Hitler, profetul prostiei totale
Motto: „Când conduci un regim pe baza astrologiei, teoriilor conspirației, rasismului și urii, finalul nu poate fi decât într-un buncăr.”
După ce am trecut prin comunismele asiatice, ajungem la capodopera europeană a prostiei organizate: Germania lui Adolf Hitler.
Un regim care a combinat fanatismul religios cu pseudoștiința, astrologia și paranoia cosmică.
Rezultatul? Milioane de morți, un continent distrus — și totuși, destule momente de stupiditate absolută cât să umple o bibliotecă.
Pseudoștiința rasială – „Arianul perfect”
Nazismul s-a născut dintr-o idee atât de absurdă, încât ar fi făcut și un biolog de liceu să-și dea demisia: „există o rasă superioară”.
Aceasta urma să fie, desigur, ariană — blondă, cu ochi albaștri, înaltă și atletică.
Problema? Liderii supremi ai „rasei pure” arătau ca o echipă de birou de la Ministerul Agriculturii: scunzi, palizi, cu ochi căprui și coafuri de spaimă.
Greșeala fatală:
Naziștii au „dovedit științific” superioritatea ariană măsurând cranii și analizând sânge cu rigla și compasul.
Medicul Mengele făcea experimente pe gemeni ca să descopere „secretul purității”, iar Himmler înființa programul Lebensborn, în care femeile „pure” erau încurajate să producă copii SS — o maternitate oficială a delirului.
Prostia supremă: Cei care predicau perfecțiunea biologică erau exact contrariul idealului pe care îl venerau.
Hitler și armata de câini vorbitori
Da, ai citit corect. În timp ce Aliații produceau tancuri, naziștii visau la… câini care să vorbească germană.
Programul se numea Hundesprechschule, „Școala de vorbit pentru câini” — dovadă că, în Reich-ul de Oțel, și dresajul devenise o operațiune militară. Resurse, oameni și timp au fost irosite pentru a învăța patrupedele să „comunice” cu soldații.
Unii câini reușeau, cică, să latre ceva ce semăna cu „Heil Hitler!”.
Aşadar, în timp ce nemții se pregăteau să lupte cu SUA și URSS, Führerul visa la batalioane canine care dau ordine în limba germană.
Proiectul „arma solară nazistă”
Când realitatea începea să-i bată, naziștii treceau la SF.
Un inginer din Reich a propus construirea unei oglinzi uriașe în spațiu pentru a reflecta razele soarelui și a arde orașele inamice.
Așa s-a născut conceptul „Armei solare a lui Hitler” — prima încercare de a transforma fizica într-o farsă orbitală. Proiectul necesita un satelit cu o oglindă de 1,6 km și… vreo sută de ani de construcție.
Dar în mintea Führerului, totul era posibil — inclusiv un laser interplanetar finanțat din economiile poporului flămând. Astfel că, în timp ce germanii mâncau surogat de cafea, „geniile” naziste visau să aprindă Londra cu lupa.
Războiul împotriva jazz-ului și a swing-ului
Pentru Hitler, jazz-ul era „muzică degenerată” – un atentat la puritatea sufletului german.
Așa că a ordonat interzicerea sa completă și înlocuirea cu „muzică ariană”.
Atenție: existau chiar și comisii care verificau dacă o melodie e „prea sincopată”!
Tinerii care ascultau swing erau urmăriți, arestați, bătuți — deci, logic, genul a devenit și mai popular.
Iar naziștii, într-un acces de genialitate, au încercat să creeze un „jazz nazist”, fără improvizație, fără ritm și fără suflet — adică exact ca partidul însuși.
Prostia supremă a constat în faptul că regimul care a distrus jumătate de Europă se temea de o trompetă.
Ocultismul și magia neagră nazistă
Când rațiunea dispare, apar astrele.
Hitler și Himmler credeau că viitorul Reich-ului se citește în horoscop și în rune.
Au trimis expediții în Tibet ca să găsească „rădăcinile ariene”, au vânat Sfântul Graal și Lancea Destinului și au consultat clarvăzători pentru strategii militare.
Greșeala fatală: în loc să-și asculte generalii, Hitler prefera să consulte hărți astrologice.
Rezultatul? Armata germană era aliniată la planete, nu la front.
Prostia supremă: în timp ce tancurile sovietice intrau în Berlin, Führerul verifica dacă Marte e retrograd.
Declarația de război împotriva SUA
Cireașa de pe tortul demenței strategice.
După atacul japonez de la Pearl Harbor, Hitler — complet neprovocat — a declarat război Statelor Unite.
America, care nu avea nicio obligație să intervină în Europa, a intrat imediat în joc. Germania, deja epuizată pe frontul de est, s-a trezit luptând cu cea mai puternică industrie militară a lumii.
Hitler și-a semnat singur condamnarea, oferindu-i lui Roosevelt pretextul perfect să-l termine.
În loc de concluzie
Nazismul a fost nu doar monstruos, ci și colosal de prost.
A ridicat prostia la rang de doctrină, a făcut din superstiție politică de stat și din ură un ideal de viață.
Iar când ultimul oracol i-a spus că „stelele se aliniază rău”, Führerul s-a retras în buncăr — singurul loc unde astrologia nu mai avea ce să greșească.
În episodul următor: „Prostia atomică a Războiului Rece” – când planeta a fost la un pas de autodistrugere pentru că doi paranoici se întreceau la butonul roșu.