Partidul lui Piedone promite revoluție politică, dar pare mai degrabă o glumă cu miros de mici, sarmale reci și controale ANPC cu muzică de fanfară
Cum să pui „partidul lui Piedone” în trending
Bine ai venit în epoca post-ficus, unde „partidul lui Piedone” vrea să fie copacul care umbrește România, dar de fapt e ghiveciul din sufrageria politică. Cristian Popescu Piedone, eternul primar de sector cu apetit pentru circ, control la tarabă și TikTok cu audiență mai mare decât la ședințele de Guvern, a decis că n-a mai rămas suficientă ciorbă la masa politică și trebuie să își facă propria oală sub brandul unic: „partidul lui Piedone”, PNRR, „Partidul Naționalist Reformarea României”, pentru românul de rând, cum îi zice el, sau partidul pentru prostul de rând, cum cred eu că i s-ar potrivi.
Ce poate merge prost? În fond, omul e cunoscut: un pic de Colectiv, un pic de ANPC, un pic de sarmale la Sala Palatului și hop, avem revoluție politică cu miros de cârnați arși.
„Partidul lui Piedone”: când branding-ul e un acronim furat
Nu știm exact cine a fost mintea luminată care a zis: „Hai să numim partidul lui Piedone PNRR”, dar nici n-aș vrea să aflu. Probabil aceeași echipă de PR care a zis că Dacia Spring e „mașina poporului” și care vinde pepeni pe marginea drumului sub eticheta „bio”.
PNRR, pentru românul de rând, e planul ăla european cu miliarde, șantiere, hârtii și conferințe de presă plictisitoare. Pentru Piedone, PNRR e doar „Partidul Naționalist Reformarea României”. Adică a luat acronimul cu bani și l-a reciclat ca siglă de partid. Practic, „PNRR” e și eco, face reciclare de branduri. Dacă mâine ar apărea „Partidul Coca Cola al Poporului”, jur că l-ar semna pe loc.
Sala Palatului, scena politică și bufetul suedez
Lansarea oficială a „partidului lui Piedone” a fost programată la Sala Palatului. Nu pentru că era nevoie de loc pentru mase de simpatizanți, ci pentru că sala are și catering inclus. Piedone fără bufet e ca PNL fără traseiști: imposibil de conceput.
Acolo, printre lumini, fanfare și ode populiste, „PNRR” va fi prezentat poporului. O imagine de vis: România 2025, locul unde revoluțiile se nasc între două tăvi de piftele.
Dacă ar exista un premiu pentru „cea mai mare cantină politică”, partidul lui Piedone l-ar lua detașat.
PNRR: promisiuni cu gust de mici
Programul politic? Simplu: „România va fi condusă de cetățeni”. Dar doar cetățenii care cumpără salam cu soia după ce expiră termenul, că acolo face ANPC control. În rest, „partidul lui Piedone” e ca meniul zilei la bodegă: tot ce a rămas de ieri, reîncălzit și servit cu muștar ieftin.
Promisiuni? Zero corupție, maximă transparență, meritocrație. Adică exact opusul a tot ce a reprezentat Piedone timp de 30 de ani. E ca și cum ai pune vulpea paznic la coteț și ai spune că acum face pe vegetariana.
Colectiv și Piedone
Nu poți să vorbești despre „partidul lui Piedone” fără să îți vină în minte Colectiv. Piedone a fost condamnat, apoi achitat, apoi ridicat pe post de martir politic. În România, dacă nu ai o condamnare penală bifată, nu poți fi lider autentic.
Umor negru? Iată: „PNRR” e singurul partid din lume care poate organiza un congres și să ofere în pachetul promoțional extinctoare.
Din primar de sector în Mesia politic
Cristian Popescu Piedone, omul care a transformat Sectorul 4 în expoziție de borduri și Sectorul 5 în festival de nepotism, vrea acum să facă același lucru la nivel național. Practic, „partidul lui Piedone” promite să mute bordurile patriei mai la dreapta sau mai la stânga, în funcție de unde bate vântul electoral.
Un comentator spunea: „Partidul lui Piedone e ca Ficus Maximus – există, dar nu face nimic”. Corect. Diferența e că ficusul nu ia salariu de parlamentar, și nu mă refer aici la ficusul KWI, să fie clar.
Ce spun criticii despre partidul lui Piedone
Show, nu politică: criticii zic că „partidul lui Piedone” e doar o extensie a TikTok-ului său, cu scenete, glume proaste și controale regizate.
Nepotism la rang de artă: familia lui Piedone are mai multe funcții prin primării decât are un supermarket casieri.
Relații dubioase: Piedone e văzut mai degrabă ca un produs al vechiului sistem, decât ca o soluție.
Și cea mai bună glumă: „partidul lui Piedone” promite să fie condus de cetățeni. La cum merg lucrurile, cetățenii vor fi rudele și finii lui.
Valeriu Nicolae și demolarea mitului Piedone
Valeriu Nicolae a spus clar: Piedone nu e antisistem, ci sistemul însuși. Tată comunist șmecher, diplome luate la kilogram, permis de conducere ca shaorma la lipie – totul la ofertă. „PNRR” e, în viziunea lui Nicolae, doar ultima glumă amară într-un spectacol deja prea lung.
Dacă ar fi să rezumăm în stilul lui Nicolae: partidul lui Piedone e un fel de shaorma politică – cu de toate, dar expirată.
Ce înseamnă „PNRR” pentru România
Pentru cetățeanul de rând: încă un partid de bifat la alegeri.
Pentru mass-media: un nou circ cu mici și mustață.
Pentru Piedone: o șansă să rămână relevant, cu sau fără condamnări.
Dacă „partidul lui Piedone” ar fi o aplicație pe telefon, ar fi Solitaire. Toată lumea o are, nimeni nu o folosește, dar ocupă memorie.
„Partidul lui Piedone”: gluma electorală care se ia în serios
În România, politica e un stand-up tragic. Iar „PNRR” e gluma principală: lungă, obositoare, dar cu punchline amar. Promite să curețe țara de corupție, de parcă ar face control la frigider și ar confisca salamurile expirate.
Dacă mâine se votează cu adevărat pentru „PNRR”, înseamnă că românii preferă umorul negru la cină, cu garnitură de populism și desert de nepotism.
