Cum Elon Musk, George Simion și alți eroi ai ridicolului reinventează fanatismul cu miros de shaorma reîncălzită și duhnind ca extrema dreaptă nazistă
Extrema-dreaptă este ca varza murată uitată trei veri în beci: miroase urât, dar tot se găsesc unii care îți spun că e „autentică”, „tradițională” și „bună pentru stomac”. Din păcate, stomacul democrației are ulcer, iar varza asta stricată numită extrema dreaptă vine servită cu tot cu Elon Musk, George Simion și alți cavaleri ai ridicolului care se dau salvatori ai lumii, dar nu sunt în stare nici să-și salveze contul de Twitter de la propriile lor postări jenante.
Dacă ar fi un film, extrema-dreaptă ar fi „Fast and Furious 23: Trecutul nu se mai spală nici cu Domestos”, în care personajele principale sunt miliardari plictisiți și politicieni români care cred că sunt Che Gueiarna, dar de fapt seamănă mai mult cu Ghiță din piață care vinde pătrunjel cu teorii conspiraționiste la reducere.
Extrema dreaptă e ca un tort din frișcă stricată: arată spectaculos din poze, dar dacă bagi lingura, constați că e plin de mucegai și surprize neplăcute. Și totuși, avem clienți fideli ai patiseriei extremiste: Elon Musk, George Simion și alți eroi ai lumii care confundă libertatea cu dreptul de a țipa tâmpenii în portavoce.
În lumea asta, extrema dreaptă e vândută ca o „soluție” politică. În realitate, e un fel de ceai de păpădie recomandat de vecina de la trei pentru cancer: nu face nimic, dar te lasă cu impresia că măcar ai încercat ceva.
Elon Musk – omul care a reinventat prostia cu rachete
Elon Musk, acest Tony Stark de provincie, dar fără carismă, a decis să trimită un mesaj la cea mai mare demonstrație a extremei drepte din Marea Britanie. Omul care vrea să colonizeze Marte nu e în stare să înțeleagă Terra și totuși ne dă lecții despre „lupta pentru supraviețuire”. Serios, Elon, dacă e să aleg între tine și moarte, poate că moartea e mai puțin jenantă.
Omul ăsta, care ar trebui să fie preocupat de rachete și mașini electrice, și-a găsit vocația în a recicla lozinci de pe pancartele extremiștilor, ca un DJ de prost gust care pune aceeași melodie obosită la fiecare petrecere. „Ripostezi sau mori” – mare filozofie, Elon! Ai citit prea multă literatură de tip bancnotă de 1 dolar scrisă cu markerul, sau te-ai inspirat de la un film prost cu Steven Seagal?
Și mai amuzant este că Musk vorbește despre violență ca inevitabilă, de parcă nu ar avea destui bani să trăiască într-o bulă de sticlă pe o insulă privată. Dar nu, el trebuie să-i spună britanicului de rând cum să-și apere patria și familia, în timp ce el postează de pe un iPhone făcut în China de oameni care n-au văzut în viața lor o pauză de prânz. Bravo, Elon, extrema dreaptă are nevoie de tine: fiecare circ are nevoie de clovnul lui!
Elon Musk – Superman cu banii, dar Lex Luthor cu neuronii
Dacă Elon Musk ar fi un personaj din benzi desenate ar fi Superman, doar că atunci când încearcă să salveze lumea, ar ajunge să-și ardă pelerina cu propriile rachete. Omul a reușit să facă ceva ce părea imposibil: să ia imaginea unui vizionar și s-o transforme în cea a unui vlogger ratat care trăiește din like-uri și retweet-uri.
Elon Musk spune „ripostezi sau mori” cu aceeași pasiune cu care un copil de clasa a cincea îți explică de ce Fortnite e mai bun decât Minecraft. Și lumea îl ia în serios. Da, miliardarul cu hobby-uri interplanetare dă sfaturi britanicilor cum să se lupte pentru „civilizația lor”. E ca și cum Jeff Bezos ar ține lecții despre cum să faci cumpărături ieftine la piață.
Dialog imaginar:
- – Elon, tu chiar crezi ce spui?
- – Da, violența e inevitabilă!
- – Și tu ce faci?
- – Eu postez pe Twitter, evident. Eu trag cu rachete de like-uri.
Extrema dreaptă adoră astfel de personaje, pentru că par inteligente. Dar adevărul e că Musk are aceeași profunzime în gândire ca un manual de utilizare pentru un fierbător electric.
George Simion – protestatarul profesionist cu abonament la ridicol
Apoi avem cazul tragicomic numit George Simion, liderul AUR, care s-a dus la Londra ca să-și facă poză la cea mai mare manifestație a extremei drepte. Simion e genul de om care dacă ar fi trăit pe vremea dacilor, ar fi scris pe pereții peșterii cu cărbune: „Jos romanii, sus geto-dacii liberi, dați-mi microfonul că vreau să urlu puțin!”
Discursul lui a fost un fel de shaorma politică: un pic de Macron, un pic de Ursula von der Leyen, un pic de „dictatură globalistă” și o doză mare de „noi suntem poporul”. Sincer, dacă-l pui pe Simion să explice diferența dintre „dictatură” și „democrație”, o să-ți spună că dictatura e când nu-l lasă să urle în portavoce, iar democrația e când televiziunile îl filmează în slow motion în timp ce se aruncă pe jos la protest.
Partea cea mai comică e că omul chiar se crede un fel de Che Gueiarna al Carpaților, dar cu mai puțină gândire politică și mai multă transpirație de la scandări. Extrema dreaptă îl primește cu brațele deschise, pentru că e mereu bun de folosit ca mascotă: are energie, urlă frumos și se pozează gratis. Practic, Simion e influencerul perfect al fanatismului ieftin.
George Simion e dovada vie că extrema dreaptă are nevoie de mascote. Și ce mascotă mai bună decât un om care urlă mai tare decât aspiratorul tău vechi și care se filmează plângând la fiecare amendă?
Dacă-l privești atent, Simion are două fețe: în România e patriotul neînțeles, la Londra e turistul politic care se bagă pe scenă la orice eveniment unde miroase a scandal. Extrema-dreaptă internațională i-a deschis ușa și el a intrat cu portavocea în brațe, ca un invitat care vine la nuntă cu propria muzică pe stick.
Discursul lui la Londra a fost ceva între „Trăiască poporul dac” și „Jos dictatorii globaliști”. E fascinant cum poate spune aceleași lucruri la infinit, ca un papagal care a învățat trei propoziții și le repetă convins că schimbă lumea.
Dacă mâine Simion ar ajunge prim-ministru, prima lege ar fi să se declare zi națională în fiecare zi de luni. A doua lege: portavocea să devină simbol pe stema României.
Extrema dreaptă – bufetul suedez al prostiei universale
Să vorbim sincer: extrema dreaptă este ca o nuntă la care te duci pentru mici și bere, dar descoperi că în loc de lăutari au chemat un DJ care urlă despre „pericolul imigrației”. Este un bufet suedez unde fiecare își aduce prostiile: unii vin cu conspirații despre Soros, alții cu teorii despre cipuri în vaccin, și toți se bat pe ultima felie de „noi suntem adevărații patrioți”.
Extrema dreaptă se hrănește din frică, prostie și nostalgie pentru vremuri care nici nu au existat. Îți promite „tradiție”, dar tot ce face e să reinventeze aceleași lozinci obosite, doar că acum le postează pe Facebook cu gif-uri patriotice și muzică de acordeon pe fundal.
Dacă ar fi o mâncare, extrema dreaptă ar fi ciorba reîncălzită de mai multe ori: nimeni nu o vrea, dar cineva tot o bagă pe gât, cu scuza că „e tradițională”. Dacă ar fi o aplicație, ar fi Windows 95 pe un telefon nou: nu funcționează, dar se laudă că „are suflet”. Dacă ar fi o religie, ar fi cultul în care toți cred în aceeași minciună doar pentru că le dă senzația că sunt „speciali”.
Poveste inventată: întâlnirea secretă a extremiștilor
Undeva, într-o sală obscură din Londra, Elon Musk, George Simion și alți lideri autoproclamați ai extremei drepte se adună. Pe masă, în loc de documente serioase, au hârtii cu lozinci scrise cu carioca: „Stop imigrația”, „Jos globaliștii”, „Tradiție, nu inovație”.
Musk încearcă să proiecteze pe perete un plan de colonizare a Europei cu roboți patrioți, dar proiectorul nu merge pentru că n-a plătit curentul. Simion se enervează și începe să urle că „dictatura globalistă” i-a tăiat lumina. Între timp, un alt lider extremist propune să rezolve criza economică prin imprimarea mai multor bani cu poza lui. Toți aplaudă.
Așa arată brainstormingul extremei drepte: un amestec de prostie, paranoia și entuziasm de discotecă rurală.
Scenariu absurd: dacă extrema-dreaptă ar conduce lumea
Să ne imaginăm un viitor distopic: extrema dreaptă câștigă tot. Elon Musk e președinte mondial, George Simion e ministrul protestelor și fiecare țară are în frunte un influencer care crede că știe istorie doar pentru că a citit două statusuri pe Facebook, unul precum imbecilul Trump.
Economia: fiecare salariu se plătește în „like-uri” și „share-uri”. Cine nu postează poze cu tricolorul e considerat trădător.
Educația: manualele de matematică dispar, sunt înlocuite cu volume despre „gloria neamului” și „cum să urli mai tare la protest”.
Transportul: Elon Musk introduce Hyperloop-ul, dar doar pentru lozinci, nu pentru oameni. „Ripostezi sau mori” ajunge instantaneu pe toate pancartele.
Sănătatea: spitalele nu mai tratează boli, ci doar „trădarea de neam”. Dacă tușești, nu primești sirop, ci o lecție despre „cum globaliștii au inventat răceala”.
Într-o astfel de lume, circ ar fi prea puțin spus. Ar fi un festival permanent de prostie naționalistă, sponsorizat cu banii tuturor.
Umor negru: știrile zilei într-o lume condusă de extrema-dreaptă
– „Elon Musk a lansat o rachetă care duce direct la Căpitanul Țării. Din păcate, racheta s-a întors și i-a aterizat în piscină.”
– „George Simion a ținut un discurs de 48 de ore fără pauză, doar ca să demonstreze că poate urla mai tare decât propriu-i ecou.”
– „Ministerul Tradiției a anunțat că hamburgerii sunt ilegali. De acum, doar mici și sarmale cu steag național pe scobitoare.”
– „Televiziunea publică difuzează non-stop ședințe de plâns patriotic, cu abonament la lacrimi.”
Dialog imaginar între Musk și Simion
– Elon: George, tu ești cu extrema-dreaptă din România, nu?
– Simion: Da, eu sunt vocea poporului, inima neamului, portavocea eternă!
– Elon: Super! Eu am o idee: să facem o colonie de patrioți pe Marte.
– Simion: Dar pe Marte sunt extratereștri, străini, imigranți cosmici!
– Elon: Corect… atunci facem o colonie doar cu români care strigă „Jos globaliștii”.
– Simion: Perfect! Dar să fie cu sarmale în vid și wifi pentru live-uri.
În opinia mea
Extrema dreaptă nu e viitorul, nu e nici măcar prezentul – e doar trecutul reciclat prost, ca un meme vechi care nu mai face pe nimeni să râdă. Diferența e că acum clovnii principali au microfoane și platforme globale: Elon Musk, miliardarul cu complexe de salvator și George Simion, protestatarul profesionist care se crede lider istoric.
Dar poate că asta e partea bună: când vezi cine sunt port-drapelul extremei drepte, îți dai seama că nu e nevoie de mare efort să-i faci de râs. Ei se sabotează singuri, cu fiecare discurs plin de clișee și cu fiecare apariție publică unde arată mai degrabă ca niște personaje dintr-un sketch de comedie, decât ca niște lideri ai viitorului.
Extrema dreaptă e un circ ambulant, iar Musk, Simion și restul nu sunt decât clovnii care încearcă să facă lumea să plângă, dar sfârșesc prin a o face să râdă.
Extrema dreaptă e o farsă politică, o glumă lungă spusă prost, un stand-up show fără poante, dar cu foarte multă gălăgie. Elon Musk e clovnul miliardar, George Simion e clovnul cu portavoce, iar restul sunt spectatori care aplaudă doar pentru că li s-a spus că altfel vine „străinul rău” și le ia shaorma cu de toate.
Din păcate, problema e serioasă: extrema dreaptă nu dispare, pentru că mereu va exista cineva dispus să creadă că soluția la toate necazurile e un dușman imaginar. Dar vestea bună e că atunci când vezi cine sunt port-drapelul acestei ideologii, realizezi că singurul lor adevărat talent este să se facă de râs.