De când mă știu, mi-am făcut veacul prin curtea asta și oamenii mă strigă Grivei. Am cușca mea, pe care o împart cu prietenii mei, cotoiul Andrei și cocoșul Retevei. Cât e ziulica de lungă, cotoiul doarme și rățoiul îi numără puricii, cu voce tare. Măcăne de-mi țiuie urechile. Abia-mi pun geană pe geană. Noaptea, eu stau de veghe și-i apăr de țânțari. Acum sunt năuc. M-am așezat ghemuit și nu-mi amintesc ce mă pregăteam să fac, să dau sau să iau? Până una alta, m-apuc de treabă și m-oi decide pe parcurs.