Lemn Tanasă, între stână, Godină și Becali, un caz clasic pentru manualul de prostie politică
Există oameni în politica românească ce reușesc să demonstreze, cu fiecare declarație, că fundul sacului intelectual nu are podea. În fruntea acestei galerii de personaje folclorice se află Lemn Tanasă. Un deputat AUR care, de fiecare dată când deschide gura, reușește să demonstreze faptul că e un idiot util al propagandei lui Putin în România, să aducă rating tembeliziunilor și să ofere internetului material de glume pe bandă rulantă.
Ultima sa ispravă? Un apel public ca românii să refuze comenzile livrate de oameni care „nu sunt români”. Cu alte cuvinte, dacă la ușă apare un asiatic sau un african cu pizza, Lemn Tanasă vrea să-l trimiți acasă cu tot cu mozzarella. Nu contează că acel om muncește cinstit, că plătește taxe, că încearcă să supraviețuiască. Important e ca Lemn Tanasă să bifeze niște puncte la capitolul naționalism de grotă.
Dar să nu ne grăbim. Povestea lui Dan Tanasă merită disecată cu bisturiul sarcasmului, cu penseta ironiei și cu toporul umorului negru.
Lemn Tanasă, idiotul util al propagandei lui Putin
Prin declarațiile și poziționările sale, Dan Tanasă reușește performanța să fie idiotul util al propagandei lui Putin în România, unul dintre idioți, că nu-i singurul, din nefericire. Cu discursuri pline de ură, cu atacuri la instituții, cu mesaje care seamănă dezbinare și încurajează frica, Lemn Tanasă nu face decât să împrăștie, ca o trompetă dezacordată, fix ce convine Kremlinului. N-ar fi nevoie de agenți secreți subtili când ai la dispoziție un Lemn Tanasă care livrează, gratis și cu pasiune, prostie pură ambalată în tricolor. Inclusiv ultima sa ieșire în decor fiind inspirată din Rusia, aliniată perfect cu propaganda lui Putin. Coincidență? Prea multe coincidențe.
Lemn Tanasă – de la microfonul Parlamentului la bâlciul politicii
Imaginează-ți un om care confundă discursul politic cu urlatul la bâlci. Care crede că a fi parlamentar înseamnă să urli mai tare decât colegii. Care crede că politica se face cu pumnii pe masă, cu insulte și cu postări pe Facebook ce miros a xenofobie încă de la primul rând. Acesta este Lemn Tanasă.
Nu e întâmplător că a primit sancțiuni în Parlament pentru comportament grobian. Nu e întâmplător că presa îl descrie constant drept un scandalagiu. Nu e întâmplător că până și colegii de politică își dau ochii peste cap când aud numele lui. Totul e un cerc vicios: Dan Tanasă are nevoie de atenție, atenția se obține prin scandal, scandalul se traduce în articole, articolele îi hrănesc ego-ul. Și uite-așa, Dan Tanasă devine un soi de reality-show ambulant, aidoma tovarășului său G SIEmion, bosul clanului politic al AiURiștilor, cu diferența că Tanasă se chinuie să pară a fi mai cult.
Declarația supremă: pizza doar de la români
Când Lemn Tanasă a scris pe Facebook să refuzăm comenzile livrate de străini, probabil se aștepta să fie aclamat. Poate visa la un popor trezit brusc, care să alerge după livratori cu certificate de etnie. Doar că, surpriză!, reacția publicului a fost exact pe dos.
Internauții i-au reamintit că milioane de români lucrează ca livratori, chelneri, șoferi, muncitori în alte țări. Și că, dacă străinii ar aplica logica lui Lemn Tanasă, neamurile noastre din diaspora ar fi acum muritoare de foame. Dar Lemn Tanasă nu are timp de astfel de subtilități. El e prea ocupat să transforme politica în bâlci și discriminarea în program politic.
E ca și cum ar fi zis: „Românii sunt prea buni pentru kebab, hai să ne întoarcem la slănină și mămăligă, livrate exclusiv de bunici certificate pe linie maternă.”
Intră în scenă Godină: plângerea penală
Dar când faci gafe colosale, inevitabil îți atragi dușmani. Marian Godină, polițistul care a devenit cunoscut pentru umorul său sec, n-a mai râs de data asta. Omul a depus plângere penală împotriva lui Lemn Tanasă pentru incitare la ură și discriminare.
Godină a spus simplu și clar: „Ceea ce ați scris e o infracțiune.” Iar Lemn Tanasă, cu naturalețea lemnului ud, i-a răspuns: „Bravo! Acum ai și tu o realizare în viața ta.”
Adică, în logica lui Lemn Tanasă, a-ți face datoria civică și a semnala o infracțiune e doar un moft. În schimb, să urli în Parlament și să postezi prostii pe Facebook e un act de patriotism. Dacă ar fi după el, probabil Codul Penal ar trebui rescris pe șervețele de birt.
Becali: stâna, locul de unde Lemn Tanasă n-a plecat niciodată
Aici intervine momentul de aur. Relativ recent, la o altă ieșire în decor a lui Tanasă, Gigi Becali, parlamentar pe listele clanului politic al AiURiștilor, specialistul național în combinații între oi, fotbal și Dumnezeu, a comentat și el prestația lui Lemn Tanasă, zicând:
„Dacă aveam nevoie de un cioban la oi, îl luam pe Tanasă.”
Într-o singură propoziție, Becali a reușit să-l reducă pe Lemn Tanasă la ceea ce este: un cioban ratat al politicii, un om care se potrivește mai bine cu bâta de lemn decât cu microfonul de la Cameră. Culmea ironiei, Becali, omul care nu se dă în lături de la declarații controversate, pare aici mai echilibrat și mai lucid decât Tanasă.
Când Gigi Becali e vocea rațiunii într-o dispută, știi că lumea s-a întors cu fundul în sus. Dar pentru Lemn Tanasă, stâna e mai aproape de adevăr decât Parlamentul.
Lemn Tanasă, caricatura perfectă
Nu doar Godină și Becali au ceva de zis. Criticii politici și presa au descris constant comportamentul lui Lemn Tanasă ca fiind:
- xenofob, pentru ieșirile lui contra străinilor;
- grobian, pentru insultele aduse colegilor;
- misogin, pentru comentariile la adresa femeilor;
- o nulitate absolută, cum l-a numit Allen Coliban;
- bully xenofob, cum îl descriu unii internauți pe Reddit.
Cu un asemenea palmares, Lemn Tanasă ar putea fi inclus într-un manual de cum să nu faci politică. Dacă ar fi un personaj de desene animate, ar fi acel tip de antagonist care se împiedică în propriile șireturi și cade în groapă, dar continuă să urle că alții sunt de vină.
Lemn Tanasă și talentul său unic: să facă reclamă clanului politic al AiURiștilor
De obicei, un purtător de cuvânt e ales pentru carismă, pentru abilitatea de a transmite mesaje coerente, de a atrage electorat. În cazul clanului politic al AiURiștilor, însă, s-a produs un accident cosmic: au ales ca purtător de cuvânt un om care transformă fiecare apariție într-un dezastru mediatic. Lemn Tanasă nu convinge electoratul, îl alienează. Nu aduce voturi, ci glume. Nu inspiră respect, ci meme-uri. Întreg clanul politic al AiURiștilor fiind o glumă proastă pe scena politicii românești.
Portret în tușe groase
Dacă ar fi să pictăm un tablou al lui Lemn Tanasă, ar arăta așa:
Fundal: o stână, cu oi care-l privesc confuze.
În mână: o pancartă pe care scrie „Doar pizza românească!”
Pe frunte: un autocolant cu textul „Avertisment scris – Parlamentul României”.
În colțul tabloului: Gigi Becali care dă din cap dezamăgit.
Iar undeva în spate: Marian Godină cu o plângere penală în mână.
Un tablou grotesc, dar perfect reprezentativ pentru Lemn Tanasă.
Lemn Tanasă, un caz clinic de politică pe invers
Într-o lume normală, un politician care instigă la discriminare ar fi deja marginalizat. În România, însă, Lemn Tanasă continuă să fie prezent pe scena politică, deși nu face decât să-și bată cuie în talpă. Declarațiile sale sunt manuale de prostie aplicată, reacțiile criticilor sunt constante, iar comparația cu un cioban făcută de Becali a rămas deja antologică.
Poate că singura utilitate reală a lui Lemn Tanasă e să ne amintească, prin contrast, cât de jos se poate coborî nivelul discursului politic. Și, cine știe, poate chiar să inspire câțiva alegători să-și folosească mintea la vot.
Până atunci, Lemn Tanasă rămâne ce a fost și ce va fi: un cioban rătăcit printre microfoane, un lemn politic, o rușine publică.