O criză dincolo de etichete

Ziua de 10 octombrie nu se referă la o singură afecțiune, ci la întregul spectru al tulburărilor mintale și neurologice care afectează, conform estimărilor, una din opt persoane la nivel global. Printre cele mai vizate se numără:

Tulburările de dispoziție: Depresia majoră și tulburarea bipolară, care afectează energia, starea emoțională și capacitatea de funcționare.
Tulburările de anxietate: Cele mai frecvente, incluzând anxietatea generalizată, fobiile și tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).
Tulburările psihotice: Afecțiuni severe, precum schizofrenia, care necesită intervenție medicală și sprijin social constant.


Efectul de undă: tensiunea din relații

O afecțiune mintală nu rămâne niciodată o problemă pur individuală. Ea creează un efect de undă care se propagă în cele mai intime relații interpersonale:
Izolarea și retragerea: Persoana afectată se poate retrage emoțional și fizic, interpretând interacțiunile ca pe o povară sau simțind rușine.
Epuizarea îngrijitorului: Familia și partenerii sunt adesea forțați să preia rolul de ,,îngrijitori”, fără a avea resursele sau pregătirea necesară, ceea ce duce la epuizare, stres și resentimente.


Instabilitatea relațională: Schimbările bruște de dispoziție, iritabilitatea sau lipsa de empatie (cauzate de simptome) creează un mediu familial imprevizibil, deteriorând comunicarea și intimitatea.


Cel mai mare obstacol: refuzul de a accepta

Unul dintre cele mai dificile aspecte este atunci când persoana afectată refuză să accepte că are o problemă. Acest refuz este alimentat de:

Stima internă: Teama de a fi etichetat sau judecat.
Anosognozia: O incapacitate neurologică de a recunoaște boala, specifică tulburărilor severe.
Confuzia simptomelor: Tendința de a interpreta simptomele (oboseala, iritabilitatea) ca fiind defecte de caracter sau reacții normale la stres, nu ca semne ale unei boli.
Soluții: Tact, răbdare și acțiune fără judecată.


Atunci când confruntarea directă eșuează, apropiații trebuie să adopte o abordare strategică:

Concentrarea pe comportament: Evitați etichetele (,,ești bolnav”). Concentrați-vă pe observații neutre: „Am observat că nu mai poți dormi și ești mereu obosit. Am putea vedea un doctor pentru insomnie?”
Încrederea în primul rând: Asigurați persoana că sunteți alături de ea ca partener de sprijin, nu ca judecător. O abordare plină de empatie reduce teama și deschide ușa către ajutor.
Ușile mici: Dacă psihologul sau psihiatrul sunt refuzați, începeți cu o vizită la medicul de familie, pentru a exclude cauzele fizice ale simptomelor. Adesea, medicul de familie poate face prima recomandare.


În cazurile extreme, în care viața persoanei sau a celor din jur este pusă în pericol, legislația permite intervenția de criză și internarea involuntară, o măsură necesară, dar strict reglementată.

Ziua mondială a sănătății mintale ne învață că lupta împotriva bolilor mintale este o responsabilitate colectivă. Prin înțelegere, educație și prin eliminarea tăcerii, putem transforma acceptarea problemei, din cel mai mare obstacol, în primul pas către vindecare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.