Doi hoți prinși cu calorifere, doi hoțomani nepedepsiți la vârful puterii. Statul român joacă la dublu și pierde mereu, iar poliția face figurație
România, tărâmul unde doi hoți sunt totuna cu doi miniștri
România e țara în care doi hoți pot fi orice: doi vecini certați care fură împreună, doi politicieni care fură separat, dar la comun, doi șefi de partide care fură viitorul sau doi funcționari care fură timpul și nervii oamenilor.
Când spui „doi hoți” aici, ai nevoie de precizare suplimentară: vorbești de doi hoți de calorifere sau de doi hoțomani din guvern?
Să ne înțelegem: un calorifer furat e o nimica toată pe lângă un buget furat, dar ambele produc același efect comic, adică o Românie care arată ca un banc prost lungit pe 30 de ani.
Și, ca să nu ne încurcăm în metafore, să luăm exemplul cel mai recent: doi hoți din Prahova, cu ordine de protecție unul împotriva celuilalt, prinși la furat împreună. Dacă Kafka ar fi trăit în Ploiești, ar fi murit de râs înainte să scrie „Procesul”.
Doi hoți de calorifere și paradoxul prahovean
Așadar, doi manglitori prahoveni, fiecare cu ordin de protecție împotriva celuilalt. În mod normal, ar fi trebuit să se evite mai ceva ca pisica și câinele. Dar România are un talent aparte: transformă orice conflict personal într-o alianță strategică atunci când apare oportunitatea de a fura.
Unul are 28 de ani, celălalt 55. Adică generații diferite, dar unite de aceeași pasiune ancestrală: dragostea pentru fier vechi cu potențial caloric. În loc să-i vezi în instanță pentru bătaie, îi vezi la furat de calorifere, ca într-un film prost difuzat pe TVR 2 la miezul nopții.
Într-un control rutier, poliția găsește în portbagaj cinci calorifere. Nu patru, nu șase, ci cinci. Probabil că unul dintre ei a zis: „Mai luăm unul, să fie cu noroc”. De parcă norocul în hoție se măsoară în radiatoare.
Declarația lor e de manual: „Le-am găsit lângă container, credeam că sunt de aruncat”. Desigur! În România, orice hotel lasă calorifere de cupru lângă container, ca ofrandă pentru trecători. Următorul pas era să zică: „Nu furam, reciclăm. Suntem voluntari ecologiști în programul Salvați căldura!”.
Și uite așa, doi hoți mici devin vedete locale. Doi ciorditori care n-au voie să se atingă, dar se ating de bunurile altora. Doi hoți care încalcă ordinul de protecție, dar respectă ordinul neoficial al ADN-ului românesc: „Dacă e de furat, e de făcut!”.
Doi hoțomani mai mari – Ciolacu și Stănescu, campioni la furt instituțional
Dar să nu ne amăgim: doi hoți de calorifere sunt un banc prost. Doi hoțomani adevărați sunt cei de lux, cei cu cravată, legitimație de partid și escortă SPP. Aici intră în scenă Marcel Ciolacu și Paul Stănescu.
Ambii prahoveni prin adopție morală, ambii specialiști în a încălzi buzunarele proprii mai bine decât orice calorifer. Dacă cei doi hoți anonimi furau fier vechi, doi hoți de partid fură viitorul, bugetul, sănătatea, drumurile și aerul condiționat din spitale.
Ciolacu e tipul de hoț care fură cu aerul blajin al unui naș de botez. N-are nevoie de ski-mask, are nevoie doar de un microfon. Îți zâmbește, îți promite, apoi îți fură portofelul și îți explică doct că de fapt ți-a făcut o favoare fiscală.
Paul Stănescu, pe de altă parte, e genul rural, autentic, care îți fură tot satul, dar îți lasă câinele ca să nu plângi singur. Doi hoțomani diferiți, dar cu același rezultat: România golită mai repede decât un portbagaj de Dacie cu cinci calorifere.
Și aici vine ironia supremă: doi șparlitori mărunți sunt săltați de poliție pentru cinci calorifere, doi hoțomani mari sunt premiați de stat pentru cinci ministere. Asta nu e coincidență, e strategie de supraviețuire națională.
Poliția română, vitează cu doi manglitori mici, mioapă cu doi hoțomani mari
Poliția română are un fler aparte: prinde doi ciorditori cu calorifere, dar ratează doi hoțomani care fură milioane. Asta e echivalentul fotbalului românesc: dăm gol la juniori, dar pierdem la seniori cu 7-0.
La Sinaia, agenții s-au mobilizat exemplar: au numărat caloriferele, au scris proces-verbal, au bifat „caz rezolvat”. Bravo! Dacă s-ar da medalii pentru prinderea hoților de calorifere, România ar fi campioană mondială.
Dar când vine vorba de doi hoțomani politici, poliția intră într-un somn adânc, mai tare decât hibernarea ursului carpatin. Pentru calorifere, avem „flagranți”. Pentru miliarde furate din buget, avem „lacune legislative”.
Poliția e ca un paznic de supermarket care prinde elevii furând guma de mestecat, dar închide ochii când directorul pleacă acasă cu un televizor plasma sub braț.
Statul român – fabrică de doi hoți pe metru pătrat
Statul român e scena unde doi hoțișori de jos se întâlnesc cu doi hoțomani de sus. Rezultatul? O simfonie a hoției cântată pe patru mâini și patru buzunare.
Avem un paradox național: la firul ierbii, doi ciorditori sunt tratați ca mari infractori, în timp ce la firul guvernării, doi hoțomani sunt tratați ca mari salvatori. Și totuși, ambele categorii fac același lucru: fură. Diferența e doar de scară.
România produce doi hoți pentru fiecare problemă. Nu avem spitale, dar avem doi hoțomani care se ocupă de bugetul sănătății, al țării. Nu avem autostrăzi, dar avem doi hoțomani care semnează contracte. Nu avem justiție, dar avem doi hoțomani care dau legi pentru ei.
Ecosistemul e complet: doi hoți mărunți sunt prada poliției, doi hoțomani mari sunt prada alegătorilor naivi. Și în fiecare ciclu electoral, statul ne servește aceeași piesă: „Cine fură mai frumos?”.
România, patria eternă a hoților
Cazul celor doi hoți din Prahova e amuzant, dar e și tragic. Amuzant pentru că absurdul e total – oameni care nu au voie să se vadă fură împreună calorifere. Tragic pentru că la scară mare, doi hoțomani politici fac exact același lucru cu țara, iar noi privim spectacolul ca pe un meci de Liga 1.
În România, doi hoți nu sunt excepția, sunt regula. Avem doi hoți în fiecare sat, doi hoți în fiecare primărie, doi hoți în fiecare partid. Avem doi hoți la colț de stradă și doi hoți la Palatul Victoria.
Diferența e că pe unii îi vezi în buletinul de știri la rubrica „diverse”, iar pe alții îi vezi în buletinul oficial la rubrica „ordonanțe”. Dar amândoi sunt doi hoți, amândoi fură, amândoi fac parte din același manual nescris: „Cum să supraviețuiești în România”.
Și, ca să încheiem în nota de pamflet: România nu e o țară, e un calorifer uriaș din care doi hoți sug căldura, iar restul tremurăm de frig și ne întrebăm de ce facturile sunt atât de mari.