Patriotism de AUR, un spectacol absurd de ipocrizie, ignoranță și populism, unde mândria devine circ electoral pentru proști și impostori
Patriotism de AUR – între comedie și tragedie
Dacă ar fi să rezum patriotismul de AUR într-un singur cuvânt, acela ar fi „comedie”. Dacă ar fi două, aș zice „comedie neagră”. Iar dacă ar fi trei, ar fi „comedie neagră proastă”. Pentru că exact asta este. Nu are nimic glorios, nimic autentic, nimic care să inspire respect. Este doar o copie ieftină a ceea ce, cândva, se numea naționalism, dar acum seamănă mai mult cu un banc prost spus la o masă plină de oameni beți.
În teorie, patriotismul ar trebui să fie un sentiment de apartenență, un respect pentru valorile reale ale unei comunități, un atașament față de istoria și cultura unei țări. În practică, așa-zisul patriotism de AUR e o ciorbă reîncălzită de lozinci, fake news, dacopatii, conspirații cu „oculta mondială” și discursuri citite de pe foi scrise cu CAPS LOCK.
Naționalismul de carton și cetățeanul de mucava
Când auzi de patriotism de AUR, îți imaginezi imediat un om cu tricolorul legat la gât, urlând pe Facebook „NOI SANTEM ROMÂNI!!!”. Și da, cu „santem”, pentru că gramatica e opțională. Acești „patrioți” sunt dovada vie că analfabetismul funcțional poate fi transformat în armă politică.
Naționalismul de carton funcționează simplu: le spui oamenilor că sunt speciali pentru că s-au născut români, omițând complet faptul că nu au niciun merit pentru asta. E ca și cum te-ai mândri că răsare soarele dimineața. Bravo, ești genial, ai contribuit enorm la rotația Pământului.
Patriotism de AUR, despre a transforma mândria nemeritată în voturi. Și cine prinde cel mai ușor acest mesaj? Exact: oamenii nemulțumiți, dezamăgiți, manipulați, care au fost furați 35 de ani la rând și care acum își caută salvarea în strigăte de tipul „Trăiască dacii!”.
Limba română – victima colaterală a patriotismului de AUR
Cea mai mare ironie e că acest patriotism de AUR se vinde drept „apărarea identității naționale”, dar identitatea asta începe cu limba. Ori exact limba e masacrată zilnic de patrioți.
Îi vezi scriind „Romania mare si tare!!!”, „Jos straini!!”, „Toti hoti!!”. Toate cu trei semne de exclamare, fără diacritice și cu un dispreț crunt față de gramatică. Pentru ei, limba română e doar un accesoriu de paradă, nu un instrument de gândire.
Cum să respecți un popor dacă nu respecți limba lui? Cum să te autoproclami patriot când nu știi să scrii corect două fraze? În lumea patriotismului de AUR, a ști să scrii e considerat „elitism”. A fi prost e, paradoxal, o virtute.
Istoria rescrisă pe genunchi și miturile dacopate
Un alt ingredient esențial al așa-zisului patriotism de AUR este rescrierea istoriei. Ștefan cel Mare devine influencerul vremii lui, Mihai Viteazul un fel de supererou Marvel, iar dacii… ei bine, dacii devin tot. De la inventatori ai internetului la constructori de piramide, orice poveste absurdă prinde dacă e servită cu voce gravă și muzică patriotică pe fundal.
Dacopatia este religia oficială a patrioților de carton. Cine are nevoie de adevăr istoric, când poți inventa mituri care dau bine la public? Patriotismul de AUR se hrănește cu aceste aberații pentru că realitatea nu vinde, dar ficțiunea ieftină da.
Și ce e mai ușor de manipulat decât un popor frustrat, căruia îi spui că e „urmașul direct al celor mai tari luptători din istorie”? Nu contează că acești „luptători” erau învinși de fiecare dată când se intersectau cu romanii. Important e să crezi că sângele tău are super-puteri.
Politicienii „respectabili” – adevărații părinți ai așa-numitului patriotism de AUR
Să fim sinceri: patriotismul de AUR nu a apărut din neant. A fost creat de clasa politică „serioasă” care, timp de 35 de ani, și-a bătut joc de oameni. Toți cei care au promis marea cu sarea și au livrat șanțul plin de gunoaie, sunt adevărații artizani ai extremismului.
Dezamăgirea e mama impostorilor. Oamenii au fost furați, mințiți, manipulați de partidele mari, și când au rămas fără speranțe, au fost împinși direct în brațele patriotismului de AUR. Practic, impostorii de azi sunt doar reciclarea minciunilor de ieri, ambalate mai strident și mai kitschos.
Biserica și ceea ce-și zice patriotism de AUR – parteneriat profitabil
Nu putem ignora nici rolul bisericii. Preoții, mereu atenți să nu piardă teren în fața altor manipulatori, au înțeles rapid că „patriotismul” poate fi monetizat. Au apărut slujbe pentru „neam și țară”, predici despre „apărarea credinței” și, evident, apeluri la donații.
Patriotismul de AUR e sprijinit de aceeași instituție care vrea o populație săracă și obedientă. Politicienii îți promit paradisul terestru, popii îți promit paradisul ceresc. Atât unii, cât și ceilalți îți golesc buzunarul și împreună-ți fură viitorul.
Bufonii și gloata
Poate cea mai sinistră comedie e felul în care se manifestă patriotismul de AUR la mitinguri. Liderii urlă lozinci cu voce spartă, gloata aplaudă, se cântă imnul falsat, se flutură steaguri cumpărate din piață la reduceri. Totul seamănă cu o parodie de stand-up, dar fără glume bune.
Bufonii mimează curajul, gloata mimează entuziasmul, iar la final toată lumea pleacă acasă cu iluzia că „a luptat pentru țară”. Realitatea? Nu au făcut decât să participe la un spectacol grotesc, regizat de niște impostori care râd în spatele cortinei.
Congresul imaginar al unui patriotism de AUR
Să ne imaginăm, pentru amuzament, cum ar arăta un congres AUR organizat la Sarmizegetusa. Pe scenă, Zalmoxe în rol de președinte onorific, cu microfon wireless și o hologramă care le spune delegaților: „Românii sunt buricul universului”.
Se votează moțiuni absurde: să reintroducem „alfabetul dacic” în școli, să declarăm tricolorul ca și culoare obligatorie la haine, să interzicem importurile de kebab pentru că „dacii mâncau doar brânză și ceapă”. Sala aplaudă frenetic, iar cine nu aplaudă e etichetat imediat drept „vândut la străini”.
Acesta este, de fapt, nivelul la care funcționează patriotismul de AUR: între circ și delir.
Cum ar arăta România sub un patriotism de AUR?
Dacă mâine ar conduce AUR, patriotismul de AUR ar transforma România într-un Disneyland al dacopatiei. Manualele de istorie ar începe cu „Înainte de daci a fost întuneric”. În școli s-ar învăța că Traian era, de fapt, spion american infiltrat. În magazine ar dispărea tot ce nu e „100% românesc” – inclusiv telefoanele și internetul.
Ședințele de guvern ar începe cu o horă și s-ar termina cu un colind. Premierul ar avea în birou bustul lui Burebista și o tablă pe care ar scrie cu cretă: „România Mare din Carpați până-n Himalaya”.
S-ar institui o sărbătoare națională numită „Ziua lupului dacic” – cu parade obligatorii în fiecare sat. Și evident, televiziunile ar transmite știri doar în versuri patriotice.
Ridicol? Da. Imposibil? Nu chiar, când vezi ce hal de aberații prind la public.
Manualul alternativ al acestui patriotism de AUR
Dacă AUR ar scrie un manual de istorie, ar arăta cam așa:
- Capitolul 1: Dacii au inventat tot. De la roata olarului, la YouTube.
- Capitolul 2: Romanii nu au cucerit niciodată Dacia, ci au venit să ia lecții de spiritualitate.
- Capitolul 3: Ștefan cel Mare a bătut turcii, tătarii, NASA și UEFA Champions League.
- Capitolul 4: Mihai Eminescu nu era poet, ci profet.
- Capitolul 5: România e centrul universului, iar restul lumii există doar pentru a ne fura resursele și mândria.
Acesta ar fi bestseller-ul unui patriotism de AUR, vândut la tarabă între reviste cu diete minune și DVD-uri cu filme turcești.
Patriotism de AUR sau prostie aurită?
La final, acest patriotism de AUR nu e altceva decât o prostie aurită. O păcăleală electorală, o scamatorie ieftină, o insultă la adresa inteligenței. Nu e iubire de țară, e manipulare. Nu e mândrie, e kitsch. Nu e soluție, e o fundătură.
Cei care cad în capcana asta nu devin patrioți, devin victime. Și cât timp există victime dispuse să aplaude, impostorii vor continua să urce pe scenă. Asta e tragedia, dar și comedia neagră a României post-decembriste.