Sătul fiind de zeități și demoni inventați de sfinți părinți, de povești nemuritoare cu promisiuni deșarte și pedepse pentru păcatul de a fi, mi-am luat inima-n dinți. Nu simt nevoia de a găsi țapi ispășitori pentru propriile-mi decizii și nici să atribui altcuiva consecințele alegerilor pe care le-am făcut în viața-mi. Eu pot să observ ce e rău sau bine pentru mine și iubesc libertatea. Eu îmi sunt zeu și demon, totodată, viața-mi e religia pe care o trăiesc și n-am nevoie de adepți sau alți martiri ori sfinți.