Iarna în care Dunărea a înghețat: Podul de gheață dintre țări
În 1929, România a trăit o iarnă de poveste – și de groază. Dunărea a înghețat complet, iar fluviul a devenit un drum pe care oamenii mergeau pe jos dintr-o țară în alta.
Gheața care a legat malurile și oamenii
În iarna anului 1929, România a fost cuprinsă de un ger cum rar s-a mai văzut. Venit dinspre est, frigul a coborât temperaturile sub –30°C, înghețând nu doar sufletele, ci și apele. Dunărea, mândrul fluviu care separă și leagă țări deopotrivă, s-a oprit. A tăcut. Și a înghețat complet – de la mal la mal.
Porturile Galați, Brăila și Giurgiu au rămas fără activitate. Vapoarele au fost prinse în sloiuri groase, iar marinarii au fost nevoiți să-și abandoneze navele. Gheața avea peste 80 de centimetri grosime și transformase apele agitate într-un tărâm alb, străbătut de căruțe, negustori și copii cu patine.
Din România în Bulgaria – pe jos, peste Dunăre
Pentru cei care au trăit acea iarnă, Dunărea înghețată nu a fost doar o anomalie a naturii. A fost o lecție despre puterea frigului, dar și despre adaptabilitatea oamenilor. Când fluviul a fost prins sub gheață, viața nu s-a oprit – s-a transformat. Cu pași siguri pe un drum nou, alb, rece, dar plin de sens.
Astăzi, imaginea pare desprinsă dintr-o legendă. Dar arhivele și ziarele stau mărturie: în 1929, Dunărea chiar a fost pod. Și omul, mai puternic decât iarna.
Ziarul “Universul”, în edițiile din ianuarie 1929, descria o scenă greu de imaginat astăzi: oameni traversând Dunărea pe jos între Giurgiu și Ruse. Unii împingeau sănii încărcate cu lemne, alții treceau cu marfă spre piețele de peste fluviu. Nici granițele nu mai contau, în fața unui astfel de miracol înghețat.
„Am mers pe Dunăre ca pe drum,” povestea, zeci de ani mai târziu, un bătrân din Brăila. Era o priveliște suprarealistă: fluviul care părea de neatins, devenise pod, drum și loc de joacă.
Recorduri meteorologice și amintiri înghețate
Potrivit Institutului Meteorologic Român, iarna 1928–1929 a fost una dintre cele mai reci din secolul XX. În sudul țării s-au înregistrat minime istorice de –35°C. Gheața a rămas luni întregi pe cursul Dunării, iar transportul fluvial a fost complet blocat.
În arhivele Portului Brăila există și azi mențiuni despre cum sloiurile au distrus pontoane, cheiuri și docuri când s-au desprins brusc, odată cu venirea primăverii. Sunetul gheții rupte a fost descris ca un „vuiet asurzitor”, auzit până la câțiva kilometri depărtare.
Un peisaj de legendă, o iarnă de neuitat.