O poveste statistică despre cum să nu găsești pe nimeni la 35 de ani
Într-o Românie în care a avea un partener stabil pare mai degrabă o excepție fiscală, decât o normă socială, am surprins dialogul anului într-o cafenea din Iași. Scena: două prietene, o cafea scumpă și întrebarea care macină societatea de la inventarea Tinder-ului.
– Pe bune? Tot singură la 35? De ce? Ești deșteaptă, arăți bine…
Răspunsul a venit prompt, cu un zâmbet malițios și tonul unui analist financiar care tocmai prezintă un faliment planificat.
Filtrarea pieței de bază (sau: scade jumătate și scapă de necazuri)
„Dragă,” începe ea, sorbind din latte, „noi pornim de la 11 milioane de adulți cu drept de vot. Dar eu nu am timp de pierdut cu bărbați de la Vest. Știi tu: ăia care te invită la un eveniment de networking, unde toți poartă eșarfe și discută despre cum să investești în NFT-uri cu balerine. Efort zero, zgomot mult. Așa că tăiem țara în două. Rămânem cu 5,5 milioane de potențiali din Est. O bază solidă, ca un stâlp de curent din anii ’80.”
– Deci ai 5 milioane de bărbați la dispoziție, și tot te plângi?
– Așteaptă, încă nu am aplicat filtrele serioase. E ca la buget: cifra inițială e mare, dar după ce aplică Guvernul taxele, nu mai rămâne nimic.
Aplicarea filtrului „Stare Civilă & Intenție”
„Acum dăm delete la cei căsătoriți. Nu-mi trebuie dramă suplimentară, am deja cablu TV. Apoi îi eliminăm pe cei care au intrat pe aplicații doar ca să-și vindece plictiseala sau pe cei care îți trimit dick-pics la trei dimineața (căutătorii de relații, dar nu cu mine). Tăiem jumătate. Am ajuns la 2,2 milioane de bărbați care, teoretic, ar putea să înțeleagă conceptul de cină la ora șapte.”
Bărbați. Pur și simplu.
„Urmează cel mai dur filtru: Bărbații care sunt, de fapt, bărbați. Adică nu sunt absolut obsedați de plante de interior, de pisica lor sau de ce nuanță de bej se potrivește cu peretele, ci chiar au un hobby care nu implică selfie-uri cu filtru de cățel. Scoatem încă jumătate, ajungem la 1,1 milioane. Măcar știi că ăștia nu o să-ți fure cosmeticele.”
Birocrația Urbană a Dragostei
„Vreau bărbat urban. Nu am timp să stau la coadă la farmacie într-un sat cu nume de râu. Tăiem jumătate, ajungem la 550.000. Dar să fie și funcționali! Să poată citi o factură, un meniu, un titlu de ziar. Să înțeleagă că o propoziție are subiect, predicat și un sens. După filtrul de alfabetizare funcțională (care, să fim serioase, e sub 60% în România), rămânem cu 330.000.”
Fereastra de Vârstă și Criza de Timp
„Și aici începe masacrul! Vreau bărbați între 34 și 37 ani. Nu vreau proiecte, nici fosile. Numărul scade la ≈ 10.000 de specimene.”
– 10.000?! E o armată! exclamă prietena, aproape sufocată de sarcasm.
– Nu, dragă. E o școală. Și jumătate din ei nu vor nimic serios! Vor doar să-și confirme că încă pot. Așadar: ≈ 5.000 compatibili.
Valori, Obiceiuri și Pizza (Testul Suprem)
„Dintre aceștia, îi scoatem pe cei care nu salută vecinii, care nu știu să lase un bacșiș decent sau care, cel mai important, cred că pizza cu ananas este o blasfemie. Rămânem cu ≈ 2.500. Asta e deja o secție de votare mică.”
Marea Finală (Logistica și Păcatele Capitale)
„Acum trecem la filtrele practice: să fie sănătos la cap, să nu locuiască cu mama la 37 de ani și să nu aibă ca singur subiect de discuție cât de răi sunt politicienii. După ce am tăiat și pe cei care au gusturi muzicale demne de anii ’90 și pe cei care își fac selfie-uri la sală, rămân ≈ 2.000 de posibili candidați.”
Concluzia Tristă și Frumoasă
„Dar știi ce? Dacă vreau doar pe cel de 37 de ani, fix 37? Îi împart pe cei 2.000 la 4 (pentru intervalul de vârstă 34-37). Rămân ≈ 500 de bărbați. Dintr-o țară întreagă. 500 de bărbați, urbani, singuri, cu umor, cu bun-simț și cu o părere corectă despre pizza”.
– Deci tu ești singură pentru că matematica e rea?
– Nu, dragă. Sunt singură pentru că eu nu caut bărbați, caut un unicorn cu viteză de reacție. E vorba de loteria dragostei, dar la noi, e loteria cu numai 500 de bilete, din 11 milioane. Și tocmai aia o face amuzantă. Până atunci, mai beau o cafea. Și mă uit la Netflix. Singură.
Morala Absolută a Articolului
La 35 de ani, a fi singură în România nu e un eșec personal, ci un triumf statistic. E dovada că ai reușit să aplici filtrele de calitate într-o piață supra-aglomerată de mediocritate. Iar cei 500 de unicorni din toată țara? Ei bine, merită așteptarea. Sau măcar o poveste bună, savurată cu un râs cinic și o cafea excelentă.