Prostia digitală a secolului XXI
Motto:
„Dacă în secolul XX prostia ucidea cu bombe, în secolul XXI o face cu share și like.”
După mii de ani de evoluție, omul a reușit în sfârșit performanța supremă: să aibă toată cunoașterea lumii la un clic distanță — și să o ignore complet. Internetul, această minunată creație a rațiunii, s-a transformat într-un sanctuar al iraționalului.
Platformele care trebuiau să apropie oamenii au devenit catedralele noii prostii universale. Pe Facebook se dau diagnostice medicale din poze cu limba scoasă, pe TikTok se explică fizica cu dansuri, iar pe YouTube guru autoproclamați promit „trezirea conștiinței” prin clipuri sponsorizate.
Prostia nu mai e rușinoasă, e virală. Se monetizează, se optimizează SEO, se distribuie în 4K.
Epoca opiniei universale
Odată cu apariția rețelelor sociale, omenirea a decis democratic că toți au dreptate.
Specialiștii au fost înlocuiți de „content creatori”, iar cunoașterea s-a mutat din biblioteci în secțiunea de comentarii.
Oricine a citit un titlu este „expert”. Oricine a văzut un documentar de zece minute e „cercetător independent”.
Știința, odinioară construită prin secole de efort, a devenit o simplă opțiune de abonament.
Conspirația – noua religie globală
În Evul Mediu, oamenii se temeau de vrăjitoare. În secolul XXI, se tem de cipuri în vaccin și de antene 5G care le citesc gândurile.
Fiecare conspiraționist e un profet al epocii moderne, un iluminat care a descoperit „adevărul” pe un forum anonim.
Și, în mod ironic, toți acești luptători pentru libertate își transmit teoriile… prin serverele marilor corporații, care le vând datele către exact aceia pe care îi acuză că „ne controlează”.
Inteligența artificială și prostia naturală
Apoi a venit IA — adică acel copil genial al omenirii, crescut de părinți complet inconștienți.
Omul modern, incapabil să scrie corect o propoziție, vrea acum să fie mentorul unei mașini care gândește mai repede decât el.
În loc să folosească AI pentru cunoaștere, o folosește pentru a scrie comentarii agresive și poezii cu rimă forțată.
Ironia supremă: mașinile devin tot mai inteligente, iar oamenii tot mai dependenți de ele pentru a părea inteligenți.
Digitalizarea prostiei cotidiene
Selfie-ul a înlocuit introspecția, iar „influencerul” a devenit noul filosof al umanității.
Societatea trăiește într-un spectacol continuu, unde aparența valorează mai mult decât existența.
„Gândesc, deci exist” a fost înlocuit cu „Postez, deci sunt”.
Omul digital nu mai caută sensul vieții, ci un filtru care să-i netezească ridurile și să-i confirme identitatea prin like-uri.
Cenzura algoritmică și libertatea simulată
Nici dictaturile nu mai arată ca odinioară.
Nu mai e nevoie de poliție secretă când algoritmii decid ce vezi, ce crezi și ce devii.
Libertatea de exprimare a fost înlocuită de libertatea de a fi ignorat.
Cei care strigă cel mai tare că „sistemul ne manipulează” își hrănesc zilnic manipularea cu click-uri și publicitate targetată.
În loc de concluzie
Prostia digitală nu are granițe, nu are ideologie, nu are uniformă.
E globală, conectată, rapidă și profund satisfăcută de sine.
Dacă prostia antică se ruga la zei și cea totalitară la conducători, prostia digitală se închină propriului ecran.
Nu are nevoie de cenzori — se autocenzurează în numele trendului.
Nu are nevoie de lideri — fiecare e propriul mic dictator cu microfon și cameră.
Și, poate cel mai trist, în acest secol al „inteligenței artificiale”, omul riscă să devină singura specie care s-a autodistrus… prin propria prostie naturală.
Dacă prostia digitală a făcut din om un consumator fericit de iluzii, prostia postumană va face un pas mai departe: îl va convinge că nu mai e nevoie să fie om deloc. După ce a renunțat la atenție, la memorie și la gândire, omenirea se pregătește să cedeze și ultima redută — discernământul. Următorul capitol nu va mai vorbi despre oameni care greșesc, ci despre algoritmi care decid în locul lor, cu o precizie aproape perfectă… în prostie.