Gigi Becali predică despre Iuda politicii românești, între halucinații mistice, candidați de familie și sfinți cu carnet de partid
Evanghelia după Iuda politicii românești
Într-o dimineață de toamnă, pe când poporul român număra prețurile la ouă mai abitir decât numără ouăle lui Bombonel, Gigi Becali a coborât din nou de pe Muntele Latifundiarilor cu Tablele Legii în buzunarul de la sacou. De data asta, nu mai era vorba de oile sale, ci de Iuda politicii românești, pe care îl identificase, evident, cu același zel cu care caută arbitri „care să nu fie strâmbi”.
„Au vrut s-o pună pe Cristela Georgescu să candideze la președinție!”, a tunat Gigi în studiourile Fanatik, cu voce de profet care și-a pierdut turma în buletinul electoral. „Iar eu m-am dus la Simion să-i zic: Nu e bine, frate! Lasă femeia acasă, la bucătărie, nu la Cotroceni!”.
Și astfel începe Evanghelia după Iuda politicii românești, versiunea 2025, apocrifă și sponsorizată de producătorii de untdelemn și indignare publică.
Cuvântul s-a făcut talk-show
În „Cartea lui Gigi”, la capitolul „Fapte și Declinuri”, scrie așa: „Cine vrea puterea fără binecuvântare, cade sub anatemă, iar cine vrea audiență fără Becali, cade în uitare”.
Gigi, Războinicul Luminii de Pipera, a simțit că trebuie să-l salveze de la ispitirea electorală pe George Simion, acest tânăr cu icoana în mână și microfonul în buzunar. „Simion e Iuda politicii românești”, pare să spună printre rânduri, deși în stilul său caracteristic, Iuda e mereu celălalt.
În viziunea sa, George Simion, „papagalul ăla” — citat din Evanghelia după Gigi, Iuda politicii românești, capitolul Fanatik, versetul 12 — a coborât de pe Muntele Patriotic cu intenția de a mântui România prin live-uri și urlete. Dar, în loc de apostoli, și-a ales însoțitori de pe TikTok, iar în loc de cruce, și-a luat selfie-stick.
Călin Georgescu, profetul care n-a apucat să fie
Pe de altă parte, în povestea asta cu Iuda politicii românești, apare și Călin Georgescu, un personaj despre care Gigi vorbește ca despre un sfânt ratat. „Călin nu mai putea să candideze”, spune el cu tonul unui Moise care explică de ce nu-l lasă Dumnezeu să treacă Iordanul.
Călin Georgescu, fostul „mesia al suveraniștilor”, s-a retras din lupta sfântă cu sistemul, iar locul său ar fi trebuit să fie luat de soția sa, Cristela. În logica Becaliană, femeile sunt făcute pentru icoane, nu pentru buletine de vot.
Așa se naște un nou verset din Evanghelia electorală, Evanghelia după Iuda politicii românești:
„Și a zis Gigi: femeia să tacă în biserică, dar și în campanie.”
Dacă Gigi ar fi trăit pe vremea lui Iisus, probabil ar fi fost administratorul financiar al Cenaclului Apostolic, cel care verifica dacă Iuda i-a dat parandărăt pentru cei 30 de arginți.
Cine e Iuda politicii românești?
În fiecare generație politică există un trădător cu stil, un Iuda al politicii românești. Unii au fost corupți, alții doar prea entuziaști, dar Simion a reușit performanța supremă: să se trădeze singur, în direct, cu un telefon în mână. Totuși, el zice că Becali e Iuda.
Becali îl acuză că „merge la biserici pentru voturi”, că se pozează cu sfinții ca influencerii cu motanul. Pe muntele Athos, probabil că monahii îl confundă cu un pelerin rătăcit din tabăra de tablou electoral.
În fond, George Simion e un amestec între Zelea Codreanu și vlogger de motivație. Îți vorbește despre „neam și credință” cu entuziasmul cu care un agent de asigurări îți vinde o poliță pentru suflet.
Cine e Iuda politicii românești? Gigi crede că e Simion. Simion crede că sunt ceilalți. Poporul crede că toți sunt la aceeași masă de seară, mâncând din aceeași farfurie de ipocrizie.
Femeia între icoană și buletin de vot
Cristela Georgescu, soția lui Călin, ar fi trebuit, conform profețiilor suveraniste, să fie noul chip de pe bancnota de 1 vot. Dar n-a fost să fie.
Gigi, în rol de patriarh improvizat, a decretat: „Nu e bine, frate! Asta e treabă de bărbați!” — frază care ar trebui înscrisă cu litere de aur pe frontispiciul Patriarhiei Patriarhale a Piperei.
Ironia e că același Gigi care a înjurat politicienii, justiția, arbitrii și ploaia, a decis brusc că e apărătorul moralității publice. De parcă ar fi văzut lumina divină între două transferuri la FCSB și o postare pe Facebook.
„Iuda politicii românești” devine aici simbolul tuturor celor care folosesc Evanghelia pe post de broșură electorală.
De la Templu la TikTok
Politica românească a ajuns să se predea în live-uri.
Dacă acum două mii de ani Iuda săruta obrazul lui Iisus în Grădina Ghetsimani, acum ar fi făcut-o în direct pe TikTok, cu hashtag iubiredețară și fundal cu tricolor animat.
Gigi ar fi dat share, comentând: „Vezi, frate, ăsta e semnul vremurilor!”.
Simion ar fi răspuns cu un story: „Becali, du-te și te roagă pentru tine!”.
Călin Georgescu ar fi scris o postare lungă, filozofică, despre „renașterea românului prin tradiție și detox spiritual”.
Iar Cristela ar fi dat un like discret, în timp ce pregătea micul dejun al campaniei ratate.
Așa arată sinaxarul digital al Iudei politicii românești: trădarea la rezoluție 1080p.
Apostolii indignării
România are o duzină de apostoli de serviciu. Fiecare promite mântuirea poporului prin mijloace diferite: unii cu rugăciuni, alții cu bășcălie, ceilalți cu proiecte europene.
Gigi Becali e cel care face cruci în direct și blestemă guvernele. Simion e cel care strigă „Jos sistemul!” și apoi cere sistemului subvenții. Călin Georgescu predică „autonomia spirituală a neamului”, dar se retrage strategic când se aprind reflectoarele.
Iar poporul, spectator la acest teatru de duminică seara, aplaudă ironic și zice: „Doamne, dă-ne și nouă o campanie fără sfinți de carton!”.
Rugăciune pentru voturi
„Și Gigi a zis: Eu nu vreau puterea, eu vreau doar binele. Dar dacă vine puterea la mine, o primesc, că n-o pot refuza, e de la Dumnezeu.”
Aceasta e cea mai sinceră spovedanie a Iudei politicii românești: toți vor binele, dar doar dacă binele are funcție, imunitate și diurnă.
Simion postează poze cu preoți, Becali predică despre sfinți, iar între ei, poporul aprinde lumânări pentru o factură mai mică la curent.
Ultima Cină – varianta 2025
Locul: un platou TV.
Personajele: Gigi Becali (în rol de Profet al Piperei), George Simion (în rol de Mesia suveranist), Călin Georgescu (în rol de Sfântul Absent) și Cristela (în rol de Martor Moral).
Pe masă: apă plată, o iconiță și trei microfoane.
Pe fundal: comentatori cu fețe de sfinți obosiți.
Și a zis Gigi: „Eu i-am spus lui Simion: tu ești Iuda politicii românești, frate!”.
Simion a zâmbit și a zis: „Nu, Gigi, tu ești Pilat din Pipera, că speli totul pe mâini.”
Iar poporul a râs și s-a făcut audiență mare.
După Evanghelie…
România e un templu improvizat între o emisiune sportivă și o ședință AUR.
Fiecare are dreptate în capul lui și un microfon în mână.
Cine mai are nevoie de apostoli, când avem influencerii credinței de partid?
Gigi Becali a reușit, fără să vrea, să redea definiția perfectă a Iudei politicii românești:
„Cel care trădează cauza sfântă în numele propriului orgoliu, dar se crede în continuare alesul lui Dumnezeu.”
Și poate că, în final, toți sunt câte un pic din Iuda:
– Simion, trădătorul care își vinde sufletul pe live;
– Călin, profetul care a renunțat la misiune;
– Cristela, soția care n-a fost lăsată să fie Mesia;
– și Gigi, Dumnezeul autoproclamat care împarte anateme și binecuvântări la minut.
Epistola finală a cetățeanului român către toți Iuda politici
„Fraților, am văzut lumina democrației și era un reflector de platou. Am auzit vocea poporului și era un moderator isteric. Am crezut în mântuire și era doar o campanie de imagine.”
Așa se încheie Evanghelia după Iuda politicii românești — un text apocrif al unei țări care-și schimbă profeții mai des decât guvernele, dar care continuă, încăpățânat, să creadă că următorul Mesia o să vină cu factura la zero și țara înapoi.
Până atunci, ne rămâne Gigi.
Și Gigi a zis:
„Eu nu vreau puterea, dar dacă vine… o iau. Ca să nu cadă pe mâna lui Iuda.”
Și poporul a râs.
A râs amar, dar a râs de Iuda politicii românești.