Am ales să fiu ateu. N-aș putea înghiți circul duminical unde ipocriții își spală păcatele cu două lumânări și-un strop de tămâie, apoi ies cu sufletul împăcat, gata să bârfească luni, să fure marți și să scuipe miercuri, să înșele și să mintă toată săptămâna, convinși că au puncte la Rai, iertându-și toate fărădelegile și bifând un mare zero la capitolul conștiință. Iar când îmi zic că Dumnezeu mă vede, le răspund calm, nu există, e doar imaginea ipocritului suprem, zeificat. Biserica e sălașul ipocriziei umane.