Pacientul X02 și medicul rămas fără licența vieții
Pacientul X02 intră rănit și plin de julituri pe poarta spitalului. În minte i se rotea ca un disc sărit un singur gând, să scape de măcelarul de suflete, neapărat să scape de el. Sub o aparență calmă, a întrebat la recepție unde se află medicul Hazard. Nimeni nu i-a observat cuțitul strategic pus între geacă și tricou. A intrat ca un vârtej în sala de consultații. Medicul stătea la birou, iar în încăpere se afla și o asistentă. Cu un zâmbet sardonic, X02 l-a salutat. Aveau să fie ultimele clipe ale medicului, doar că el încă nu știa asta. Era doar o persoană care îi amintea vag de un pacient. În secerișul de suflete, medicul avusese sute de pacienți în cariera lui și desigur, nu i-a reținut pe toți.
Pacientul X02 a făcut un salt și cu precizie i-a făcut o incizie în torace. Sângele a împroșcat peste tot, un miros metalic s-a împrăștiat în aer, sala era acum ca un abator. Asistenta a început să țipe disperată după ajutor. X02 i-a mai dat o lovitură, mai profundă și încă una și încă una, până ce medicul a rămas fără suflare.
Pacientul X02 răsuflă ușurat, simțea că în sfârșit era eliberat de ura de care se simțise încărcat vreme de mulți ani.
Când au venit să îi pună cătușele, nici măcar nu a opus rezistență. Se răzbunase, nu mai avea motiv să lupte acum.
La știri l-au prezentat ca pe un dement care a comis un act necugetat. Însă adevărul era că această crimă a fost cu atenție planificată. X02 știa că avea să se răzbune într-o zi pentru toate neajunsurile pe care i le-a pricinuit Hazard și luase în calcul toate variantele, inclusiv tortura îndelungată, dar medicul avea să fie căutat și risca ca el să fie prins înainte de gestul final, așa că a decis că un singur gest în care să se asigure că a încheiat socotelile este suficient.
X02 a fost un pacient atipi. L-au internat în spital în copilărie, el nu avea părinți, nimeni să îl protejeze. Hazard fiind mai degrabă un antreprenor decât medic, a văzut în asta o oportunitate. Pacientul X02 a fost tratat ca un animal de experimente. Ținut legat, cu minimă hrană, a devenit subiectul mai multor companii din cadrul lanțurilor farmaceutice. Abia după cinci ani de chin l-au externat. Însă suferința pricinuită de medicamente avea să-l urmărească toată viața. Printre neajunsuri, crize oculogire și incontinență urinară.
Pacientul X02 nu a putut să aibă niciodată o viață normală, să aibă un loc de muncă sau o parteneră de viață. Tot timpul lui a fost umbrit de gândul dulce al răzbunării.
Acum, încătușat și plin de sânge, zâmbea larg, cu toți dinții în fața camerelor. Simțea pentru prima oara o stare de liniște, o pace de care nu avusese parte niciodată.